Autor:: http://ebobita.wblog.ro
Articol: http://ebobita.wblog.ro/?p=602
În anul 1999, UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţã şi Culturã) a declarat ziua de 21 martie, ziua mondială a poeziei.
Scopul acestei zile este de a promova cititul, scrisul, publicarea şi predarea în şcoli a poeziei în întreaga lume.
Poezia ne însoţeşte mereu, de la naştere până la moarte şi chiar după. Bunicul meu, după ce mamaia a trecut la cei drepţi, a fost atât de îndurerat, încât în amintirea ei s-a apucat de scris poezii. La 82 de ani!
Iubirea, ura, gelozia, necazul, amintirea, durerea te determină să citeşti sau chiar să scrii versuri. Indiferent cum sunt, doar "poetul" ştie cu adevărat ce a dorit să exprime.
Ştiţi cântecul acela: Că nu e om să nu fi scris o poezie,
Măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui.
Când a iubit a luat un petic de hârtie
Şi-a aşternut pe el tot focul inimii…….
Uni(versul) meu
Aştept să vină astăzi, sau mâine, poate,
Doar gândul meu se-mbată cu ale sale şoapte.
E linişte, dar vuietul din suflet m-apasă atât de tare,
O muzică ce cheamă a nopţii sărutare.
Aştept, dar parcă totul se-aprinde-ntr-o făclie,
Un murmur ce tresaltă a rochiei mândrie,
Cu-o diafană umbră, pe spate mă – nfioară
Şi-aşteaptă, parcă, să atingă a corzilor vioară.
Strălucitoare, iarăşi, am devenit fecioară,
Mă înfior de parcă-s fiica lunii dulce-amară.
O stea se ruşinează şi -nchide a sa pleoapă,
A-nmărmurit şi luna, alunecă fiinţa!
Să-nceapă!
(2010)
--
Visitor Ip: 92.81.77.240
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu