Sweet Delusion

Mi-am deschis sufletul. De ce iti este teama sa privesti inauntrul lui? De ce ma privezi de tine? Nu sunt eu destul de clara? Raceala ta imi sopteste miseleste "las-o mai moale, fatuca". Ma face sa nu fiu EU. Iar daca de asta necesiti pentru a ma putea analiza mai bine, pentru a putea lua o hotarare asupra viitorului, atunci eu nu ma impotrivesc. Te voi lasa sa iei cea mai inteleapta decizie.

Cersesc, uitandu-ma in ochii tai plini de mister, o atingere, un sarut, un compliment. Simt o sete nebuna de dragoste, de iubire carnala si spirituala. Sa fie prea mult?  Iti daruiesc toata dragostea mea. Nu este una oarecare, ci plina de semnificatii gravate in fiecare cuvant rostit.

Am incercat sa te citesc, dar in zadar. In zadar iubitul meu pentru ca esti asemeni unei carti inchise. Permite-mi sa patrund printre randurile tale si sa-ti alin ranile trecutului. Lasa-ma sa-ti daram scutul construit din nevoia autoapararii, sa incercam sa ne cladim propria cale, sa ne confectionam amandoi propriul peisaj primavaratic. 

Stii? Nevoia de a-mi acorda o noua sansa persista. La Iubire Absoluta. Vreau sa cred in toate cartile pe care le-am citit. Vreau sa cred in iubire, in iubirea pe care Pavel Corut, prin romanele de dragoste, mi-a insuflat-o cand de fapt trebuia sa citesc "Amintiri din copilarie" si ma ascundeam de mama sa nu ma prinda. Vreau sa cred si sa descopar ca langa tine, mitul androginului, este real si nu o poveste. Nu-l sfarama! Constienta sau nu de urmari, mi-am deschis sufletul asa cum s-au deschis trandafirii in cautarea luminii. Asa sunt si eu, iar tu esti lumina mea. Esti langa mine fizic. Inca te caut printre feluritele imagini ancestrale si imi doresc sa te gasesc. Esti asa aproape dar totusi atat de departe.

 Hai, iubitule, sa ne intalnim intr-o dulce reverie, sa spulberam orice indoiala ramasa.