Sa cunoastem!
Iata un deziderat pentru cei care doresc sa fie informati, sa cunoasca realitatea cuprinsa in toate cancanurile, VIP-urile, clipurile, reclamele, stirile, dedesubturile, bancurile, secretele lui Polichinelle, misterele, revistele, conspiratiile, modele, parfumurile, telefoanele, masinile, culisele fotbalului, politicaraiele si celelalte. Daca stii cat mai mult din toate acestea esti carevasazica "cool". Esti "trendy". Esti tare frate!
Sa cunoastem!
Iata un deziderat pentru cei care lasa deoparte iluzia realitatii si incearca sa treaca dincolo de limitele ei. Realitatea asa cum o "vedem" este raportata doar la puterea simturilor noastre care se stie, sunt limitate. Din marele joc de puzzle din care este construita Realitatea noi, datorita insuficientei aparatului receptor cu care ne-a inzestrat Dumnezeu, nu putem sesiza decat o parte si acceea incompleta. Acea parte este pentru noi Realiatatea. Incercand sa trecem cu mintea dincolo de ceea ce ne ofera simturile sau sa folosim un al saselea simt, constatam ca tot nu este suficient. Putem cunoaste pe mai multe cai: prin experienta proprie, prin religie, prin stiinta, prin filozofie, prin experiente ezoterice, dar cat si ce anume cunoastem nu putem sti niciodata.
Personal ma atrage cunoasterea prin revelatie. Sunt convins ca in lumea EZO exista multi impostori, unii chiar pohtitori de foloase materiale, multi entuziasti dar si multi diletanti. Intre ei si maestrii se afla o masa de truditori intru spiritualitate, cautatori ezoteristi responsabili, asezati fiecare pe calea lui. Maestrii intotdeauna nu vor fi multi, socotesc eu... Recunosc ca nu am reusit inca sa sparg plafonul teoretizarii, sa las credintele si pardigmele de-o parte si sa ma implic.
Uite ce zicea zilele trecute un prieten de-al meu, Radu Tomescu, intr-o scrisoare: ..."pornim cu convingerea ca neaparat trebuie sa intelegem Universul, in totalitatea lui, in perspectiva fie revelata (religioasa) fie dobandita (stiinta). Nu exista insa nici o justificare logica pentru asa un obiectiv maret. Pur si simplu, Universul poate fi neinteligibil noua. Punct si de la capat. Ne certam deci ca bezmeticii (religie versus stiinta). Eu zic ca Universul este rosu, tu zici ca este alb, dar el de fapt nu are culoare si noi ne injuram degeaba."
ADEVARUL?
Adevarul volens-nolens, il imbracam in cuvinte si din acel moment l-am pierdut. Pe de alta parte, adevarul trebuie sa se supuna legii futilitatii si sa ramana adevarat doar fulgurant, raportat la clipa, care si ea la randul ei are valoare doar pentru mintea omului... Caci timpul fara om isi pierde sensul, se goleste de continut. Cine il mai poate evalua si cui ii mai foloseste in contextul vesniciei.
Sursa fotografiei este necunoscuta deoarece circula pe e-mail. Daca apar reclamatii o retrag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu