Ea se aseaza pe banca. Priveste in larg pe alee. Nu se zareste nimic. Isi scoate materialul la care tricota. Priveste din nou, de data asta mai scurt. Se apuca si tricoteaza. O inima tricotata care sa o dezmorteasca pe cea din piept. Ea este femeia cu inima inghetata, oprita in timp, acum doi, in luna martie. Nu venise caldura astfel incat sa se dezghete, iar cand soarele si-a facut aparitia, zi de zi, cu o intensitate mai mare pe zi ce trecea, ea a constatat ca inima i-a ramas inghetata.
Doar dragostea lui pentru ea putea sa-i topeasca gheata ce ii invelise inima. De ce s-a intamplat asta?
*
Ei se plimbau intr-o seara friguroasa de februarie. Ea simtea cum inima ii bate cu putere, cum sangele e fericit si parca facea eforturi sa gaseasca venele si arterele corespunzatoare spre inima si spre celule. Credea ca lumea e ei, ca aceasta poveste va prinde contur. Ea o desena cu ochii inchisi.
El o cuprinde in brate.
- Nu esti asa slaba cum iti spun cei din jur, invidiosi pe silueta ta.
Ea zambeste.
- Nu, nu sunt. Il saruta pe obrazul fin, proaspat barbierit.
- Vom avea doi copii minunati, un baiat si o fata, spune el.
- Da, poate. Vom fi niste parinti veseli, implicati in educatia copiilor nostri. Vreau sa fiu o mama moderna, sa ma joc foarte mult cu ai mei copii, spune ea visatoare.
- Eu ma simt atras de tine. Dar tu? intreaba el.
- Si eu ma simt atrasa de tine, raspunde ea, usor timid. Nu avea experienta necesara pentru a se pune cu un astfel de barbat versat, pe care il citea sau stia ce urmarea de fapt de la ea.
*
Au trecut zile de la acea intalnire. El gasea scuze sa nu se mai vada: i-a cazut tavanul la baie, a inundat vecinii, trebuia sa cumpere urgent o combina. Diverse cauze care i-au despartit, dar inima ei ingheta pe zi ce trecea.
Ea nu stia cum sa isi salveze inima de o astfel de dragoste rece, ucigatoare. Nu stia ce sa faca. Ca o alternativa, citea si recitea si iar citea mailurile de la El. Ii alinau oarecum durerile inimii. Lacrimile nu o mai ascultau. Curgeau necontenit. Cautau de fiecare data alt traseu de urmat pentru a nu lasa urme in obrajii uscativi.
8 martie 2007. Zi libera de la editura unde ea lucreaza. Se odihneste. Telefonul suna. Inima ei, cu un ultim efort de viata si sensibilitate, simte ca este el si-i transmite mesajul.
- Buna, zise ea, putin ragusita. Emotiile o gatuiau.
- Tu esti?intreba el, uimit.
- Da, aceeasi eu, doar ca putin racita.
- Te-am sunat sa-ti spun La multi ani, o primavara frumoasa!
-Multumesc, spuse ea, fericita ca nu a uitat. Deh, femeie. Si nu oricare. Una dintre ultimele romantice ale secolului XX.
Dupa ce a inchis, inima o sageta dintr-o data. Si-a dat seama ca acesta nu era un semn de bun augur. Prevestea ceva rau. “Nu trebuie sa bag in seama toate prostiile. Va fi bine.”
Ea a plecat sa isi vada prietenele, sa petreaca dupa amiaza ca intre fete.
Soarele si bucuria acelei zile parca nu i-au priit. Era ceva ce inimii ei nu ii placea, nu ii pica bine. Ea si-a cerut scuze si a revenit acasa. Inima ii ceru din nou sa citeasca ceva care avea legatura cu el. Stia totul pe de rost. Unele cuvinte o dureau, dar durerea se transformase in iubire. Iubea cuvintele, locurile pe unde fusese cu el, atingerile lui. In linistea din jur, in lumea ei si a lui, despre care doar ea stia, sunetul telefonului a facut sa dispara tot farmecul iubirii ei pentru el. Inima a inceput sa inghete. Cu mana tinandu-se de piept raspunse, zambind.
- Buna.
- Buna, spuse el. Ce faci?
- Citeam ceva. Tu?
- Am fost sa ne sarbatorim colegele, de fapt ele ne-au facut cinste.
- Foarte frumos.
Cuvintele erau grele, anoste, fara sens, fara muzica si seci. Nimic frumos. Inima trimise o sageata puternica pana la osul pieptului. Pentru cateva minute, ea si-a pierdut respiratia. “Oare ce se intampla? Ce nu este in regula? De ce e totul asa sec, fara continuitate?”
Cu greu, inima inghetata ii ceru sa citeasca din nou scrierile de la el.
Intre cele vechi,uzate si memorate, carora de dadea de fiecare alt sens si alta interpretare, in functie de starea ei sufleteasca, era una noua:
“Draga Ea,
Trebuie sa iti spun ca noi nu suntem compatibili. Am decis ca fiecare sa mearga pe drumul lui. Povestea noastra nu este fezabila.”
Lacrimile i-au inundat privirea. Nu voiau sa mai pice. Nu are rost. Pentru cine? Pentru un el, erou, print, personajul principal al vietii ei, care nu a avut puterea, curajul sa-i spuna la telefon ca totul a fost un nimic, sau macar sa nu o mai fi sunat. Cu toate astea, lacrimile au tasnit din ochi, eliberand tristetea, dezamagirea, dar stiind ca a invatat ceva de la el. Ce? Veti zambi. Cuvantul fezabil, pe care ori de cate ori il aude il asociaza cu el. O doare si acum, dar mai putin. In momentul lecturii acestei vesti, inima a inghetat, soptindu-i: “Mai am putin si voi ingheta complet. Nimeni, niciodata, nu ma va putea dezgheta decat dragostea lui pentru tine. Nu vei mai putea iubi pe nimeni niciodata. El te va cauta la infinit. Are nevoie, periodic, de ceva de la tine…o vorba, un zambet, un gest, o privire. Sunteti predestinati… sa nu uiti asta.”
*
Inima a inghetat.
Suntem in ziua de azi, zi de noiembrie, 2009, iar ea are inima inghetata.
Si el? El iubeste pe altcineva. El poate. Ea se bucura ca macar el este fericit, ca si-a gasit linistea. Ea, nu mai vrea nimic. Nici macar inima ei. S-a obisnuit cu inima inghetata. Ea zambeste. Are si el un cuvant care il face sa isi aminteasca de ea: fanfaron. Cum era ca bataia este din dragoste? Asa si aceste cuvinte, formeaza povestea lor. Totul incepe cu un cuvant.
El, mai vrea sa o vada din cand in cand… dar asa, ca foarte buni prieteni. Ea ar vrea ca el sa-si indeplineasca promisiunile ca vor avea copii si ca vor fi parinti moderni.
In momentele in care il vede sau cand citeste vesti de la el, inima ei se dezgheata putin. Oare se va dezgheta o data pentru totdeuna?
*
In viitor…
Intr-o seara, un inger nazdravan, voios si pus pe sotii, i-a turnat praf de dragoste si ganduri bune pentru ea in urechi. Praful a strabatut canalul urechii si a ajuns la creier. A fost indrumat spre gandurile bune. Le-a citit. Mai intai prospectul: gandurile bune au valabilitate permanenta si sunt specifice unei persoane deosebite, care sa poata simti gandurile bune. El citeste si afla ca ea, fara el, va muri in curand. Dragostea este complexa. Nu poti as ape orice, ca atunci cand organismul iti cere hrana. El nu poate sa-i faca asta, mai ales ca el nu este asa implinit la acest moment. El se trezeste.A inteles mesajul.
Ii scrie repede un mail. Stie ca ea intr-o zi, il va citi. Asa si este. Candva, ii promisese o bicicleta… pe care o merita mai mult sau mai putin. “Cand ne intalnim sa luam bicicleta promisa?Ma simt jenat ca am tot taraganat-o.”
*
El ii face cadou o bicicleta. Pentru a fi o mama in forma, pentru a se distra cu cei doi copii in parc.
Ea scrie povesti pentru copii. Isi formeaza mana. Copiii lor vor asculta povesti originale. El ii citeste povestile si o incurajeaza. Povestea lor a inceput cu vorbe, expresii, zambete frumoase. Ea le stie pe de rost. Le are inmagazinate in coltul drep din sufletul sau.
-Care este primul cuvant pe care mi l-ai adresat? intreaba ea.
-Ceva despre zambete, spune el, timid.
*
Ea ajunse cu bicicleta pe un deal. Verdele crud al ierbii, ii incanta si-i lumineaza privirea. Undeva, un copac cu forma ciudata, o priveste atent. Parca o imbie sa se apropie, sa-l imbratiseze, sa isi incrusteze gandurile in scoarta lui. Stie ca, demult, ea isi dorea sa faca asta. In jur nu se zareste tipenie de om. Din senin, din iarba verde, apare o oita. O fixeaza cu privirea. Parca ar vrea sa o hipnotizeze. Ea, aseaza bicicleta orizontal si se apropie de oita. Vrea sa o mangaie. Oaia se da inapoi. Clopotelul de la gat scoate un sunet cristalin, ca o bucata de gheata ce cade pe caldaram. Ea isi duce mana la inima. A inceput sa se topeasca. Simte o dragoste infinita si in acelasi timp suferinta.
El s-a transformat in oaie… caci nu stia ce sa aleaga: Ea i se pare prea dura, cealalta e mai domoala.
Ea a inceput sa planga. A imbratisat oaia si i-a spus:
- Te voi iubi pentru eternitate. Ai fost cel care a crezut in mine. Multumesc ca ai aparut in viata mea.
Oaia o privi cu ochi galesi, plini de lacrimi, si o saruta pe obraz. In acel moment, cerul se intuneca, vantul porni a urla si apleca cu putere crengile copacului la pamant, fulgere lungi si argintii brazdau cerul, tunete aprige strabateau valea si departarea. Ea si oaia au ramas intr-o imbratisare prelunga. Ea si El, nu voiau sa se sfarseasca.
*
Cand totul a revenit la normal, ea era in parc, tricotand, cu inima inghetata si privind din cand in cand pe alee.
Un fluture i se aseaza pe umar.
-Esti atat de frumos si dai asa de placut din aripi. Imi amintesti de sutele de fluturi ce imi gadilau stomacul cand auzeam vocea Lui.
Inca il mai asteapta pe El.
… pe El sau oaia.
Stie ca, din cand in cand, il va intalni pentru cateva minute, poate chiar ore. Daca steaua norocoasa o imbratiseaza, il va avea pentru totdeauna.
… sau poate va suferi ca tanarul Werther.
Doar dragostea lui pentru ea putea sa-i topeasca gheata ce ii invelise inima. De ce s-a intamplat asta?
*
Ei se plimbau intr-o seara friguroasa de februarie. Ea simtea cum inima ii bate cu putere, cum sangele e fericit si parca facea eforturi sa gaseasca venele si arterele corespunzatoare spre inima si spre celule. Credea ca lumea e ei, ca aceasta poveste va prinde contur. Ea o desena cu ochii inchisi.
El o cuprinde in brate.
- Nu esti asa slaba cum iti spun cei din jur, invidiosi pe silueta ta.
Ea zambeste.
- Nu, nu sunt. Il saruta pe obrazul fin, proaspat barbierit.
- Vom avea doi copii minunati, un baiat si o fata, spune el.
- Da, poate. Vom fi niste parinti veseli, implicati in educatia copiilor nostri. Vreau sa fiu o mama moderna, sa ma joc foarte mult cu ai mei copii, spune ea visatoare.
- Eu ma simt atras de tine. Dar tu? intreaba el.
- Si eu ma simt atrasa de tine, raspunde ea, usor timid. Nu avea experienta necesara pentru a se pune cu un astfel de barbat versat, pe care il citea sau stia ce urmarea de fapt de la ea.
*
Au trecut zile de la acea intalnire. El gasea scuze sa nu se mai vada: i-a cazut tavanul la baie, a inundat vecinii, trebuia sa cumpere urgent o combina. Diverse cauze care i-au despartit, dar inima ei ingheta pe zi ce trecea.
Ea nu stia cum sa isi salveze inima de o astfel de dragoste rece, ucigatoare. Nu stia ce sa faca. Ca o alternativa, citea si recitea si iar citea mailurile de la El. Ii alinau oarecum durerile inimii. Lacrimile nu o mai ascultau. Curgeau necontenit. Cautau de fiecare data alt traseu de urmat pentru a nu lasa urme in obrajii uscativi.
8 martie 2007. Zi libera de la editura unde ea lucreaza. Se odihneste. Telefonul suna. Inima ei, cu un ultim efort de viata si sensibilitate, simte ca este el si-i transmite mesajul.
- Buna, zise ea, putin ragusita. Emotiile o gatuiau.
- Tu esti?intreba el, uimit.
- Da, aceeasi eu, doar ca putin racita.
- Te-am sunat sa-ti spun La multi ani, o primavara frumoasa!
-Multumesc, spuse ea, fericita ca nu a uitat. Deh, femeie. Si nu oricare. Una dintre ultimele romantice ale secolului XX.
Dupa ce a inchis, inima o sageta dintr-o data. Si-a dat seama ca acesta nu era un semn de bun augur. Prevestea ceva rau. “Nu trebuie sa bag in seama toate prostiile. Va fi bine.”
Ea a plecat sa isi vada prietenele, sa petreaca dupa amiaza ca intre fete.
Soarele si bucuria acelei zile parca nu i-au priit. Era ceva ce inimii ei nu ii placea, nu ii pica bine. Ea si-a cerut scuze si a revenit acasa. Inima ii ceru din nou sa citeasca ceva care avea legatura cu el. Stia totul pe de rost. Unele cuvinte o dureau, dar durerea se transformase in iubire. Iubea cuvintele, locurile pe unde fusese cu el, atingerile lui. In linistea din jur, in lumea ei si a lui, despre care doar ea stia, sunetul telefonului a facut sa dispara tot farmecul iubirii ei pentru el. Inima a inceput sa inghete. Cu mana tinandu-se de piept raspunse, zambind.
- Buna.
- Buna, spuse el. Ce faci?
- Citeam ceva. Tu?
- Am fost sa ne sarbatorim colegele, de fapt ele ne-au facut cinste.
- Foarte frumos.
Cuvintele erau grele, anoste, fara sens, fara muzica si seci. Nimic frumos. Inima trimise o sageata puternica pana la osul pieptului. Pentru cateva minute, ea si-a pierdut respiratia. “Oare ce se intampla? Ce nu este in regula? De ce e totul asa sec, fara continuitate?”
Cu greu, inima inghetata ii ceru sa citeasca din nou scrierile de la el.
Intre cele vechi,uzate si memorate, carora de dadea de fiecare alt sens si alta interpretare, in functie de starea ei sufleteasca, era una noua:
“Draga Ea,
Trebuie sa iti spun ca noi nu suntem compatibili. Am decis ca fiecare sa mearga pe drumul lui. Povestea noastra nu este fezabila.”
Lacrimile i-au inundat privirea. Nu voiau sa mai pice. Nu are rost. Pentru cine? Pentru un el, erou, print, personajul principal al vietii ei, care nu a avut puterea, curajul sa-i spuna la telefon ca totul a fost un nimic, sau macar sa nu o mai fi sunat. Cu toate astea, lacrimile au tasnit din ochi, eliberand tristetea, dezamagirea, dar stiind ca a invatat ceva de la el. Ce? Veti zambi. Cuvantul fezabil, pe care ori de cate ori il aude il asociaza cu el. O doare si acum, dar mai putin. In momentul lecturii acestei vesti, inima a inghetat, soptindu-i: “Mai am putin si voi ingheta complet. Nimeni, niciodata, nu ma va putea dezgheta decat dragostea lui pentru tine. Nu vei mai putea iubi pe nimeni niciodata. El te va cauta la infinit. Are nevoie, periodic, de ceva de la tine…o vorba, un zambet, un gest, o privire. Sunteti predestinati… sa nu uiti asta.”
*
Inima a inghetat.
Suntem in ziua de azi, zi de noiembrie, 2009, iar ea are inima inghetata.
Si el? El iubeste pe altcineva. El poate. Ea se bucura ca macar el este fericit, ca si-a gasit linistea. Ea, nu mai vrea nimic. Nici macar inima ei. S-a obisnuit cu inima inghetata. Ea zambeste. Are si el un cuvant care il face sa isi aminteasca de ea: fanfaron. Cum era ca bataia este din dragoste? Asa si aceste cuvinte, formeaza povestea lor. Totul incepe cu un cuvant.
