Adun amintirile cu lopata, cu mătura şi făraşul, cu mâna sau cu pămătuful. Le sortez şi le aşez în sertare, pe care pun etichete: amintiri din şcoală, amintiri plăcute, amintiri triste, amintiri pe care le urăsc, chiar nu ştiu de ce nu le desfiinţez, amintiri ce-mi stârnesc hohote de râs, amintiri cu gust dulce, atât de dulce încât îmi ling buzele, amintiri amare, atît de amare de mi se şterpezesc dinţii şi îmi scărţâie neuronii ce vor să facă sinapse.
Uneori îmi vine să amestec toate amintirile să văd ce iese. Oare amintirile pătează? Ar fi cazul să folosesc înălbitor?
Îmi adun puterile, zâmbesc, trag aer în piept, ajunge la plămâni, simt că pot respira – uşurată -, iau sertarele, cu amintiri bune şi nebune, şi le urc în podul casei.
Fie ca timpul să le cearnă, luna şi stelele să aibă grijă de ele, să nu fie furate de monştrii. Sunt amintirile mele, cu bune şi rele!
Amintiri ce dor, amintiri ce mor,
Amintiri de vis, amintiri de nedescris,
Amintiri seci, amintiri reci…
Amintiri în fel şi chip… sau fără chip.
Uneori îmi vine să amestec toate amintirile să văd ce iese. Oare amintirile pătează? Ar fi cazul să folosesc înălbitor?
Îmi adun puterile, zâmbesc, trag aer în piept, ajunge la plămâni, simt că pot respira – uşurată -, iau sertarele, cu amintiri bune şi nebune, şi le urc în podul casei.
Fie ca timpul să le cearnă, luna şi stelele să aibă grijă de ele, să nu fie furate de monştrii. Sunt amintirile mele, cu bune şi rele!
Amintiri ce dor, amintiri ce mor,
Amintiri de vis, amintiri de nedescris,
Amintiri seci, amintiri reci…
Amintiri în fel şi chip… sau fără chip.
AMINTIRILE
RăspundețiȘtergereAstazi sunt iarasi pe peron in gara noastra mica.
Odinioara pe aici treceau trenurile ceas, lumea traia dupa mersul lor, viata mea merga dupa mersul lor.
Liniste ….de nescris liniste,si deodata un stol de ciripoi irascibili cu penele ridicate valvoi pe cap imi impartasesc neprietenia lor ,si-mi zic eu mie ca e bine ,ca daca gara a mai ramas doar o parere pe harta, (a fost desfiintata dupa 89)iata ca eu mai sunt de vazut,macar sa fiu luat in ciocul opincii
Deci nu-s fantoma ,doamne fereste, nu.
Amintirile dor…amintirile pun la usa inimii zavor…tui marea ma-si.
Am venit azi sa celebrez ziua in care ai venit tu.
Ziua in care ai coborit din tren tu ,caprioara tinara, si timpul s-a oprit, si inima mi-a stat.
Si ai pasit pe peron ,si te-ai oprit dezorientata pentru pasul urmator.Si-atunci timpul a avut rabdare cu tine si s-a oprit si apoi a-nceput sa curga incet, incet.
Si cu totii ne miscam parca sa nu facem zgomot sa nu te deranjam, sa-ti dam timp si spatiu de decizie.
Eu eram si sef si impegat de miscare pe statie si-am uitat sa mai dau semnalul de plecare.
Mecanicul se facuse mare de un metru pe fereastra locomotivei si si-a scos basca, si isi agita ilar mainile si cuvintele caci eu nu mai suflam odata din fluier.
Lumea , putina cita era, se uita, care zimbind minzeste in jos ,care cu ochii holbati si cu pasul neterminat in aer, intelegatori sau nedumeriti de indecizia mea de a porni odata timpul.(domle, hai odata!)
Asteptam sa te decizi,asteptam sa ma decid.
Cind in sfirsit am gasit aer destul sa suflu si rasuflu,blestematul de fluier a speriat timpul si deodata ….ai sarit caprioaro, ai sarit si ai fugit, lasindu-ma mare,prost si cu ochii inlacrimati, ditamai seful de statie.
Am luat farasul si matura si m-am adunat de pe jos,si rau am facut ca nu am folosit si pamatuful pentru ca o parte din mine a ramas pe acolo pe jos si timpul a dovedit ce netot am devenit.
Si-am luat calul caprioaro si si-am sarit pe el si-am zis :
Eu iti sunt fat-frumosul si ma duc sa te vanez, sa te salvez nu stiu precis vad eu pe parcurs.Si mi-am luat flacaii(cei de tai azi padurea cu ei….. de necaz) si-am pornit sa te caut prin paduri si prin vai si prin muntii carunti.
Si te-am gasit caprioaro.Si m-am dus la fereastra ta in puterea noptii .
Si-am strigat : Hei caprioara frumoasa, sunt eu cel ce opreste timpul in loc cu fluierul, cel ce poate muta lumea din locul ei in vagoane,cel ce poate trece munti si ape …doar pentru tine.Spune doar da , si-acolo unde calca calul acolo voi sta si eu pentru tine.
Si-ai deschis geamul si ti-ai aratat faptura si doar ai clipit ….din ochii tai mari si frumosi si-am inteles …ca am gresit.
De fapt n-am inteles nimic(unde am gresit,unde am gresit?).Si ai plecat.Off si cit te-am tot cautat..si pe unde n-am fost.
Si m-am tot spart, si m-am tot prafuit,si fara pamatuf tot mai netot am devenit.
Am venit azi sa celebrez ziua in care ai venit TU
Urc in apartamentul (meu?) din fosta gara ,azi parasita si din cite sticle goale deci gasite ,deci golite, iau una, si-ti scriu o scrisoare cu ultima mea putirinta,, si.. o ..bag inaunthru,pun dop si-I dau drumu pe fluviu sa curga el spre tine ,la poarta ta
“Caprioara frumoasa, amintirile dor ,si de le pui la pastrare nu-mi e de ajutor.
Calutul meu cel alb a murit de mult drum si eu sunt la capatul puterilor.Puct
Eu vreau sa-ti mai sun doar doua vorbe sa-ti mai spum, spun
Pentru tot ce am spus si nu treabuia spus, pentru tot ce n-am spus si ar fi trebuit spus,pentru tot ce am facut si nu trebuia facut,pentru gestul nefacut care ar fi trebuit facut, va cer frumoaselor mele iertare.Iertare.Iertare.”
Si iau chipiul si-l pun pe jos acolo unde ar trebui sa fiu eu, si-l calc in picioare si-l fac una cu pamintul.Ciripoii au amutit
E dus saracul …Dar iubeste cu toata inima si poate fi pus pe drumul cel bun daca e motivat.Pe cuvintul meu. cirip
Multumesc multumesc multumesc! Incep sa colectionez comentarii... incep sa le caut sa le astept. Am vazut ca nu mai vin, au fost doar cateva superbe, de vis, de neatins!
RăspundețiȘtergereMultumesc Anonim, suflet bun si cald si senin!
Claudia