:: Eu, Prometeu fără iluzii

Titlu: Eu, Prometeu fără iluzii
Autor:: ionelmuscalu.blogspot.com
Articol: Când am dat un foc oamenilor care mi-au cerut un foc,
Acolo în Piaţa San Pietro, am hrănit vulturii inimii
Cu propriul meu ficat.
Stăteam lângă grandioasa statuie a Sfântului Petru,
Cel dintâi papă, privind spre obeliscul încreştinat
Şi-mi zvârleam ficatul bucată cu bucată
Botezului ochilor tăi.
Îi simţeam căprui şi învinovăţindu-mă,
Trecând peste zecile de mii de oameni,
Oprindu-se în vertebrele mele, îngenunchindu-mă,
Că l-am uitat pe Sfântul Petre din poveşti,
Mergând printre oameni cu Dumnezeu.
Apoi, Sfântul Andrei pe crucea de piatră
Mă îmbia la destin, el, întâiul apostol
Al neamului meu, dintr-o poză tremurată
De o pensionară asiatică cu sciatică.
Doamne, cum se vede Duhul Sfânt prin ogive,
Cum zâmbesc heruvimii de mai sus de Dom,
Spărgându-mi liniştea în milioane de cioburi.
Opreşte-te, îmi strigă liniştea mea!
Revino-ţi, îmi urlă liniştea mea!
Tu îmi zâmbeşti din fotografia de la inimă,
Mă răsfeţi cu o mângâiere peste tricou
Şi mă vrei acolo în Piaţa San Pietro,
Deşi eşti la mii de kilometri,
Îngrijind grădina casei noastre.
În timp ce eu fac pe Prometeul brichetelor.
--
Visitor Ip: 213.233.93.90

Un comentariu: