Autor:: ebobita
Articol: O satiră minunată care mi-a amintit de vremurile când lunea seara ascultam în familie, cu lumina stinsă, teatrul radiofonic la difuzor (pe acea vreme nu avem radio).
Astăzi am avut plăcerea să redescopăr o înregistrare de prin anii 70, teatru radiofonic, de o inestimabilă valoare şi actualitate, Analfabetul de sârbul Branislav Nusic (dramaturg, satirist, eseist şi fondator al retoricii moderne sârbe , care are descendenţă de origine aromână). A lucrat ca jurnalist dar şi ca funcţionar public.
Distribuţia acestei piese de teatru radiofonic nu suportă nici un comentariu: prefectul – Toma Caragiu, Domnul MIka Mihai Pălădescu, Domnul Zveta – Florin Vasiliu, Gardianul – Horia Căciulescu, Cumnata – Coca Andronescu.
Pe scurt, povestea se poate creiona cam aşa:
Prefectul primeşte de la minister o depeşă deschisă care sună aşa: „Comunicaţi cât mai curând posibil dacă în judeţul dumneavoastră sunt analfabeţi."
Prefectul cheamă gardianul, care să-l cheme pe Domnul Mika pe care îl întreabă, după ce citesc împreună depeşa:
- Ce crezi domnule MIka , avem în judeţul nostru „alambafeţi" …. analfabeţi din aştia? … Nici nu bănuieşti Domnule Mika?
- Nu ştiu, răspunde Domnul Mika, cred că este ceva politic…
- Oare aceştia sunt împotriva orânduirii noastre ?………."
La întrebarea prefectului dacă ar exista cineva care să ştie ce înseamnă cuvântul analfabet, Domnul Mika are o soluţie savantă spunând că un domn, Zveta, are un „vocambular" ca să se cultive, unde îşi trece cuvintele străine.
După ce au trecut în revistă cuvinte ca: „ rivali – e atunci când doi umblă după aceeaşi demoazela, carieră – numire în funcţie superioară, adică avansare conchide prefectul, criză – atunci când demisionează guvernul, anacronism – când se pune o data anterioara pe un act, perspectiva – e ceea ce se află doar în scrieri dar nu şi în realitate, prostituţie – legături josnice cu femeile, adică neobrăzare, ananas – un fruct care se mănâncă, bun la gust" au căutat ceva ce începe cu „ana" si care nu se mănâncă. Replicile sunt savuroase:
continuarea la http://ebobita.wblog.ro/?p=678
--
Visitor Ip: 10.96.34.179
Surpriza !!! Si eu pe blogurile mele am scris articole despre cum ascultam la difuzor, impreuna cu toata familia, teatru la microfon( anii 196o). Mi-a facut o reala placere.
RăspundețiȘtergereOdorica
Si eu la tara ascultam la difuzor, dar de toate, fiindca emisiune la televizor era doar seara, iar noi aveam toti programul Radio Romania. Joia era teatru radiofonic, vinerea era Adrian Paunescu cu cenaclul lui...
RăspundețiȘtergereMa bucur ca suntem mai multi. Teatrul radiofonic ne-a "destupat minţile" şi ne-a făcut să ne îndreptăm către adevăratele valori artistice. Mi-aduc aminte de minunatele "puneri în scenă" la microfon ale pieselor lui Caragiale, ale lui Eugene O'Neill, sau George Ciprian si exemplele pot continua.
RăspundețiȘtergereElena
Asa este, stimate anonim, ascultam de toate la difuzor şi eu, chiar şi Cencalul Flacăra care ne unea în muzica tânără, de calitate şi liberă din multe puncte de vedere. Cântam, plângeam, iubeam curat şi sincer, dar mai ales trăiam.
RăspundețiȘtergereFelicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc.
RăspundețiȘtergere