Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ.
Geanina Codita
Ah, ce-mi place să urc fiecare treaptă alături de tine... Te sărut pe suflet, iubire!
RăspundețiȘtergereUrcăm încet şi sigur, minune de om.
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu toată dragostea!
Imi place poezia:) Imi place fericirea voastra,ma face sa visez... foarte frumos!
RăspundețiȘtergereDacă aş spune că fericirea este deplină aş fi acuzată de subiectivism, probabil...dar acesta este adevărul.
RăspundețiȘtergereTe îmbrăţişez cu drag!