Autor:: http://1001povesti.blogspot.com/
Articol: (Schiţa unei nuvele fără cap şi fără coadă. Orice asemănare cu personaje sau întâmplări etc. etc.)
AUTOR: Story
Ţelu Dumbravă s-a gândit, a socotit preţ de un minut şi a lovit scurt cu pumnul în masă.
- Bine, mă, ducă-se dracu de inimă. Şi-a retras armata. Nu mă mai atacă. I-am venit de hac. Ştiu ce să-i fac. O înec în alcool. O alcoolizez şi o pun să muncească beată, ameţită, îşi termină tirada într-un râs sănătos, iute molipsitor.
Nu abuza. Ştia când să se oprească din băutură. Se eschiva elegant, refuzând un pahar în plus pe motivul că vrea să fie treaz când îl va ataca inima. Când a decis să-l cunune pe File inima bătea metronom.
- Gata, File, am decis, te cunun. Mai dăm încă o dată adunarea.
- Naşule, aşa te vreau, să fii cu ambiţie. Că matale ştii cu cifrele. Nu laşi o cifră fără semnul adunării...
- Şi al scăderii, că n-o să le iau eu pe toate, completă Ţelu, lăsându-se pe spătarul scaunului care scârţâii ca un şoarece în cinie.
- Naş-ta Elica îmi zicea: Ţelule. Adică nu-mi zice Ţelule, ci Ţiule că-i joacă proteza în gură, cum dracu faci tu de le ştii pe toate? Adică nici dracu nu zice, că e bisericoasă. Ea zice cu afurisitu'. Cum afurisitu' faci tu că le pui pe toate în ordine şi nu le încurci. Pui plus la plus şi scapi de minus. Ei, i-am zis, am eu secretu' meu, Elico. Plus cu plus la plus şi plus cu minus tot la plus. Şi din minus, tot plus trag, termină Ţelu, scuipând neatent, ca un ofticos, într-o parte, taman pe pantalonul unuia dintre cei doi ţigani de la masa vecină. Puţin îi păsa că a fost mitocan. Ţiganii erau aşa de porniţi unul împotriva celuilalt că nu aveau timp să-l bage în seamă pe Ţelu.
- Ei, naşa Elica, ea este simplă croitoreasă, naşule, o căină File, turnând în pahare. Ce ştie ea cum e cu contabilitatea, cu un cont, cu o valoare adăugată, cât de greu se pune ban pe ban. Ea trage un tighel, o cusătură... Treabă muierească.
Uşa cârciumii se lovi de perete cu putere. Ăsta nu putea fi decât Potel a lu' Stan Deal. Ăsta când întra în cârciumă aveai senzaţia că cineva i-a furat vita din bătătură şi a venit la cârciumă să bea de necaz.
Intră trântind uşa ca într-un local din Texas. E modul lui de a se face remarcat. Loveşte uşa de perete şi aşteaptă o clipă în prag, privind spre bar, parcă numărând sticlele din raft. A căzut din căruţă când era mic şi s-a ales cu nasul strâmb şi vorba fomfăită. Altfel e băiat blând. Pâinea lui Dumnezeu. Dă de băut la toată lumea. Are bani. Câştiga bine. Făcea naveta din satul Draci la cel mai propiat oraş, circa 25 de kilometri, cu Rata de ora 5 dimineaţa şi se întorcea pe la 6 seara. Lucrează ca strungar, mai face un ciubuc, o învârteală. Se scoate.
Dintr-o dată atmosfera în cârciumă se animă. Toţi consumatorii, într-un cor, îl primii pe Potel cu un salut admirativ.
- Băi, Potel, eeeee, ce faci, mă. Ete, al dracu ce te făcuşi. Dai, mă ceva de băut că ţi-a fătat vaca peste o săptămână, hă, hă, hă...
- Dau, b', 'tu-va-n cur de lingăi. Ai dracu, la munc' nu vă duceţi că vă omoară naveta. Voi pe ce munciţi, mă, pe capete de mătărângă? Scuză-mă nea Ţelule, dar cu ăştia n-am cuvinte de dicţionar, că-s proşti de gură. Salut, b', File. Dă de băut la toată lumea.
Ţelu îi făcu un semn larg cu mâna, ca atunci când faci o reverenţă, acoperind cu gestul său tot salonul, în sensul că nu-i niciun deranj. Poate să folosească orice expresie. Azi este permis.
File se sculă plictisit de pe scaun, apucă de după bar gâtul unei sticle de vin, băgă tirbuşonul în dop şi i-o întinse, nedesfăcută lui Potel.
- Pune-le tu în pahare, eu pun de o nuntă cu naşu Ţelu şi lăsaţi-mă dracu' să discut afaceri. Pune banii pe tejghea la locul ştiut şi mergi la masa lui Terpendel că te aşteaptă de o oră cu gura căscată şi uscată ca un puţ secat.
Potel murmură un 'îmb', adică „bine, mă" în cunoscutul-i stil şi plecă târşâindu-şi picioarele. Purta 47 la pantof. I se spune prin sat Lăbarul. Apucă un scaun de spătar cu mâinile lui soioase, purtând urme de vaselină şi ulei ars, şi-l trase după el lăsând urme pe podea.
- 'T-n cur de lăbar. Nu mai târî scaunul după tine, că nu l-ai făcut la strungu lu mă-ta, strigă după el File, aruncându-i în cap cu o monedă.
- Stai, drac' la un loc, File. Vezi să nu uiţi să mă inviţi la nuntă. Dom' Ţelu, ăsta te bagă în cartea recordurilor. Care-mi este, Terpendele paharu'? Cum ăsta, mă? Ăsta din care ai băut tu pişat? File, adu-mi, m' un pahar, că nu beau după ştirbu' ăsta, că are haleră-n gât.
- Nu se zice, mă, Potel, haleră, ci holeră, îl corectă Terpendel, lovindu-l pe spate cu palma sa fină de viorist.
--
Visitor Ip: 78.96.26.92
Ce urat suna asta :))
RăspundețiȘtergere