Autor:: ebobita
Articol: Privesc la tine prin lentila-mi spartă,
Te văd în mulţi. Crezi că- s adevărată?
Te simt prin raza inimii ce sparge
Al pieptului zăvor,
Scăpând prin umbra sufletului tandru
Răsaduri crude de amor.
Priveşte şi ascultă cum ploaia –n geam se sparge,
Cum vântul ne goneşte şi inima tresaltă
În muguri de iubire şi ghimpi de nemurire
Spre-al fericirii pol.
Dar totul e un vis, o rătăcire poate!
Polul pierdut prin mine
Ca peştele se zbate,
Ca luna ce revarsă al umbrei întuneric
Pornit din suflet de copil feeric.
--
Visitor Ip: 10.96.34.179
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu