Eminescu in zale de razboinic
Mihai
Eminescu nu a fost doar poetul iubirilor neîmplinite, aşa cum lasă să
se înţeleagă manualele şcolare. Eminescu a fost mult mai mult, iar
pentru a putea înţelege rolul lui în societatea românească de la
sfârşitul secolului al XIX-lea ar trebui ca în şcoli să fie predate şi
articolele lui din ziarul „Timpul” sau, cel puţin, să existe o oră de
curs în care să fie abordat subiectul operei sale jurnalistice. O idee
care mai are de aşteptat până să fie pusă în practică în spaţiul
românesc, indiferent că este vorba de România sau R. Moldova.
Opera jurnalistică a lui Mihai Eminescu
este extrem de contondentă pentru vremurile de azi şi publicarea
articolelor sale a stârnit aprige controverse înainte de 1989.
Principala problemă este reprezentată de antisemitismul unor articole,
însă acest lucru ar trebui tratat având în vedere epoca şi felul
antisemitismului lui Eminescu. Articolele sale cele mai dure asupra
acestui subiect se învârt în jurul emigraţiei masive a evreilor din
Rusia țaristă în România care abia îşi obţinuse independenţa şi se
referă mai ales la obligaţia impusă prin Tratatul de la Berlin care
conţinea o prevedere pentru acordarea cetăţeniei române acestui val de
imigranţi. De ce fugeau evreii din Imperiul Ţarist? Cu siguranţă, nu de
prea mult bine, dar aceasta este o altă discuţie. Atitudinea lui
Eminescu faţă de imigranţi aş pune-o în oglindă cu atitudinea de azi din
multe state occidentale faţă de emigranţii economici din ţările Europei
de Est. Există cel mult o îndulcire a tonului, însă în esenţă
atitudinea este în continuare una de respingere. Dacă înlăturăm această
problemă spinoasă, publicistica lui Mihai Eminescu rămâne una cât se
poate de actuală. I s-ar putea reproşa militantismul prounionist, naţionalismul românesc, însă în ziua de azi ne cam lipsesc aceste atitudini din spaţiul public.
Eu aş preda articolele lui Mihai Eminescu
la cursurile facultăţilor de Jurnalism, pentru că amprenta lui se simte
până în ziua de azi în scriitura jurnalistică. Sunt sigur că tinerii de
azi pot citi fără probleme articolele lui Eminescu vechi de aproape 150
de ani. Însă am mari îndoieli că Eminescu ar fi de acord cu
schimonosirea barbară a limbii române (o problemă a şcolilor şi a
profesorilor, până la urmă), chiar dacă am îndepărta neologismele de
factură tehnologică inexistente la 1880. Iar la Chişinău, mai ales, ar
trebui să fie cât mai prezente articolele lui Eminescu despre Basarabia.
Dincolo de publicistica lui Eminescu aruncată sub masă, rămâne prea
puţin lămurită activitatea sa politică pentru unirea tuturor românilor.
Eminescu a apucat să umble încă din tinereţe prin toate ţările locuite
de români şi a cunoscut foarte bine ce înseamnă spargerea unei naţiuni
în cioburi pentru folosul imperiilor. Un document al serviciilor secrete
austro-ungare ni-l dezvăluie pe Eminescu în ipostază de organizator de
echipe de studenţi ardeleni propagandişti în favoarea „Daciei Mari”.
Însă această istorie abia acum începe să fie desţelenită, o istorie care
ne spune că Mihai Eminescu a fost un luptător şi cu fapta, nu doar cu
vorba. De George Damian – Timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu