Dumnezeu este bun

„El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.“ Matei 5.45




Dumnezeu „dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile“ şi „nu s-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie“.
Ce bun este Dumnezeu! El descoperă în acţiunea Sa nu numai slava şi puterea Sa, ci şi bunătatea şi dragostea Sa faţă de oameni. Dar cel mai măreţ lucru este că El L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca „oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3.16).
Dragostea lui Dumnezeu se arată şi mai mare, dacă ne gândim cât de puţină mulţumire primeşte El pentru aceasta. Cât de mult Îl doare când la oferta Sa de dragoste, mântuirea şi iertarea prin jertfa Fiului Său, se răspunde mereu cu indiferenţă! Să ne închipuim că am avea copii, pe care îi iubim, pentru care facem tot ce este posibil, iar răspunsul lor la aceasta ar fi indiferenţa. Acasă, copiii ar sta la masa noastră, ar pleca fără să spună un cuvânt de mulţumire şi întreaga zi s-ar comporta de parcă nu ne-ar cunoaşte.
Dar totuşi, bunătatea lui Dumnezeu dăinuie încă. „Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?“