Cand uiti cine esti...

Acum câţiva ani eram la mare. Gaşcă făină, distracţie pe măsură. După o zi de plajă şi o juma' de noapte de discotecă, un pic ameţiţi, ne-am gândit să ne continuăm beţia distracţia pe plajă. Zis şi făcut. Înarmaţi cu bere şi vodkă ne-am dus pe plajă, am râs, am băut, am cântat, am făcut baie goi în mare, am privit răsăritul. Eu nu am apucat răsăritul în ziua aia. Stingeam vodka cu bere (cum e şi normal de altfel) şi după un pişu scurt în mare, am adormit cu sticla de vodkă în mână. Gaşca mea m-a ignorat la început. Au continuat să se distreze, au făcut poze la răsărit, au făcut iar baie goi în mare. Din poveşti ştiu că se luminase afară. Destul de mult încât să înceapă lumea să vină spre plajă. Aşa că, gaşca mea şi-a strâns lucrurile, s-a îmbrăcat şi a dat să plece. Un singur impediment aveau. Pe Mitza aka eu. Dormeam liniştit, răpus de gradele din sticla de vodkă. Au încercat să mă trezească. N-au reuşit. Erau şi ei suficient de beţi încât să nu mă care în spate până la hotel, aşa că...m-au acoperit cu un cearceaf şi au plecat să doarmă. M-am trezit în jurul amiezii. Cu sticla de vodkă fierbinte în mână. Îmi era sete, îmi era rău, eram mahmur. În jurul meu, plin de lume care se uita dezaprobator la mine. "What the fuck, folks? You never get drunk?" Abia apoi mi-am dat seama că nu aveau nici o treabă cu faptul că mă îmbătasem. Problema era că adormisem gol pe o plajă de textilişti. Cearceaful cu care mă înveliseră amicii, era de mult îngropat în nisip, iar eu dormeam în pula goală curul gol. Nu ţin minte dacă m-am trezit în erecţie sau nu, oricum, după privirile celor din jur, mi-ar fi trecut instantaneu. Mi-am făcut din cearceaf o togă romană şi am tăiat-o. Până pe prima terasă, unde era gaşca, care râdea de mine. Au fost buni totuşi: mi-au dat o bere rrrrece.