Autor:: Bianca Dan
Articol: ne mai despart doar zidurile gândurilor noastre
ca să ne-ntoarcem în frunzişul iubirii
fără să privim peste umăr,
ca două vrăbii ce se-agaţă de frânghii tremurătoare
asamblând aripă cu aripă
trupul feroce al aşteptării.
îmi aşez sufletul în etuiul cald al palmelor tale
şi mă pierd în şoapte indescifrabile,
memorând fiecare te iubesc
ca să-ţi izvorăsc printre degete,
precum un fluviu fermecat,
mă încumet să-ţi înec privirea
cu nopţi însetate de ploaia cuvintelor
şi dimineţi cu aromă de vise.
respirăm acelaşi zefir sălbatic,
parfumat cu florile lunii
explorând hăţişurile propriilor inimi
renaştem, din lacrimi de curcubeie
doar pentru a muri, iubindu-ne.
--
Visitor Ip: 79.113.145.192
Bianca Dan, chiar esti poeta. (D.V.)
RăspundețiȘtergere