Autor:: La Rose Jaune / Papillon
Articol: Ceea ce voi scrie este un episod prin care multi am trecut. Majoritatea, cand eram copii. Cativa, adolescenti. Mai putini, poate, cand deja au ajuns oameni in toata firea... Pentru ca in strafundul fiintei noastre ramanem mereu copii. Unii insa pot inhiba asta. Altii nu pot. Iar altii nu mai vor.
O sa-ti marturisesc asadar, cititorule de 100 Ro, o patanie din adancul sufletului meu curat, petrecuta acu' exact doua zile, adica duminica seara. M-am gandit mult daca s-o fac sau nu. Stiu ca ai o anumita parere despre mine si s-ar putea, in urma acestui subiect, sa ti-o schimbi. Dar mi-o asum. Stii cum e, decat cu o constiinta incarcata, mai bine singur si liber. Si mai stiu ca esti baiat de zahar, destept si simtitor si, mai presus de toate, ca stii sa tii un secret. Asta pe care ti-l voi impartasi nici macar sor'mea nu-l stie...
Am fost sambata la market sa fac cumparaturi de Pasti. Am luat de toate, nu insir aici ca nu asta e subiectu' discutiei. O sa abordez in alt post ce am gasit la market. Am luat insa, printre atatea altele, un iepuras de ciocolata. Unul buuun, de la Lindt. Cu fundita rosie la gat. Si clopotel auriu. L-am asezat pe masa sa troneze de acolo, in asteptarea sarbatorilor, cand el avea sa fie epicentrul mesei pascale... M-am luat cu treburile. El ma privea cuminte, cu ochisorii lui mari, cu zambetul lui gingas, cum deretic prin casa... A dormit cu mine in camera si mi-a vegheat visele... Am baut cafeaua de dimineata cu el in fata, am comentat impreuna presa si mi-a zambit. Duminica seara insa... dracu' a inceput sa-si bage coada. L-am luat, l-am mangaiat, l-am pus la loc. L-am mai luat odata, l-am mirosit. Hmm... daca...? L-am asezat din nou la loc, rusinata de propriile-mi ganduri. Am plecat de langa el, dar mintea mea incetosata tot acolo era. Si unde nu m-am repezit deodata, ca din senin, la iepur, l-am insfacat si l-am mancat, incepand de la urechiuse la codita... Uitand de regimul pe care il tinusem o saptamana, uitand de post, Florii si alte constrangeri religioase sau morale... Uitand de spiritu' Pastelui, de mine si de intreg Universu'... Acum tin in mana fundita rosie cu clopotel. Simt o vina, e drept, dar si aroma lui inca pe buze... Ce mai pot sa fac?! Voi incerca sa traiesc cu povara asta pana la Pasti. Dragul meu prieten, ia marturisirea asta ca pe o spovedanie. Incerc sa-mi aplic niste penitente, poate tine...
--
Visitor Ip: 79.117.67.175
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu