Autor:: La Rose Jaune
Articol: Am fost la medic. Ca majoritatea, merg la medic cand mi-e rau de nu mai suport, cand sunt in faza de nu ma mai pot trata singura. Cand ceaiurile si naturistele mele remedii nu mai fac fata. De vreo trei ani insa, cand la un control mi-a fost descoperita o problema si am reusit sa o tratez la timp si sa trec peste ea, imi fac anual un control general de rutina. Astazi am facut un test mai special. Cand le-am spus fetelor ca il fac, unele au zis "foarte bine", altele "abia acum?", iar altele "ai curaj?". Incerc sa imi explic retinerea de care dam dovada in fata vizitei la medic. Mai ales noi, femeile, la anumiti medici... Trebuie sa fim batute la cap, tarate de cineva sau impinse de la spate. Ne facem tot felul de probleme, anticipam rezultate, avem complexe care acum se trezesc sa ne faca viata grea... Educatia noastra cu privire la acest aspect lasa de dorit. Clar. Fac parte dintr-o generatie in care mama si bunica erau doctorii acreditati ai casei. In copilarie, mama ne scotea dintii de lapte cu ata. Daca naravasul nu vroia sa iasa din prima, ne lega de clanta usii. Bunica, cand se intampla sa ne intepam in vreun cui, ne punea gaz sa dezinfecteze rana. Tot ea, cand aparea vreun neg pe degete, ne dadea peste el cu oase de animal. Daca era nevoie de vreo injectie, aveam o vecina cu mana usoara. Si tot asa... Nu am avut exercitiul deplasarii la medic, nu am fost familiarizata cu spitalele. Acum, ca sa ne facem curaj, noi mergem doua: eu si buna mea amica A. Si nu la un spital sau policlinica. Nu avem incredere. Nu ne place mirosul. Ci la o clinica privata. Ne gandim ca daca platim mai mult, vom fi menajate, tratate cu mai multa atentie si respect. Conditiile, orice s-ar spune, sunt altele. Ne gandim ca daca tot ne sacrificam si mergem la medic, macar sa ne rasfatam la clasa lux. Ne premiem. Pana la urma, importante nu sunt motivatiile pe care le cautam, ci sa mergem...
--
Visitor Ip: 79.117.77.193
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu