Impotriva arabilor


Prima demonstratie impotriva ARABILOR din Cluj-Napoca la inceputul anilor ’80

autor: FrontPress 02.10.2012
În anii 70 sau 80 regimul comunist părea etern şi imuabil pentru români. Sentimentul cetăţenilor era că Nicolae Ceauşescu va trăi o sută de ani şi comunismul va fi veşnic. Dincolo de această paradigmă imobilă, în anii 70 sau 80 au avut loc demonstraţii populare majore, nu neapărat împtriva regimului în mod direct, ci a beneficiarilor sistemului. Paradoxal, în epocă, studenţii arabi erau văzuţi de români ca profitorii regimului comunist, ca nişte străini protejaţi de către securitatea comunistă. Nu de puţine ori studenţii arabi, în special palestinieni erau folosiţi de către securitate în întinderea de capcane ideologice pentru tinerii români rebeli şi pasionaţi de modul de viaţă occidental. 
Un palestinian a fost folosit în 1983 de către securitatea din Cluj – Napoca pentru a întinde o nadă familiei mele şi a fi anchetată de către ofiţerii de securitate. Adrian Păunescu mi-a dat părinții pe mâna securității comuniste, la începutul anilor 80. Atunci mama mea și bunicul au scris o scrisoare anonimă poetului Adrian Păunescu pe care i-au trimis-o prin poștă la revista Flacăra din București, unde era redactor șef. În scrisoare părinții mei criticau cultul deșănțat al personalității lui Ceaușescu în revista Flacăra și sărăcia în care trăiau românii și clujenii, care stăteau să cumpere, pe cartele, o noapte întreagă la coadă, la magazinul Union sau Minerva din cartierul Mănăștur pentru a putea procura un litru de lapte, unul de ulei, un Kilogram de făină sau un borcan de smântînă. La pâine se forma coada la trei dimineața. Un an de zile i-a căutat securitatea comunistă pe autorii anonimei până ce într-o zi, printr-o capcană întânsă, în cel mai pur stil securistic, au reușit să-i identifice pe bunicul și mama ca autori ai anonimei.
Securitatea a trimis un student palestinian care a auzit că familia mea închiriază o cameră pentru studenţi străini. Familia l-a refuzat şi a spus că a fost informat greşit. A doua zi a venit sectoristul Dutcă de la Miliţie, care a spus că a auzit că familia Ţene închiriază camere la studenţi străini. A recunoscut că este un zvon şi mi-a pus părinţii să semneze declaraţii. Pe baza grafologiei părinţilor Securitatea a identificat autorii scrisorii anticeauşiste şi s-au prezentat a doua zi pe str. Ion Meşter din cartierul Mănăştur. Am fost șocat, ca și copil, cum au sosit Daciile negre ale securității, cu agenți în costume negre și pistoalele la vedere, str. Ion Meșter din cartierul Mănăștur, unde locuiam. În fața mea au fost ridicați părinții de acasă și duși în trombă la Securitatea de pe str. Traian. Am mai rămas acasă doar eu, fratele și bunica speriați și plângând. După anchete grele, părinții au fost eliberați și amenințați de către securiști cu uciderea copiilor, adică a mea și a fratelui, dacă se mai ridică vreodată împotriva regimului ceaușist. De atunci, atât părinții cât și eu l-am acuzat pe poetul Păunescu că a dat scrisoarea anonimă pe mâna securiștilor și familia a suferit mult și persecuții ulterioare. Mama a fost dată afară de la serviciu, rămânând pe drumuri, deși atunci nu exista șomaj și era interzis să nu ai serviciu.
Pe acest fond represiv clujenii îi urau pe arabi pentru că aceştia aveau dreptul să deţină dolari şi aveau acces la magazinele de tip „Shop” sau „Consignaţia”, în care puteau cumpăra alimente şi produse occidentale în ciuda românilor care stăteau la coadă pentru orice aliment sau produs românesc de proastă calitate. Mai mult, studenţii arabi erau curtaţi de tinerele românce din familii sărace şi nu numai, care se dăruiau să facă sex cu ei pentru un ciorap de nylon, un săpun de lux sau o sticlă de whiskey spre frustrarea multor tineri din cartierele Clujului. Eram copil şi ţin minte că numeroşi elevi fugeau de la şcoală şi mergeau în căminele Observator, unde locuiau studenţii arabi şi cerşeau sau căutau în iarbă gume de mestecat, sticle de suc de portocale sau ciocolate chinezeşti.
Pe acest fond, în anul 1983 a avut loc o mare demonstraţie a mănăşturenilor împotriva studenţilor arabi. După amiază un grup de studenţi arabi au oprit două maşini Mercedes albe cu nr. 12 – CJ, cum erau înmatriculate maşinile studenţilor străini în epocă, lângă magazinul Union din cartierul Mănăştur. Au coborât circa şapte studenţi arabi şi s-au dat la câteva fete care se plimbau pe trotuar în faţa unei cofetării. Un tânăr cunoscut al fetelor a sărit să le apere, dar a fost bătut măr de către studenţii arabi. În câteva momente un grup de tineri şi studenţi din Mănăştur care au văzut incidentul au intervenit ieşind o încăierare zdravănă. Arabii s-au refugiat în maşini şi au demarat în trombă înspre căminele Observator. Au dat semnalul de alarmă şi câţiva zeci de studenţi arabi au coborât din cartierul Zorilor în Mănăştur. Între timp studenţii mănăştureni sprijiniţi de bandele de cartier conduse de Carioca Roşie, din zona Flora sau Arabu din Mănăştur III, înarmaţi cu luceaguri cu lanţuri, cuţite şi robinete. Pe mulţi îi cunoşteam personal. A ieşit o bătaie generală cu arabii, care a blocat circulaţia dinspre Mănătur spre centru.
Arabii au fost bătuţi cu sete de tinerii mănăştureni, oarecum frustraţi de fetele seduse de arabi şi nervoşi pe regimul comunist că le permitea studenţilor străini să aibă acces la valută şi produse occidentale. Arabii au scăpat plini de sânge şi au rupt-o la fugă. Într-o oră circa 5000 de mănăştureni au blocat şoseau din faţa magazinului Union strigând: „Afară cu arabii din ţară!” Deşi era o manifestaţie etnică împotriva studenţilor arabi, mănăşturenii îşi vărsau supărarea indirect şi pe regimul comunist, care le crea studenţilor străini condiţii de trai superioare şi acces la produse occidentale, de care românii erau privaţi. Să nu uităm că alimentele erau atunci pe cartelă şi se obţineau după ore de stat la coadă.
Atunci, am văzut personal cum Miliţia Cluj a intervenit cu autoturisme Dacia cu megafoane, TAB-uri cu furtune cu apă şi miliţieni călări. Demonstraţia mănăşturenilor a durat vreo trei ore. Într-un final mănăştruenii au început să se retragă spre apartamentele lor, rămânând numai pâlcuri de studenţi şi tineri din bandele de cartier care înjurau cu gura mare pe studenţii arabi, dar între ei îl suduiau şi pe Nicolae Ceauşescu, că le-a dat străinilor mai multe drepturi decât tinerilor români. Putem considera marea demonstraţie a tinerilor mănăştureni din 1983, nu neapărat o demonstraţie împotriva arabilor, ci şi indirect împotriva regimului comunist, care a creat facilităţi şi favoruri studenţilor străini faţă de majoritatea românească sărăcită şi controlată de dictatura comunistă. De Ionuţ Ţene – NapocaNews

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu