Autor:: http://ebobita.wblog.ro
Articol: Acest articol se afla pe site/ul http://ebobita.wblog.ro
Câţi dintre dumneavoastră aţi auzit de Sindromul Down?
Nu prea mulţi, cred. Nu este de mirare şi nici de condamnat.
De condamnat este faptul că sunt destui asistenţi medicali care nici nu au auzit de această maladie, denumită şi mongolism, iar asta o spun din experienţă şi nu din auzite.
Sindromul Down este o afecţiune cromozomială, afecţiune care este prezentă chiar din momentul conceperii copilului şi este cauzată de prezenţa unui cromozom 21 în plus. Pentru a fi mai clar, la om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moşteneşte de la tată, iar celălalt set de 23 de la mamă. În cazul acestei maladii, în loc de 46 de cromozomi sunt 47.
Data de 21 martie a fost aleasă, în anul 2006, de către Down Syndrome International (DSI) ca Zi Internaţională a Sindromului Down, pentru a simboliza unicitatea persoanelor cu Sindromul Down. După cum se poate observa, ziua internaţională a Sindromului Down, nu este întâmplătoare, 21 de la cromozom şi a treia lună din an, respectiv martie de la triplarea acestui cromozom.
Cei care sunt afectaţi de acest sindrom sunt persoane cu handicap de la uşor, la grav. De cele mai multe ori au nevoie de însoţitor. Sunt persoane foarte sensibile, care au nevoie de foarte multă afecţiune. În general nu trăiesc mult. Aşa ni s-a spus şi nouă atunci când fratele meu se năştea cu acest sindrom. Cu toate că nimeni nu îi dădea şanse foarte mari, azi poate fi prezent pe această lume ostilă, de cele mai multe ori, la aproape 40 de ani. Acest lucru se datorează părinţilor care, deşi cu mijloace modeste de supravieţuire, pe vremea de dinainte de 1989 făceau rost de medicamente din Germania sau din Italia şi nu erau deloc la îndemână din punct de vedere financiarşi care i-au dăruit dragostea de care avea şi are nevoie.
Despre asistenţă medicală sunt de multe de spus, dar nu vreau să vorbesc despre acest lucru astăzi.
Să revenim, sunt oameni ca şi noi, dar mult mai sensibili, sunt mai adevăraţi şi mai ataşaţi decât mulţi dintre noi.
Le place muzica şi le plac oamenii. Prezenţa oamenilor le face bine. Am spus OAMENI.
Mici, ca nişte liliputani rătăciţi, după care întorc capul toţi copiii dar nu numai, necăjiţi, neîndemânatici, te ataşezi de ei şi te bucuri când sunt mulţumiţi.
Sunt nişte lacrimi pe pământ date cu picul de Dumnezeu celor care nu aveau destule motive de viaţă.
Lor şi membrilor familiilor acestora le doresc o viaţă uşoară, o viaţă luminoasă cu bucurii cum numai ei ştiu să le aibă, sau să le primească. Să aibă noroc şi putere să meargă până la capăt.
La mulţi ani, tuturor persoanelor cu Sindrom Down.
--
Visitor Ip: 92.81.77.240
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu