Prima demonstratie impotriva ARABILOR din Cluj-Napoca la inceputul anilor ’80
În
anii 70 sau 80 regimul comunist părea etern şi imuabil pentru români.
Sentimentul cetăţenilor era că Nicolae Ceauşescu va trăi o sută de ani
şi comunismul va fi veşnic. Dincolo de această paradigmă imobilă, în
anii 70 sau 80 au avut loc demonstraţii populare majore, nu neapărat
împtriva regimului în mod direct, ci a beneficiarilor sistemului.
Paradoxal, în epocă, studenţii arabi erau văzuţi de români ca profitorii
regimului comunist, ca nişte străini protejaţi de către securitatea
comunistă. Nu de puţine ori studenţii arabi, în special palestinieni
erau folosiţi de către securitate în întinderea de capcane ideologice
pentru tinerii români rebeli şi pasionaţi de modul de viaţă occidental.
Un palestinian a fost folosit în 1983 de
către securitatea din Cluj – Napoca pentru a întinde o nadă familiei
mele şi a fi anchetată de către ofiţerii de securitate. Adrian Păunescu
mi-a dat părinții pe mâna securității comuniste, la începutul anilor 80.
Atunci mama mea și bunicul au scris o scrisoare anonimă poetului Adrian
Păunescu pe care i-au trimis-o prin poștă la revista Flacăra din
București, unde era redactor șef. În scrisoare părinții mei criticau
cultul deșănțat al personalității lui Ceaușescu în revista Flacăra și
sărăcia în care trăiau românii și clujenii, care stăteau să cumpere, pe
cartele, o noapte întreagă la coadă, la magazinul Union sau Minerva din
cartierul Mănăștur pentru a putea procura un litru de lapte, unul de
ulei, un Kilogram de făină sau un borcan de smântînă. La pâine se forma
coada la trei dimineața. Un an de zile i-a căutat securitatea comunistă
pe autorii anonimei până ce într-o zi, printr-o capcană întânsă, în cel
mai pur stil securistic, au reușit să-i identifice pe bunicul și mama ca
autori ai anonimei.
Securitatea a trimis un student
palestinian care a auzit că familia mea închiriază o cameră pentru
studenţi străini. Familia l-a refuzat şi a spus că a fost informat
greşit. A doua zi a venit sectoristul Dutcă de la Miliţie, care a spus
că a auzit că familia Ţene închiriază camere la studenţi străini. A
recunoscut că este un zvon şi mi-a pus părinţii să semneze declaraţii.
Pe baza grafologiei părinţilor Securitatea a identificat autorii
scrisorii anticeauşiste şi s-au prezentat a doua zi pe str. Ion Meşter
din cartierul Mănăştur. Am fost șocat, ca și copil, cum au sosit Daciile
negre ale securității, cu agenți în costume negre și pistoalele la
vedere, str. Ion Meșter din cartierul Mănăștur, unde locuiam. În fața
mea au fost ridicați părinții de acasă și duși în trombă la Securitatea
de pe str. Traian. Am mai rămas acasă doar eu, fratele și bunica
speriați și plângând. După anchete grele, părinții au fost eliberați și
amenințați de către securiști cu uciderea copiilor, adică a mea și a
fratelui, dacă se mai ridică vreodată împotriva regimului ceaușist. De
atunci, atât părinții cât și eu l-am acuzat pe poetul Păunescu că a dat
scrisoarea anonimă pe mâna securiștilor și familia a suferit mult și
persecuții ulterioare. Mama a fost dată afară de la serviciu, rămânând
pe drumuri, deși atunci nu exista șomaj și era interzis să nu ai
serviciu.
Pe
acest fond represiv clujenii îi urau pe arabi pentru că aceştia aveau
dreptul să deţină dolari şi aveau acces la magazinele de tip „Shop” sau
„Consignaţia”, în care puteau cumpăra alimente şi produse occidentale în
ciuda românilor care stăteau la coadă pentru orice aliment sau produs
românesc de proastă calitate. Mai mult, studenţii arabi erau curtaţi de
tinerele românce din familii sărace şi nu numai, care se dăruiau să facă
sex cu ei pentru un ciorap de nylon, un săpun de lux sau o sticlă de
whiskey spre frustrarea multor tineri din cartierele Clujului. Eram
copil şi ţin minte că numeroşi elevi fugeau de la şcoală şi mergeau în
căminele Observator, unde locuiau studenţii arabi şi cerşeau sau căutau
în iarbă gume de mestecat, sticle de suc de portocale sau ciocolate
chinezeşti.
Pe acest fond, în anul 1983 a avut loc o
mare demonstraţie a mănăşturenilor împotriva studenţilor arabi. După
amiază un grup de studenţi arabi au oprit două maşini Mercedes albe cu
nr. 12 – CJ, cum erau înmatriculate maşinile studenţilor străini în
epocă, lângă magazinul Union din cartierul Mănăştur. Au coborât circa
şapte studenţi arabi şi s-au dat la câteva fete care se plimbau pe
trotuar în faţa unei cofetării. Un tânăr cunoscut al fetelor a sărit să
le apere, dar a fost bătut măr de către studenţii arabi. În câteva
momente un grup de tineri şi studenţi din Mănăştur care au văzut
incidentul au intervenit ieşind o încăierare zdravănă. Arabii s-au
refugiat în maşini şi au demarat în trombă înspre căminele Observator.
Au dat semnalul de alarmă şi câţiva zeci de studenţi arabi au coborât
din cartierul Zorilor în Mănăştur. Între timp studenţii mănăştureni
sprijiniţi de bandele de cartier conduse de Carioca Roşie, din zona
Flora sau Arabu din Mănăştur III, înarmaţi cu luceaguri cu lanţuri,
cuţite şi robinete. Pe mulţi îi cunoşteam personal. A ieşit o bătaie
generală cu arabii, care a blocat circulaţia dinspre Mănătur spre
centru.
Arabii au fost bătuţi cu sete de tinerii
mănăştureni, oarecum frustraţi de fetele seduse de arabi şi nervoşi pe
regimul comunist că le permitea studenţilor străini să aibă acces la
valută şi produse occidentale. Arabii au scăpat plini de sânge şi au
rupt-o la fugă. Într-o oră circa 5000 de mănăştureni au blocat şoseau
din faţa magazinului Union strigând: „Afară cu arabii din ţară!” Deşi
era o manifestaţie etnică împotriva studenţilor arabi, mănăşturenii îşi
vărsau supărarea indirect şi pe regimul comunist, care le crea
studenţilor străini condiţii de trai superioare şi acces la produse
occidentale, de care românii erau privaţi. Să nu uităm că alimentele
erau atunci pe cartelă şi se obţineau după ore de stat la coadă.
Atunci, am văzut personal cum Miliţia
Cluj a intervenit cu autoturisme Dacia cu megafoane, TAB-uri cu furtune
cu apă şi miliţieni călări. Demonstraţia mănăşturenilor a durat vreo
trei ore. Într-un final mănăştruenii au început să se retragă spre
apartamentele lor, rămânând numai pâlcuri de studenţi şi tineri din
bandele de cartier care înjurau cu gura mare pe studenţii arabi, dar
între ei îl suduiau şi pe Nicolae Ceauşescu, că le-a dat străinilor mai
multe drepturi decât tinerilor români. Putem considera marea
demonstraţie a tinerilor mănăştureni din 1983, nu neapărat o
demonstraţie împotriva arabilor, ci şi indirect împotriva regimului
comunist, care a creat facilităţi şi favoruri studenţilor străini faţă
de majoritatea românească sărăcită şi controlată de dictatura comunistă.
De Ionuţ Ţene – NapocaNews
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu