:: Maria

Titlu: Maria
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: Maria este o fetita de 2 ani si 10 luni pe care o intalnesc zilnic in parc. Este poate cea mai sensibila fiinta pe care am intalnit-o vreodata. Cu ochi mari, negri, cu un trupsor plapand, curioasa, inventiva, ascultatoare, m-a facut sa spun din prima clipa in care am cunoscut-o ca daca as fi avut o fetita, mi-as fi dorit sa aiba calitatile ei.

Pana deunazi il hranea constant pe Garfield, un motan lenes de care s-a atasat, convinsa fiind ca "nu ii da nimeni sa pape". Bona Ada imi povestea ca manca toata carnita din farfurie spunand: "nu ma' pot, da' pap, ca teebuie sa golesc oasele pentu Gafild"…

Astazi am gasit-o pe banca mozolind un sandwich cu sunca. Avea privirea fixa, ochii tristi.

- Buna ziua, Maria!

Nu mi-a raspuns. Nu a schitat nici un gest care sa arate ca ma auzise… De obicei imi raspundea imediat, dupa ce in prealabil ii arunca o privire bonei, de parca ii cerea voie sa vorbeasca cu mine.

- Ce a patit?

- A vazut alaltaieri ieri o pasare ranita in tufis. Ieri a cautat-o si nu mai era. Am incercat sa ii spun ca s-a facut bine si s-a dus la cuibul ei. Cand aproape o convinsesem, Bogdan, baiatul carliontat, i-a spus ca nu mai este, ca a mancat-o Garfield si de aceea sta cu burta-n sus, ca e satul. Bogdan s-a amuzat, el e mare, dar pe ea a marcat-o teribil. Nu a dormit ieri la pranz, iar azi noapte a avut cosmaruri, mi-a spus maica'sa.Uitati-va la ea cat este de abatuta.

Privea in gol, in continuare.

Am luat-o pe Ada deoparte si i-am spus, destul de tare incat sa auda si Maria:

- Cine, doamna? Bogdan? Cel carliontat? Pai stiti ce face el doamna? L-am vazut azi dimineata in piata. Avea o colivie cu o pasare cu aripa bandajata… cred ca era cea de care mi-ati zis – o vindea, doamna. Cred ca de-aia v-a zis ca a murit, sa nu stie nimeni ca el vinde pasarile in piata. Bietul Garfield, el nu are nici o vina!

Apoi am schimbat subiectul, vorbind despre altceva. La un moment dat, Maria a coborat de pe bancuta, a venit la bona si i-a soptit, sa nu o aud eu:

- Ada, nu mai pot sa pap, ii dam lu' Gafild canita, ca n-a papat de mult…?

Ochii i se luminasera. Ma simteam bine. Dar si prost. Mintisem un copil. Dar parca sunt prea multe caprioare, prea multe vrabuite si prea multi catei care mor sub privirile copiilor si ii marcheaza pe viata. Nu-mi pare rau ca am mintit. Sper ca va dormi linistita la noapte.

Noapte buna, Maria!
--
Visitor Ip: 95.76.228.242