Castelul cu viaţă

Castelul cu viaţă
Aleg cu grijă fiecare fir de nisip,
Ca în poveşti, neghina de secară.
Fiecare bob este sclipitor şi perfect
În formă de lacrimă, tristă şi curată,
Ce urmăreşte un vis desenat pe trotuar.
Seamănă cu şotronul din copilărie,
Cu fluturii coloraţi din visele mele.
Puţin câte puţin se înalţă castelul cu viaţă,
Cu iubire de mamă, cu râsete zglobii de soră,
Cu prieteni veseli care îmi sunt coechipieri de leapşă.
Castelul are ziduri solide,
Asemenea ţelurilor mele în viaţă.
Vreau să fiu o prinţesă care să facă fapte bune.
Îngerii, fluturii, păsările să mă ajute
Să dăruiesc dragoste şi veselie,
Pretutindeni, la nesfârşit, de aici,
Din castelul Vieţii de Niciunde.