Privesc intunericul . E rece, singur, demoni. Ma ascunde intr-un colt al imensului pat ce ne apartine,iubitule. Dar tu nu esti. Simt asta. Ai plecat.
Esti curios. E normal, copilul meu. Vrei sa incerci pasi noi pe scena vietii. Orice bebelus vrea asta.
Dar tu, o vrei din tot dinadisul. Insa esti prea mic, nu poti alerga. Totusi, ai facut-o.
Si te-am lasat sa fugi. Oare unde esti in noaptea asta? Te vei intoarce intr-o dimineata?
Poate...
Nu-ti duc dorul. Si nici nu ti-l voi duce. Nu intreba de ce.
Dupa mii se ganduri si intrebari, adorm, nelinistita. Dar te-am visat. Te-ai intors.
------------------------------------------------------------------------------------
Din nou dimineata.
Si ce crezi? M-am trezit in bratele tale. De fapt, tot in bratele tale am adormit inainte sa privesc intunericul.
A fost doar un vis urat pe care l-ai sters cu zambetul tau. Pe care-l ador.
Inca o dimineata. Cu tine.
[ora. 00.59 ]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu