Imponderabilitatea unui pliculet cu atingeri.

Poate ne vom intalni candva… cine stie?

Poate vom petrece noaptea ascunsi sub ironia unei paturi calde ce ne hraneste atingerile.

Poate ca….ne vom manji pe maini cu dragoste si vom lumina camera asta obosita.

Poate ca…. vom face fulgii sa inteleaga ce inseama teama de a “pierde pe cineva”.

Poate ca …..va intelege si cerul ce inseamna efemerull

Poate ca …. In fata semineului imi vei mangaia fata.

Si poate ca voi zambi, iar la colturile gurii mele vor dansa constelatii de “ DA! Asta este fericirea!”

Poate ca….

Ar trebui totusi sa sper. Cine stie?

Poate ca acolo undeva exista urme ale lupilor uitate pe sticla lucitoare, pe oglinda zborului ingerilor.

Daca o invat….poate ca….voi reusi sa intonez simfonia lunii albastre.

Cine stie?

Sunt punctul unui cerc inecat in imponderabilitatea patratului vesnic tringhi. Un tringhi rece….ca si cerul iernii.

4 comentarii:

  1. Nu-i asa ca sunt frumoase posturile astea cu "poate ca" ?...am facut si eu unul cu ceva timp in urma;))...daca ai placerea uite aici...http://trytothinknothingelsematters.blogspot.com/2009/09/poate-ca.html

    RăspundețiȘtergere
  2. intr-adevar. niciodata nu poti sti care parte a lui" poate ca" e cea potrivita. sau ..."cine stie"? cea realizabila


    multumesc mult pentru adresa. felicitari si tie;)) pentru ce ai acolo

    RăspundețiȘtergere
  3. Monica , iti multumesc pentru apreciere;)

    RăspundețiȘtergere