El, mai vrea sa o vada din cand in cand… dar asa, ca foarte buni prieteni. Ea ar vrea ca el sa-si indeplineasca promisiunile ca vor avea copii si ca vor fi parinti moderni.
In momentele in care il vede sau cand citeste vesti de la el, inima ei se dezgheata putin. Oare se va dezgheta o data pentru totdeuna?
*
In viitor…
Intr-o seara, un inger nazdravan, voios si pus pe sotii, i-a turnat praf de dragoste si ganduri bune pentru ea in urechi. Praful a strabatut canalul urechii si a ajuns la creier. A fost indrumat spre gandurile bune. Le-a citit. Mai intai prospectul: gandurile bune au valabilitate permanenta si sunt specifice unei persoane deosebite, care sa poata simti gandurile bune. El citeste si afla ca ea, fara el, va muri in curand. Dragostea este complexa. Nu poti as ape orice, ca atunci cand organismul iti cere hrana. El nu poate sa-i faca asta, mai ales ca el nu este asa implinit la acest moment. El se trezeste.A inteles mesajul.
Ii scrie repede un mail. Stie ca ea intr-o zi, il va citi. Asa si este. Candva, ii promisese o bicicleta… pe care o merita mai mult sau mai putin. “Cand ne intalnim sa luam bicicleta promisa?Ma simt jenat ca am tot taraganat-o.”
*
El ii face cadou o bicicleta. Pentru a fi o mama in forma, pentru a se distra cu cei doi copii in parc.
Ea scrie povesti pentru copii. Isi formeaza mana. Copiii lor vor asculta povesti originale. El ii citeste povestile si o incurajeaza. Povestea lor a inceput cu vorbe, expresii, zambete frumoase. Ea le stie pe de rost. Le are inmagazinate in coltul drep din sufletul sau.
-Care este primul cuvant pe care mi l-ai adresat? intreaba ea.
-Ceva despre zambete, spune el, timid.
*
Ea ajunse cu bicicleta pe un deal. Verdele crud al ierbii, ii incanta si-i lumineaza privirea. Undeva, un copac cu forma ciudata, o priveste atent. Parca o imbie sa se apropie, sa-l imbratiseze, sa isi incrusteze gandurile in scoarta lui. Stie ca, demult, ea isi dorea sa faca asta. In jur nu se zareste tipenie de om. Din senin, din iarba verde, apare o oita. O fixeaza cu privirea. Parca ar vrea sa o hipnotizeze. Ea, aseaza bicicleta orizontal si se apropie de oita. Vrea sa o mangaie. Oaia se da inapoi. Clopotelul de la gat scoate un sunet cristalin, ca o bucata de gheata ce cade pe caldaram. Ea isi duce mana la inima. A inceput sa se topeasca. Simte o dragoste infinita si in acelasi timp suferinta.
El s-a transformat in oaie… caci nu stia ce sa aleaga: Ea i se pare prea dura, cealalta e mai domoala.
Ea a inceput sa planga. A imbratisat oaia si i-a spus:
- Te voi iubi pentru eternitate. Ai fost cel care a crezut in mine. Multumesc ca ai aparut in viata mea.
Oaia o privi cu ochi galesi, plini de lacrimi, si o saruta pe obraz. In acel moment, cerul se intuneca, vantul porni a urla si apleca cu putere crengile copacului la pamant, fulgere lungi si argintii brazdau cerul, tunete aprige strabateau valea si departarea. Ea si oaia au ramas intr-o imbratisare prelunga. Ea si El, nu voiau sa se sfarseasca.
*
Cand totul a revenit la normal, ea era in parc, tricotand, cu inima inghetata si privind din cand in cand pe alee.
Un fluture i se aseaza pe umar.
-Esti atat de frumos si dai asa de placut din aripi. Imi amintesti de sutele de fluturi ce imi gadilau stomacul cand auzeam vocea Lui.
Inca il mai asteapta pe El.
… pe El sau oaia.
Stie ca, din cand in cand, il va intalni pentru cateva minute, poate chiar ore. Daca steaua norocoasa o imbratiseaza, il va avea pentru totdeauna.
… sau poate va suferi ca tanarul Werther.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu