Se afișează postările cu eticheta dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dumnezeu. Afișați toate postările
Sa fie oare si omul un simplu rulaj?
Azi mancam la cel mai ieftin restaurant din oras... mancare buna si ieftina.... Patronul restaurantului detine mai multe afaceri, printre care: alimentara, aprozar, carmangerie, patiserie, etc... Ma gandeam in timp ce rumegam linistit, cum de poate sa ofere mancare gatita la pret ca si cum ai gati acasa. M-am prins destul de repede. In primul rand ca este angrosist, cumpara cantitate mare, angro, deci obtine automat un pret bun pe ingredientele de la mancare, apoi le vinde in aprozar, carmangerie, alimentara, etc, si ce nu se vinde, si e gata sa expire, baga in bucataria restaurantului la gatit, nu? Un rulaj al unui om intelept, care stie cum sa faca afaceri fara sa piarda nimic, si care ii aduce cu siguranta profit. O rosie strivita merge la ciorba, la fel o smantana care expira la pranz si e pusa in ciorba dimineata, samd. Apoi, dupa masa, ziua a continuat... In jur am vazut numai oameni agitati, care alergau in colo si in coace, care vorbeau tare si intepat, pe strada, in autogara, in maxi taxi, crispati, adanciti in ceva dar de fapt in nimic. Ma uitam in jur la ei mirat si ma intrebam: Unde oare este Dumnezeu in aceasta lume? Unde este echilibrul de care avem nevoie? O exista el sau e doar o inchipuire? Sa fie omul cu adevarat creatia Lui Dumnezeu dupa cum ni se pune mai in toate religiile pamantului? sau doar o intamplare, si un simplu rulaj ca la restaurantul de mai devreme? Noi ne rulam pe noi: ne nastem, procream, murim, la fel ca toate celelalte vietuitoare de pe pamant. Daca am fi un simplu rulaj, si Dumnezeu n-ar exista, ar fi trist, mai ales pentru cei care au pus suflet, si care si-au sacrificat viata intreaga pentru El.
Lucruri pe care fetele trebuie sa le stie
Lucruri pe care orice fată bună ar trebui să le ştie
Nu mai puţin de 40% dintre fetele de 14-18 ani au relaţii sexuale fiindcă se simt constrânse să nu rănească sentimentele prietenilor lor. Acesta este doar unul dintre pericolele la care sunt expuse "fetele bune", potrivit autoarei americane Meg Meeker.
Nu este suficent ca mamele să îşi educe fetele să fie blânde, politicoase, etice şi inteligente, ci trebuie să le înveţe şi să îşi poarte de grijă din punct de vedere emoţional, scrie dr. Meeker în cartea sa intitulată "Cele 10 obiceiuri ale mamelor fericite".
"Fiţi foarte atente dacă aveţi o fată bună," avertizează Meeker, potrivit Catholic Exchange. Fetele bune "sunt cele care dau de necaz (...) făcând lucruri pe care nu ar fi vrut să le facă, doar pentru că nu vor să rănească sentimentele cuiva," spune autoarea.
"Petrecem atât de mult timp învăţându-le pe fetiţele noastre să fie bune, ascultătoare, blânde şi drăgăstoase. Toate acestea sunt calităţi valoroase, de dorit la o prietenă, sau o soţie (prietenă)," scrie dr Meeker. "Totuşi", continuă autoarea, "mamele trebuie ca, în mod intenţionat să le transmită şi alte învăţături. Ele trebuie să le înveţe pe fete să nu facă şi partea celuilalt într-o prietenie şi să nu dea tot ce au într-o relaţie."
Meeker continuă mărturisind că e şocant cât de multe fete "amabile, respectuoase faţă de valorile etice, inteligente, ajung să se implice în prietenii în care numai ele sunt cele care oferă, tocmai pentru că sunt bune."
"Ca mame, trebuie să ne încurajăm fetele, preferabil prin exemplul personal, că valoarea lor ca oameni nu rezidă în a face pe cineva să se simtă mai bine, sau mai fericit, sau mai împlinit," sfătuieşte autoarea. "Trebuie să le învăţăm că unii băieţi vor exploata bunătatea lor şi că unele fete le vor secătui de faptele lor bune." Aproape jumătate din fetele care au relaii sexuale, până la 18 ani spun că nu ar fi mers până acolo dacă nu s-ar fi temut că prietenii lor ar putea să se simtă jigniţi de un refuz, arată Meeker.
Fetele au nevoie de prietenii sănătoase cu ambele sexe, apreciază autoarea. "Ele trebuie să înveţe că unii oameni le vor lua tot ce au şi vor continua să ceară chiar mai mult, fără să dea vreodată ceva înapoi pentru echilibrarea relaţiei. Fetele (şi mamele lor) trebuie să înţeleagă că este frumos ca cineva să aibă nevoie de tine şi este satisfăcător să ajuţi, însă e nevoie de vigilenţă pentru ca relaţia să nu o ia pe un drum periculos, devenind un mijloc de manipulare şi exploatare."
sursa semnele timpului
Nu mai puţin de 40% dintre fetele de 14-18 ani au relaţii sexuale fiindcă se simt constrânse să nu rănească sentimentele prietenilor lor. Acesta este doar unul dintre pericolele la care sunt expuse "fetele bune", potrivit autoarei americane Meg Meeker.
Nu este suficent ca mamele să îşi educe fetele să fie blânde, politicoase, etice şi inteligente, ci trebuie să le înveţe şi să îşi poarte de grijă din punct de vedere emoţional, scrie dr. Meeker în cartea sa intitulată "Cele 10 obiceiuri ale mamelor fericite".
"Fiţi foarte atente dacă aveţi o fată bună," avertizează Meeker, potrivit Catholic Exchange. Fetele bune "sunt cele care dau de necaz (...) făcând lucruri pe care nu ar fi vrut să le facă, doar pentru că nu vor să rănească sentimentele cuiva," spune autoarea.
"Petrecem atât de mult timp învăţându-le pe fetiţele noastre să fie bune, ascultătoare, blânde şi drăgăstoase. Toate acestea sunt calităţi valoroase, de dorit la o prietenă, sau o soţie (prietenă)," scrie dr Meeker. "Totuşi", continuă autoarea, "mamele trebuie ca, în mod intenţionat să le transmită şi alte învăţături. Ele trebuie să le înveţe pe fete să nu facă şi partea celuilalt într-o prietenie şi să nu dea tot ce au într-o relaţie."
Meeker continuă mărturisind că e şocant cât de multe fete "amabile, respectuoase faţă de valorile etice, inteligente, ajung să se implice în prietenii în care numai ele sunt cele care oferă, tocmai pentru că sunt bune."
"Ca mame, trebuie să ne încurajăm fetele, preferabil prin exemplul personal, că valoarea lor ca oameni nu rezidă în a face pe cineva să se simtă mai bine, sau mai fericit, sau mai împlinit," sfătuieşte autoarea. "Trebuie să le învăţăm că unii băieţi vor exploata bunătatea lor şi că unele fete le vor secătui de faptele lor bune." Aproape jumătate din fetele care au relaii sexuale, până la 18 ani spun că nu ar fi mers până acolo dacă nu s-ar fi temut că prietenii lor ar putea să se simtă jigniţi de un refuz, arată Meeker.
Fetele au nevoie de prietenii sănătoase cu ambele sexe, apreciază autoarea. "Ele trebuie să înveţe că unii oameni le vor lua tot ce au şi vor continua să ceară chiar mai mult, fără să dea vreodată ceva înapoi pentru echilibrarea relaţiei. Fetele (şi mamele lor) trebuie să înţeleagă că este frumos ca cineva să aibă nevoie de tine şi este satisfăcător să ajuţi, însă e nevoie de vigilenţă pentru ca relaţia să nu o ia pe un drum periculos, devenind un mijloc de manipulare şi exploatare."
sursa semnele timpului
Cum inseala demonii pe oameni
Cum inseala demonii pe oameni
Posted on septembrie 12, 2011 by florin
Am gasit o istorisire interesanta despre cum inseala demonii pe oameni sa amane pocainta.
Este mai lunga dar cititi-o, ca va este de folos!
Era un calugar pustnic, ascet mare în pustie în partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.
S-a rugat lui Dumnezeu câtiva ani de zile: “Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei câstiga cele mai multe suflete pentru împaratia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce în iad. Cum câstiga ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii pazitori pentru împaratia cerului?” S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.
Într-o noapte, stând el la rugaciune, în puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: “Avva Ilarioane!” “Ce este, Doamne?” “Ia Sfânta Cruce în mâna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pâna în poiana din apropiere si, când vei ajunge în poiana, stai lânga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te în mijlocul poienii pâna voi veni”.
El, când a auzit ca l-a învatat sa se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrânul, zicând în minte rugaciuni, si a ajuns în poiana. Era liniste mare; nu batea vântul în noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrânul calugar lânga un copac si statea luând aminte.
Deodata, vede ca în mijlocul poienii apare un jilt, un tron împaratesc. Parca era de fulgere, ca para focului. Întâi scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea în mâna un toiag în chip de balaur.
Când l-a vazut, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Când a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; cât vedeai, numai cete dracesti.
Când a vazut calugarul atâta amar de iad acolo si atâtia diavoli, si-a adus aminte de cuvântul din chilie, care i-a zis “sa nu te temi”, s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.
Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, în toate partile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare si a zis:
- V-am adunat în noaptea asta, în miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?
Si a zis unul:
- Stapâne, nu stim!
- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a însela oamenii si a-i aduce în împaratia mea. Si sa-mi arate cum înseala el lumea si cum îl prosteste pe om si-l înseala de-l aduce la munca cea vesnica si la împaratia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi în toata lumea, aceasta treaba aveti, sa înselati sufletele oamenilor? Sa va vad cât de iscusiti sunteti voi în a însela sufletele oamenilor!
Cel ce ma loveste în gândire, daca are sa-mi spuna un sfat cum înseala lumea asa cum gândesc eu, iata îi voi da sa conduca trei minute iadul, îl voi pune împarat trei minute în locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.
Atunci a iesit unul din multime si a zis:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum însel eu pe oameni!
- Ei, sa vedem! – Eu, zice el, îi spun omului asa: “Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crâsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!”
Cu aceasta metoda am înselat pe foarte multi. Le dau în gând, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Îngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea în gând omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam în gând omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapânirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam în gând.
Si asa am amagit pe foarte multi. Când ies de la biserica, unii se opresc la cârciuma. Acolo fiecare se întâneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cânte. Din cauza asta omul s-a împiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a întors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.
Si a întrebat satana:
- Pe multi ai înselat?
- Sa traiesti, întunecimea ta, pe multi!
- Ai înselat pe cei mai prosti decât tine, dar n-ai facut nici o isprava.
- De ce, întunecimea ta? – Tu îi spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la cârciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos îi spune în Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui.
L-ai îndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de câteva ori, dar dupa o vreme vine îngerul si-i da în gând: “Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu”. Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. “Mai, ma tin de una, ca nu este mântuire umblând pe doua cai!”
- Ai patit asa?
- Am patit si asa!
- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.
Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:
- Ia-l în spate, du-l în adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti în fundul iadului ca-i prost!
L-a batut, în loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.
Iese altul la raport:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.
- Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?
- Scarabuta ma cheama.
- Cum înseli tu pe oameni?
- Iata cum, maria ta. Eu îi spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici în lumea asta! Daca ai ce mânca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i, cât îi omul pe lumea asta.
- Si ai înselat multi?
- Multi am înselat!
- Si tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Stiu eu ca ai înselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i înseli. Pentru ca Scriptura îi spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este înger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna în ceruri. Scriptura este plina de acest fel de învataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.
Ba si mai mult. Dumnezeu, când l-a sadit pe om a pus în sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cât de pagân ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta în sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta îl mustra când face rau si-l bucura când face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu în om si, îndata ce a gretit, îl mustra: “De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni când face pacatul. Oricând greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam întâi, numita si legea firii sau a constiintei, îl mustra imediat.
Uneori asa de tare în mustra, daca este pacatul mare, încât îl da aproape în deznadejde. Se împlinelte atunci cuvântul care spune în psalmi: Întru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pânza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pânza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare îl mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul în lemn. “De ce ai facut si de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”
Deci, degeaba îi spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta îi spune si, dupa constiinta, îi spune si Scriptura. Tu zici ca-l înveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i înger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta îi spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este înger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat înseala multa lume – esti prost si nu aduci mare aport pentru împaratia iadului; nu aduci mare folos!
Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport înaintea satanei, cum a patit si cel dintâi care se lauda ca a facut mare isprava. Adica în loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis în fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa însele pe oameni.
A înselat, dar a înselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dintâi care învata pe om sa mearga si la biserica si la crâsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.
Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere între polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni în jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, în loc de lauda, îi bate si îi trimite în fundul iadului.
Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicând:
- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste în gândire, adica îmi spune un plan de a câstiga suflete pentru împaratia iadului, mai bun decât al celor doi care mi-au dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de împarat al iadului trei minute.
Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai înainte si nu i-a placut lui.
Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rânduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu câti metri în urma. Si când a iesit, s-a dus înaintea satanei, cum statea pe scaun acolo în mijlocul poienii, si i-a spus:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Satana îl întreaba:
- Cum te cheama?
- Sarsaila, ma cheama!
- Ehei, te vad batrân si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a însela suflete, sa le aduci la împaratia mea. Sarsaila a spus:
- Nici întunecimea ta nu stii ce stiu eu!
- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a câstiga suflete.
- Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am îmbatrânit în lupta cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete în iad în fiecare zi.
- Si cum ai reusit sa aduci atâtea suflete la împaratia mea?
- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintâi, care a iesit la raport, pentru ca se întâmpla cum ai zis întunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si îndata îl câstiga îngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i înger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si înger si iad.
Eu atât îi spun omului: “Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi începi fapta buna?”
Daca-i copil îi spun: “Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci în lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!”
Iar daca-i tânar îi spun: “Dupa ce te vei casatori si îti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa începi fapta buna. Acum manânca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tânar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mâine, lasa pe poimâine, lasa pe la anul, mai încolo!”
Îl învat pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! “Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrânete, ca postul este pentru cei batrâni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de însurat si maritat. Ai atâtea!”
Si-l încurc cu grijile vietii si tot îi spun: “Lasa pe alta data”. Cand vine îngerul si-i spune: “Mai, omule, fa un praznic pentru morti!” Eu îi spun: “Dar esti prost? Acum ai de îmbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!” Îngerul vine si-i spune: “Mai, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!” Eu îi spun: “Nu posti ca îti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!”
Sau vine îngerul si-i spune: “Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrâul, lasa betia, lasa tutunul, lasa înjuraturile!” “Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfârsitul cel bun, dar pâna atunci poti petrece asa!”
Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amâna de azi pe mâine.
Sfânta Scriptura spune altfel. Duhul Sfânt îi trezeste pe oameni, zicând: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va învârtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu în om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: “Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de înjurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta”. Dumnezeu îi porunceste azi, iar noi îi spunem lui: “Nu astazi, ci mâine, poimâine, la batrânete!”
Si-i zicem asa: “Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mâine!” Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul îl poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca îl bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!
Asa-i si pacatul! Se bate în fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, când este proaspat, cu cât se învecheste, cu atât mai greu se poate dezobisnui de dânsul.
Vazut-ai în arama rugina verde? Arama daca o curatai în fiecare zi, stralucea ca aurul! Însa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic în lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul când îmbatrâneste în pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mâine sau poimâine îl lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se învecheste, se bate în fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrând-nevrând, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a învechit în el!
Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si când l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu câti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i însel, ca mii si milioane de oameni amâna pocainta de azi pe mâine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mâine-poimâine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar când vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: “Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te învat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!”
Asa, cum ti-am spus mai înainte, am învatat si înselat atâtea suflete, încât acestea cad în iad cum cad fulgii când ninge, cu un singur sfat: “Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa începeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!”
Deci, va spun întunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata în iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învasat asa, si-i trimit în tot pamântul sa sopteasca omului la ureche: “Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la batrânete”. Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi în iad câti am pogorât si pogor cu acest sfat!
Atunci satana a zis:
- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l înveti pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine: “Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te împartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mâine!”
Acum, pentru ca m-ai lovit în gândire, îti voi da coroana si toiagul meu, sa stapânesti trei minute iadul, si toti sa învatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti cât mai multe suflete în împaratia mea, ca sa se chinuiasca cu noi în vecii vecilor.
Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scânteie s-a stins în vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci în iad, ca sa-i învete pe oameni sa amâne pocainta.
Atunci a venit îngerul Domnului si i-a zis:
- Avva Ilarioane!
- Ce este, Doamne?
- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum înseala dracii pe oameni si cum îi duc în împaratia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!
Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mâna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramâna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a câstiga suflete pentru împaratia iadului, este de a-l învata pe om sa amâne fapta buna de azi pe mâine, de mâine pe poimâine, de la tinerete la batrânete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti în iad! Amin!
Povestită de Părintele Cleopa
Posted on septembrie 12, 2011 by florin
Am gasit o istorisire interesanta despre cum inseala demonii pe oameni sa amane pocainta.
Este mai lunga dar cititi-o, ca va este de folos!
Era un calugar pustnic, ascet mare în pustie în partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.
S-a rugat lui Dumnezeu câtiva ani de zile: “Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei câstiga cele mai multe suflete pentru împaratia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce în iad. Cum câstiga ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii pazitori pentru împaratia cerului?” S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.
Într-o noapte, stând el la rugaciune, în puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: “Avva Ilarioane!” “Ce este, Doamne?” “Ia Sfânta Cruce în mâna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pâna în poiana din apropiere si, când vei ajunge în poiana, stai lânga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te în mijlocul poienii pâna voi veni”.
El, când a auzit ca l-a învatat sa se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrânul, zicând în minte rugaciuni, si a ajuns în poiana. Era liniste mare; nu batea vântul în noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrânul calugar lânga un copac si statea luând aminte.
Deodata, vede ca în mijlocul poienii apare un jilt, un tron împaratesc. Parca era de fulgere, ca para focului. Întâi scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea în mâna un toiag în chip de balaur.
Când l-a vazut, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Când a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; cât vedeai, numai cete dracesti.
Când a vazut calugarul atâta amar de iad acolo si atâtia diavoli, si-a adus aminte de cuvântul din chilie, care i-a zis “sa nu te temi”, s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.
Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, în toate partile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare si a zis:
- V-am adunat în noaptea asta, în miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?
Si a zis unul:
- Stapâne, nu stim!
- Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a însela oamenii si a-i aduce în împaratia mea. Si sa-mi arate cum înseala el lumea si cum îl prosteste pe om si-l înseala de-l aduce la munca cea vesnica si la împaratia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi în toata lumea, aceasta treaba aveti, sa înselati sufletele oamenilor? Sa va vad cât de iscusiti sunteti voi în a însela sufletele oamenilor!
Cel ce ma loveste în gândire, daca are sa-mi spuna un sfat cum înseala lumea asa cum gândesc eu, iata îi voi da sa conduca trei minute iadul, îl voi pune împarat trei minute în locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.
Atunci a iesit unul din multime si a zis:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum însel eu pe oameni!
- Ei, sa vedem! – Eu, zice el, îi spun omului asa: “Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crâsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!”
Cu aceasta metoda am înselat pe foarte multi. Le dau în gând, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Îngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea în gând omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam în gând omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapânirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam în gând.
Si asa am amagit pe foarte multi. Când ies de la biserica, unii se opresc la cârciuma. Acolo fiecare se întâneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cânte. Din cauza asta omul s-a împiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a întors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.
Si a întrebat satana:
- Pe multi ai înselat?
- Sa traiesti, întunecimea ta, pe multi!
- Ai înselat pe cei mai prosti decât tine, dar n-ai facut nici o isprava.
- De ce, întunecimea ta? – Tu îi spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la cârciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos îi spune în Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui.
L-ai îndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de câteva ori, dar dupa o vreme vine îngerul si-i da în gând: “Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu”. Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. “Mai, ma tin de una, ca nu este mântuire umblând pe doua cai!”
- Ai patit asa?
- Am patit si asa!
- Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.
Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:
- Ia-l în spate, du-l în adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti în fundul iadului ca-i prost!
L-a batut, în loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.
Iese altul la raport:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.
- Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?
- Scarabuta ma cheama.
- Cum înseli tu pe oameni?
- Iata cum, maria ta. Eu îi spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici în lumea asta! Daca ai ce mânca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i, cât îi omul pe lumea asta.
- Si ai înselat multi?
- Multi am înselat!
- Si tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Stiu eu ca ai înselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i înseli. Pentru ca Scriptura îi spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este înger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna în ceruri. Scriptura este plina de acest fel de învataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.
Ba si mai mult. Dumnezeu, când l-a sadit pe om a pus în sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cât de pagân ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta în sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta îl mustra când face rau si-l bucura când face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.
Constiinta este glasul lui Dumnezeu în om si, îndata ce a gretit, îl mustra: “De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni când face pacatul. Oricând greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam întâi, numita si legea firii sau a constiintei, îl mustra imediat.
Uneori asa de tare în mustra, daca este pacatul mare, încât îl da aproape în deznadejde. Se împlinelte atunci cuvântul care spune în psalmi: Întru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pânza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pânza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.
Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare îl mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul în lemn. “De ce ai facut si de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”
Deci, degeaba îi spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta îi spune si, dupa constiinta, îi spune si Scriptura. Tu zici ca-l înveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i înger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta îi spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este înger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat înseala multa lume – esti prost si nu aduci mare aport pentru împaratia iadului; nu aduci mare folos!
Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport înaintea satanei, cum a patit si cel dintâi care se lauda ca a facut mare isprava. Adica în loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis în fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa însele pe oameni.
A înselat, dar a înselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dintâi care învata pe om sa mearga si la biserica si la crâsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.
Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere între polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni în jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, în loc de lauda, îi bate si îi trimite în fundul iadului.
Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicând:
- Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste în gândire, adica îmi spune un plan de a câstiga suflete pentru împaratia iadului, mai bun decât al celor doi care mi-au dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de împarat al iadului trei minute.
Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai înainte si nu i-a placut lui.
Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rânduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu câti metri în urma. Si când a iesit, s-a dus înaintea satanei, cum statea pe scaun acolo în mijlocul poienii, si i-a spus:
- Sa traiesti, întunecimea ta! Satana îl întreaba:
- Cum te cheama?
- Sarsaila, ma cheama!
- Ehei, te vad batrân si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a însela suflete, sa le aduci la împaratia mea. Sarsaila a spus:
- Nici întunecimea ta nu stii ce stiu eu!
- Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a câstiga suflete.
- Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am îmbatrânit în lupta cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete în iad în fiecare zi.
- Si cum ai reusit sa aduci atâtea suflete la împaratia mea?
- Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintâi, care a iesit la raport, pentru ca se întâmpla cum ai zis întunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si îndata îl câstiga îngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i înger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si înger si iad.
Eu atât îi spun omului: “Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi începi fapta buna?”
Daca-i copil îi spun: “Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci în lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!”
Iar daca-i tânar îi spun: “Dupa ce te vei casatori si îti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa începi fapta buna. Acum manânca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tânar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mâine, lasa pe poimâine, lasa pe la anul, mai încolo!”
Îl învat pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! “Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrânete, ca postul este pentru cei batrâni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de însurat si maritat. Ai atâtea!”
Si-l încurc cu grijile vietii si tot îi spun: “Lasa pe alta data”. Cand vine îngerul si-i spune: “Mai, omule, fa un praznic pentru morti!” Eu îi spun: “Dar esti prost? Acum ai de îmbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!” Îngerul vine si-i spune: “Mai, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!” Eu îi spun: “Nu posti ca îti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!”
Sau vine îngerul si-i spune: “Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrâul, lasa betia, lasa tutunul, lasa înjuraturile!” “Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfârsitul cel bun, dar pâna atunci poti petrece asa!”
Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amâna de azi pe mâine.
Sfânta Scriptura spune altfel. Duhul Sfânt îi trezeste pe oameni, zicând: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va învârtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu în om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: “Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de înjurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta”. Dumnezeu îi porunceste azi, iar noi îi spunem lui: “Nu astazi, ci mâine, poimâine, la batrânete!”
Si-i zicem asa: “Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mâine!” Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul îl poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca îl bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!
Asa-i si pacatul! Se bate în fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, când este proaspat, cu cât se învecheste, cu atât mai greu se poate dezobisnui de dânsul.
Vazut-ai în arama rugina verde? Arama daca o curatai în fiecare zi, stralucea ca aurul! Însa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic în lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul când îmbatrâneste în pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mâine sau poimâine îl lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se învecheste, se bate în fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrând-nevrând, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a învechit în el!
Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si când l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu câti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i însel, ca mii si milioane de oameni amâna pocainta de azi pe mâine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mâine-poimâine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar când vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: “Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te învat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!”
Asa, cum ti-am spus mai înainte, am învatat si înselat atâtea suflete, încât acestea cad în iad cum cad fulgii când ninge, cu un singur sfat: “Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa începeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!”
Deci, va spun întunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata în iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învasat asa, si-i trimit în tot pamântul sa sopteasca omului la ureche: “Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la batrânete”. Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi în iad câti am pogorât si pogor cu acest sfat!
Atunci satana a zis:
- Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l înveti pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine: “Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te împartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mâine!”
Acum, pentru ca m-ai lovit în gândire, îti voi da coroana si toiagul meu, sa stapânesti trei minute iadul, si toti sa învatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti cât mai multe suflete în împaratia mea, ca sa se chinuiasca cu noi în vecii vecilor.
Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scânteie s-a stins în vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci în iad, ca sa-i învete pe oameni sa amâne pocainta.
Atunci a venit îngerul Domnului si i-a zis:
- Avva Ilarioane!
- Ce este, Doamne?
- De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum înseala dracii pe oameni si cum îi duc în împaratia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!
Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mâna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramâna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a câstiga suflete pentru împaratia iadului, este de a-l învata pe om sa amâne fapta buna de azi pe mâine, de mâine pe poimâine, de la tinerete la batrânete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti în iad! Amin!
Povestită de Părintele Cleopa
Promisiuni de la Dumnezeu:
“Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac” (Isaia 40:8)
Eşti pregătit pentru încă câteva promisiuni minunate ale lui Dumnezeu? 1) “Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11). 2) “Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta” (Deuteronom 33:27). 3) “Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum 1:7). 4) “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine … Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10). 5) “Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20). 6) “Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6). 7) “Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18). “Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10). 9) “Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui leremia 3:21-23). 10) “Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).
Eşti pregătit pentru încă câteva promisiuni minunate ale lui Dumnezeu? 1) “Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celor ce iubesc Numele Tău” (Psalmul 5:11). 2) “Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta” (Deuteronom 33:27). 3) “Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El” (Naum 1:7). 4) “Nu te teme, căci Eu sunt cu tine … Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare” (Isaia 41:10). 5) “Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile cari-i clevetesc” (Psalmul 31:20). 6) “Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele” (Psalmul 23:6). 7) “Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit… Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în împărăţia Lui cerească” (2 Timotei 4:17-18). “Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10). 9) “Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui leremia 3:21-23). 10) “Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8).
Inaltati pe domnul si inchinati-va !
“Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui”(Psalmul 99:5)
Nu-ţi pierde nicidecum simţul admiraţiei, fiindcă altfel îţi vei pierde motivaţia închinării. Dacă nu crezi că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent şi abordabil, vei trăi într-o stare de anxietate crezând că totul depinde de tine. Te vei feri de împărtăşirea credinţei tale ca să nu fi ridiculizat sau de teamă că nu-ţi vei găsi cuvintele potrivite. Nu vei mai fi generos pentru că sursa siguranţei tale este în tine însuţi. Vei evita confruntarea cu oamenii deoarece fără siguranţa acceptării lui Dumnezeu devii sclavul părerilor oamenilor.
Trăim într-o epocă cinică ce descurajează minunile. Nu ne mai mirăm şi nu mai suntem uimiţi, deşi în adâncul nostru tânjim după asta. Când micşorezi conceptul de Dumnezeu pentru a intra în capacitatea minţii tale, te rogi fără credinţă, lucrezi fără pasiune, slujeşti fără bucurie şi suferi fără speranţă. Şi rezultatul este teama, retragerea şi pierderea viziunii. Dar există un lucru care îţi poate garanta refacerea ideii despre cât de mare şi minunat este Dumnezeu – închinarea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât atunci când experimentăm ceva ce ne inspiră mirare, trebuie să lăudăm acel lucru, să-l împachetăm în vorbe frumoase. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că are nevoie de asta, ci pentru că noi avem nevoie de asta. Fără închinare, percepţia noastră despre El este incompletă; uităm cât de mare este El; trecem cu vederea chemarea noastră şi devenim auto-implicaţi. Ne pierdem simţul de-a ne minuna şi a mulţumi, ne târâm prin viaţă fără să vedem şi ne bazăm pe noi înşine, încăpăţânaţi şi mândri. Aşa că haideţi să ne oprim în fiecare zi şi să spunem împreună cu psalmistul: “Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Psalmul 99:5).
Nu-ţi pierde nicidecum simţul admiraţiei, fiindcă altfel îţi vei pierde motivaţia închinării. Dacă nu crezi că Dumnezeu este atotputernic, omniprezent şi abordabil, vei trăi într-o stare de anxietate crezând că totul depinde de tine. Te vei feri de împărtăşirea credinţei tale ca să nu fi ridiculizat sau de teamă că nu-ţi vei găsi cuvintele potrivite. Nu vei mai fi generos pentru că sursa siguranţei tale este în tine însuţi. Vei evita confruntarea cu oamenii deoarece fără siguranţa acceptării lui Dumnezeu devii sclavul părerilor oamenilor.
Trăim într-o epocă cinică ce descurajează minunile. Nu ne mai mirăm şi nu mai suntem uimiţi, deşi în adâncul nostru tânjim după asta. Când micşorezi conceptul de Dumnezeu pentru a intra în capacitatea minţii tale, te rogi fără credinţă, lucrezi fără pasiune, slujeşti fără bucurie şi suferi fără speranţă. Şi rezultatul este teama, retragerea şi pierderea viziunii. Dar există un lucru care îţi poate garanta refacerea ideii despre cât de mare şi minunat este Dumnezeu – închinarea. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel încât atunci când experimentăm ceva ce ne inspiră mirare, trebuie să lăudăm acel lucru, să-l împachetăm în vorbe frumoase. Noi nu-L lăudăm pe Dumnezeu pentru că are nevoie de asta, ci pentru că noi avem nevoie de asta. Fără închinare, percepţia noastră despre El este incompletă; uităm cât de mare este El; trecem cu vederea chemarea noastră şi devenim auto-implicaţi. Ne pierdem simţul de-a ne minuna şi a mulţumi, ne târâm prin viaţă fără să vedem şi ne bazăm pe noi înşine, încăpăţânaţi şi mândri. Aşa că haideţi să ne oprim în fiecare zi şi să spunem împreună cu psalmistul: “Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui” (Psalmul 99:5).
Esti pretios ..
Esti pretios
--------------------------------------------------------------------------------
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.
Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.
De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.
Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.
Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe... Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una.
Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.
Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.
După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!!
Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.
„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.
„Este clar că nu e bun de nimic!”
După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:
„Aşa este nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.
În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.
Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.
Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.
„Ca ea vreau să fie”, îi trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.
„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.
„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.
„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.
Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:
„Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:
„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.
„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello.
„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”
Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.
„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare că ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”
„Chiar nu-ţi pasă?”
„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:
„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”
Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:
„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.
„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.
„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”
„Cum adică?”
„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”
„Păi, nu prea...”
Eli zâmbi.
„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.
În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:
„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”
Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:
„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”
Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...
de Max Lucado
--------------------------------------------------------------------------------
Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.
Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.
De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.
Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.
Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe... Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una.
Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.
Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.
După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!!
Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.
„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.
„Este clar că nu e bun de nimic!”
După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:
„Aşa este nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.
În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.
Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.
Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.
„Ca ea vreau să fie”, îi trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.
„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.
„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.
„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.
Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:
„Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:
„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.
„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello.
„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”
Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.
„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare că ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”
„Chiar nu-ţi pasă?”
„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:
„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”
Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:
„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.
„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.
„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”
„Cum adică?”
„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”
„Păi, nu prea...”
Eli zâmbi.
„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.
În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:
„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”
Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:
„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”
Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...
de Max Lucado
Meditatii zilnice
Traducere dupa pastor Joseph Prince, New Creation Church – Singapore
(http://www.newcreation.org.sg/
Rth 2:12 Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”
Te-ai intrebat vre-odata de ce in unele din istorisirile Bibliei, uneori, Dumnezeu cere oamenilor sa-I dea putinul pe care il au? Poate parea crud, dar adevarul este ca Dumnezeu ii pregatea pentru binecuvantare. Calea Lui Dumnezeu este sa foloseasca ceea ce ai si sa o inmulteasca in momentul in care o pui in mainile Lui.
Vaduva lui Zarafat a avut doar o mana de faina si putin ulei ca sa faca o ultima mancare pentru ea si pentru fiul ei si apoi sa astepte sa moara de foame. Dar ea s-a increzut in Dumnezeu si a folosit o parte din ceea ce avea pentru a face o paine profetului Ilie. Iar Dumnezeu a rasplatit-o facand ca vasul de faina si cel de ulei sa nu se goleasca pana nu a trecut foametea. (1Regi17:8-16)
In mod similar, baiatul care si-a dat mancarea, cinci paini si doi pesti, Lui Isus, nu numai ca a mancat bine, dar a si vazut cum acea putina mancare a fost folosita pentru a hrani mai mult de 5000 oameni si au mai ramas 12 cosuri de resturi. (Ioan6:1-13)
Oricand dam putinul pe care il avem, fia ca e vorba de bani, timp sau energie, Lui Dumnezeu, El ne deschide inima pentru a primi. Atunci Dumnezeu poate sa ne umple cu mai mult. Si cand ne dam vietile in mana Domnului, ne putem increde in El ca sa faca ce e bine pentru noi si sa fie rasplatitorul credintei noastre.
Atunci cand Ruth, vaduva moabita, fara copii, a parasit comfortul casei sale pentru a-si urma soacra, pe Naomi si pe Dumnezeul lui Israel, intr-o tara straina, pe care nu o cunostea (Ruth1:16), ea a primit o recompensa deplina din partea Domnului. El i-a dat protectie si suficiente provizii prin Boaz, care si-a asumat rolul de rascumparator de drept al ei si al lui Naomi (Ruth2:9,4:9-10)
Prietene, atunci cand iti pui in El nadejdea, cu tot ceea ce ai azi, sa stii ca El te iubeste si te pregateste pentru binecuvantare. Asteapta lucruri bune ca sa se intample!
(http://www.newcreation.org.sg/
Rth 2:12 Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, subt ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!”
Te-ai intrebat vre-odata de ce in unele din istorisirile Bibliei, uneori, Dumnezeu cere oamenilor sa-I dea putinul pe care il au? Poate parea crud, dar adevarul este ca Dumnezeu ii pregatea pentru binecuvantare. Calea Lui Dumnezeu este sa foloseasca ceea ce ai si sa o inmulteasca in momentul in care o pui in mainile Lui.
Vaduva lui Zarafat a avut doar o mana de faina si putin ulei ca sa faca o ultima mancare pentru ea si pentru fiul ei si apoi sa astepte sa moara de foame. Dar ea s-a increzut in Dumnezeu si a folosit o parte din ceea ce avea pentru a face o paine profetului Ilie. Iar Dumnezeu a rasplatit-o facand ca vasul de faina si cel de ulei sa nu se goleasca pana nu a trecut foametea. (1Regi17:8-16)
In mod similar, baiatul care si-a dat mancarea, cinci paini si doi pesti, Lui Isus, nu numai ca a mancat bine, dar a si vazut cum acea putina mancare a fost folosita pentru a hrani mai mult de 5000 oameni si au mai ramas 12 cosuri de resturi. (Ioan6:1-13)
Oricand dam putinul pe care il avem, fia ca e vorba de bani, timp sau energie, Lui Dumnezeu, El ne deschide inima pentru a primi. Atunci Dumnezeu poate sa ne umple cu mai mult. Si cand ne dam vietile in mana Domnului, ne putem increde in El ca sa faca ce e bine pentru noi si sa fie rasplatitorul credintei noastre.
Atunci cand Ruth, vaduva moabita, fara copii, a parasit comfortul casei sale pentru a-si urma soacra, pe Naomi si pe Dumnezeul lui Israel, intr-o tara straina, pe care nu o cunostea (Ruth1:16), ea a primit o recompensa deplina din partea Domnului. El i-a dat protectie si suficiente provizii prin Boaz, care si-a asumat rolul de rascumparator de drept al ei si al lui Naomi (Ruth2:9,4:9-10)
Prietene, atunci cand iti pui in El nadejdea, cu tot ceea ce ai azi, sa stii ca El te iubeste si te pregateste pentru binecuvantare. Asteapta lucruri bune ca sa se intample!
Aşa să vă iubiţi şi voi – O nouă poruncă !
Aşa să vă iubiţi şi voi – O nouă poruncă !
Regele regilor a dat o nouă poruncă !
Aşa vorbeşte Domnul domnilor, Alfa şi Omega, Învierea şi Viaţa:
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
- Eu am realizat că nu ştiu încă cu adevărat asta, sau, mai în profunzime. Cred că dacă noi creştinii am experimenta şi cunoaşte cum Iisus ne-a iubit pe noi, am putea să iubim şi noi pe alţii într-un mod foarte diferit. Cu pasiune. Cu adevărat. Motivul că asta lipseşte în mare măsură între creştini, este acesta. Nu ştim ce e acel lucru cu adevărat. Lipsa experienţei noastre şi a întâlniri cu bunătatea aceea a iubirii şi a sacrificiului Domnului nostru ne ţine mai căldicei. Nu suntem necredincioşi dar, parcă, cumva lipsiţi de entuziasm.
- Cred că o experienţă de aşa o magnitudine…ne şochează. Ne atinge. Ne zguduie cu tărie ţâţânile încheieturilor noastre emoţionale şi spirituale. Ne aruncă pe genunchi. Culcaţi întins în faţa Lui.
- Când eu mă supăr pe cineva pentru ceva motiv şi pe bune şi ştiu că trebuie să fiu îngăduitor, să aflu mai multe cauze şi să caut să înţeleg, şi mă doare, îmi amintesc de Iisus.
- Mă gândesc la faptul că în lucrarea Sa de jertfă, există multe chestiuni ascunse…profunde. Presupun că abia dacă o sutime din ce a însemnat crucea şi suferinţele Lui pentru noi, aş întelege, atunci aş ştii foarte multe despre mântuire.
- Cum poate ierta El atâta ? Cum poate El uita fărădelegile noastre ? Cum poate trece El peste atâta indiferenţă ce o avem faţă de El ? Cum poate El ierta pe cei ce Îl neagă, pe cei ce Îl urăsc, pe atei şi cei care nu îi onorează divinitatea ?
- El ne iartă pentru multele gânduri rele, ucigaşe, patimile şi poftele noastre. Stricate…răzbunătoare…neiertătoare, batjocoritoare…rele-rele de tot…otrăvite…amare…apoi mulţi trec la fapte la fel de rele, acre, urâte, monstruoase, fără pic de bunătate…crimă, jaf, distrugere, corupţie, război…
- TOT RĂUL NOSTRU L-A LUAT ASUPRA LUI…BLESTEMELE NOASTRE ŞI PEDEAPSA NOASTRĂ A TUTUROR AU FOST PESTE EL…”noi ne vedeam de drum…dar El a făcut să cadă asupra Lui…”…de mii de ani face asta…neobosit să ne iubească…
- El nevinovat fiind, sfânt, avea dreptul să ne judece pentru tot…dar nu, El se sacrifică să ne salveze pe noi ca şi cum El ar fi păcătuit…oh…CE GÂNDIRE…CE INIMĂ…CE SUFLET…ce mesaj ! Un mesaj indestructibil şi etern !
- Ce uşor ne supărăm noi, ce uşor judecăm pe alţii, ce uşor pedepsim pe alţii, ce uşor facem răul, noi care suntem răi, născuţi în păcat, deseori nu suportăm ceva, crezând că totul ni se cuvine…iar El…El a tăcut şi a iubit într-un mod în care nimeni în istoria lumii nu a făcut-o. Ce model perfect !
- Poate cineva să Îl descrie? Îl apreciem la valoarea Lui reală ? Este vreun poet să Il descrie aşa cum e? Poate vreun predicator să Îl prezinte aşa cum El este? Îl cântă cineva pe măsura Lui? Ne cunoaştem Regele cu adevărat?
- Înainte, mari conducători şi împăraţi cereau supuşilor să moară pentru ei şi scopul acestora, dar acum vine un Rege care moare El pentru supuşii Săi…ce lucru uimitor…a şocat nu doar Pământul ci şi cerul !
- Demult timp nu I-am spus “Doamne Te iubesc” dar nu pentru că nu Il iubesc ci pentru că…îmi lipseşte acea pasiune…m-am trezit că nu mai sunt îndrăgostit mortal de El…îmi este ruşine…:(
- Vreau să mă reîndrăgostesc de El. Să mă întorc la dragostea dintîi.
“Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii !” (Adică “tot aşa” sau “la fel”)
- Soluţia la criza morală, la divorţuri, la criza familiilor, a bisericilor, la criza financiară, economică, alimentară, la foamete, la războaie şi conflicte…la orice rău din lumea asta este porunca cea nouă a Domnului.
- Iubirea este forţa care vindecă dar şi care previne tot răul !
- Căci răul se naşte din rău !
- Există un loc în România unde se întâmplă asta? Este un loc undeva în care oamenii au fost atât de pasionaţi şi interesaţi de această poruncă încât, în ultimii 10 ani, au studiat, s-au rugat, s-au concentrat pe porunca Domnului şi au perseverat în această poruncă divină? Sper că sunt, căci altfel cine va mai ajunge la Cer? Şi sper să îi găsesc şi eu dacă aceştia există. Să îmi scrie să le fac o vizită. Aş fi onorat.
- În prezent este cel mai important lucru pentru mine…să experimentez iubirea divină încă de aici de pe Pământ…să pot să învăţ despre ea şi să o dăruiesc mai departe.
- Mulţi se laudă că ei cunosc din Biblie (nu e ceva rău să cunoşti), că ei sunt ceva, că ei sunt cineva, se mândresc şi se cred mai pe sus decât alţii. Ei îşi spun Mireasa, se autointitulează tot felul de nume biblice, titluri şi animale roiale, precum vultur, etc
- Dar Biblia lui Dumnezeu spune că fară IUBIRE nu suntem nimic… nimic. – Putem să cunoaştem taine de la Geneza la Apocalipsa, putem face miracole ale credinţei să mutăm munţii…şi totuşi nu suntem nimic fără dragoste.
- Domnul a zis “Vă dau o poruncă…”.
- Deci cunoaşterea iubirii Lui şi transmiterea acesteia pentru ceilalţi din vieţile noastre, nu este o opţiune, ci este o poruncă dumnezeiască concretă, clară, decisivă. Iată încă un motiv serios de rugăciune pentru noi!
- Se spune că un înger a spus cuiva care a avut o răpire cerească, ceva minunat, aşa a mărturisit el. “Numai dragostea desăvârşită va intra aici”. Acolo erau splendorile ce nu pot fi explicate, atât de slăvite sunt.
- Dragostea lui Dumnezeu exista, dar în Cristos ea s-a desăvârşit.!
- Să căutăm cu pasiune şi să experimentăm cel mai important lucru din Cuvântul lui Dumnezeu.
Dragostea Lui pentru noi ! Dragostea Lui din noi pentru ceilalţi !
- Ce mă şochează e că Dumnezeu nu a găsit altă metodă ! CE AM ZIS ? Să-mi pun mâna la gură ? Dacă Dumnezeu ar fi avut altă cale mai bună o făcea. Înseamnă că Jertfa lui Iisus este cel mai înalt ordin şi cel mai mare gând al lui Dumnezeu…nu a avut ceva mai înalt…Iisus a fost MAXIM ce putea Dumnezeu oferi !
- Mă zguduie. E foarte tare! Iisus Mesiah, Salvatorul nostru, a fost MAXIMUL lui Dumnezeu !
- Tot, tot, ce a fost mai bun la Dumnezeu a fost dat oamenilor…cel mai mare şi important lucru din univers şi cer…a fost El…chiar El.
- El a murit de fapt pentru cei ce cred în El. Păcatele noastre L-au dus acolo la cruce, nu ce părea atunci la suprafaţă…farisei şi romani…
- Doamne, Tată ceresc te rog, dă inspiraţie şi har liderilor spirituali dar şi oricui cheamă Numele lui Iisus Cristos, şi te respectă ca Domn, să experimenteze iubirea Ta pentru ei într-un mod în care niciodată nu au experimentat-o şi trăit-o. Apoi aceştia, Doamne cu ajutorul Duhului Sfânt să o transmită mai departe cu pasiune, unei lumi care este flămândă după dragoste, bunătate şi adevăr.
- Şi pe mine te rog Doamne, învaţă-mă ce înseamnă cu adevărat noua ta poruncă ! Amin.
P.S. – Cunoaşteţi o persoană despre care puteţi spune că a iubit pe alţii aşa cum Iisus ne-a iubit, sau vreo adunare, biserică, grup creştin unde dragostea lui Iisus se manifestă conform Ioan 13:34-35 ? M-aş bucura să aflu. Lăsaţi coment vă rog !
www.crestini.com
Regele regilor a dat o nouă poruncă !
Aşa vorbeşte Domnul domnilor, Alfa şi Omega, Învierea şi Viaţa:
“Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ioan 13:34-35
- Eu am realizat că nu ştiu încă cu adevărat asta, sau, mai în profunzime. Cred că dacă noi creştinii am experimenta şi cunoaşte cum Iisus ne-a iubit pe noi, am putea să iubim şi noi pe alţii într-un mod foarte diferit. Cu pasiune. Cu adevărat. Motivul că asta lipseşte în mare măsură între creştini, este acesta. Nu ştim ce e acel lucru cu adevărat. Lipsa experienţei noastre şi a întâlniri cu bunătatea aceea a iubirii şi a sacrificiului Domnului nostru ne ţine mai căldicei. Nu suntem necredincioşi dar, parcă, cumva lipsiţi de entuziasm.
- Cred că o experienţă de aşa o magnitudine…ne şochează. Ne atinge. Ne zguduie cu tărie ţâţânile încheieturilor noastre emoţionale şi spirituale. Ne aruncă pe genunchi. Culcaţi întins în faţa Lui.
- Când eu mă supăr pe cineva pentru ceva motiv şi pe bune şi ştiu că trebuie să fiu îngăduitor, să aflu mai multe cauze şi să caut să înţeleg, şi mă doare, îmi amintesc de Iisus.
- Mă gândesc la faptul că în lucrarea Sa de jertfă, există multe chestiuni ascunse…profunde. Presupun că abia dacă o sutime din ce a însemnat crucea şi suferinţele Lui pentru noi, aş întelege, atunci aş ştii foarte multe despre mântuire.
- Cum poate ierta El atâta ? Cum poate El uita fărădelegile noastre ? Cum poate trece El peste atâta indiferenţă ce o avem faţă de El ? Cum poate El ierta pe cei ce Îl neagă, pe cei ce Îl urăsc, pe atei şi cei care nu îi onorează divinitatea ?
- El ne iartă pentru multele gânduri rele, ucigaşe, patimile şi poftele noastre. Stricate…răzbunătoare…neiertătoare, batjocoritoare…rele-rele de tot…otrăvite…amare…apoi mulţi trec la fapte la fel de rele, acre, urâte, monstruoase, fără pic de bunătate…crimă, jaf, distrugere, corupţie, război…
- TOT RĂUL NOSTRU L-A LUAT ASUPRA LUI…BLESTEMELE NOASTRE ŞI PEDEAPSA NOASTRĂ A TUTUROR AU FOST PESTE EL…”noi ne vedeam de drum…dar El a făcut să cadă asupra Lui…”…de mii de ani face asta…neobosit să ne iubească…
- El nevinovat fiind, sfânt, avea dreptul să ne judece pentru tot…dar nu, El se sacrifică să ne salveze pe noi ca şi cum El ar fi păcătuit…oh…CE GÂNDIRE…CE INIMĂ…CE SUFLET…ce mesaj ! Un mesaj indestructibil şi etern !
- Ce uşor ne supărăm noi, ce uşor judecăm pe alţii, ce uşor pedepsim pe alţii, ce uşor facem răul, noi care suntem răi, născuţi în păcat, deseori nu suportăm ceva, crezând că totul ni se cuvine…iar El…El a tăcut şi a iubit într-un mod în care nimeni în istoria lumii nu a făcut-o. Ce model perfect !
- Poate cineva să Îl descrie? Îl apreciem la valoarea Lui reală ? Este vreun poet să Il descrie aşa cum e? Poate vreun predicator să Îl prezinte aşa cum El este? Îl cântă cineva pe măsura Lui? Ne cunoaştem Regele cu adevărat?
- Înainte, mari conducători şi împăraţi cereau supuşilor să moară pentru ei şi scopul acestora, dar acum vine un Rege care moare El pentru supuşii Săi…ce lucru uimitor…a şocat nu doar Pământul ci şi cerul !
- Demult timp nu I-am spus “Doamne Te iubesc” dar nu pentru că nu Il iubesc ci pentru că…îmi lipseşte acea pasiune…m-am trezit că nu mai sunt îndrăgostit mortal de El…îmi este ruşine…:(
- Vreau să mă reîndrăgostesc de El. Să mă întorc la dragostea dintîi.
“Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii !” (Adică “tot aşa” sau “la fel”)
- Soluţia la criza morală, la divorţuri, la criza familiilor, a bisericilor, la criza financiară, economică, alimentară, la foamete, la războaie şi conflicte…la orice rău din lumea asta este porunca cea nouă a Domnului.
- Iubirea este forţa care vindecă dar şi care previne tot răul !
- Căci răul se naşte din rău !
- Există un loc în România unde se întâmplă asta? Este un loc undeva în care oamenii au fost atât de pasionaţi şi interesaţi de această poruncă încât, în ultimii 10 ani, au studiat, s-au rugat, s-au concentrat pe porunca Domnului şi au perseverat în această poruncă divină? Sper că sunt, căci altfel cine va mai ajunge la Cer? Şi sper să îi găsesc şi eu dacă aceştia există. Să îmi scrie să le fac o vizită. Aş fi onorat.
- În prezent este cel mai important lucru pentru mine…să experimentez iubirea divină încă de aici de pe Pământ…să pot să învăţ despre ea şi să o dăruiesc mai departe.
- Mulţi se laudă că ei cunosc din Biblie (nu e ceva rău să cunoşti), că ei sunt ceva, că ei sunt cineva, se mândresc şi se cred mai pe sus decât alţii. Ei îşi spun Mireasa, se autointitulează tot felul de nume biblice, titluri şi animale roiale, precum vultur, etc
- Dar Biblia lui Dumnezeu spune că fară IUBIRE nu suntem nimic… nimic. – Putem să cunoaştem taine de la Geneza la Apocalipsa, putem face miracole ale credinţei să mutăm munţii…şi totuşi nu suntem nimic fără dragoste.
- Domnul a zis “Vă dau o poruncă…”.
- Deci cunoaşterea iubirii Lui şi transmiterea acesteia pentru ceilalţi din vieţile noastre, nu este o opţiune, ci este o poruncă dumnezeiască concretă, clară, decisivă. Iată încă un motiv serios de rugăciune pentru noi!
- Se spune că un înger a spus cuiva care a avut o răpire cerească, ceva minunat, aşa a mărturisit el. “Numai dragostea desăvârşită va intra aici”. Acolo erau splendorile ce nu pot fi explicate, atât de slăvite sunt.
- Dragostea lui Dumnezeu exista, dar în Cristos ea s-a desăvârşit.!
- Să căutăm cu pasiune şi să experimentăm cel mai important lucru din Cuvântul lui Dumnezeu.
Dragostea Lui pentru noi ! Dragostea Lui din noi pentru ceilalţi !
- Ce mă şochează e că Dumnezeu nu a găsit altă metodă ! CE AM ZIS ? Să-mi pun mâna la gură ? Dacă Dumnezeu ar fi avut altă cale mai bună o făcea. Înseamnă că Jertfa lui Iisus este cel mai înalt ordin şi cel mai mare gând al lui Dumnezeu…nu a avut ceva mai înalt…Iisus a fost MAXIM ce putea Dumnezeu oferi !
- Mă zguduie. E foarte tare! Iisus Mesiah, Salvatorul nostru, a fost MAXIMUL lui Dumnezeu !
- Tot, tot, ce a fost mai bun la Dumnezeu a fost dat oamenilor…cel mai mare şi important lucru din univers şi cer…a fost El…chiar El.
- El a murit de fapt pentru cei ce cred în El. Păcatele noastre L-au dus acolo la cruce, nu ce părea atunci la suprafaţă…farisei şi romani…
- Doamne, Tată ceresc te rog, dă inspiraţie şi har liderilor spirituali dar şi oricui cheamă Numele lui Iisus Cristos, şi te respectă ca Domn, să experimenteze iubirea Ta pentru ei într-un mod în care niciodată nu au experimentat-o şi trăit-o. Apoi aceştia, Doamne cu ajutorul Duhului Sfânt să o transmită mai departe cu pasiune, unei lumi care este flămândă după dragoste, bunătate şi adevăr.
- Şi pe mine te rog Doamne, învaţă-mă ce înseamnă cu adevărat noua ta poruncă ! Amin.
P.S. – Cunoaşteţi o persoană despre care puteţi spune că a iubit pe alţii aşa cum Iisus ne-a iubit, sau vreo adunare, biserică, grup creştin unde dragostea lui Iisus se manifestă conform Ioan 13:34-35 ? M-aş bucura să aflu. Lăsaţi coment vă rog !
www.crestini.com
UN VECHI CUVANTATOR
UN VECHI CUVANTATOR
MULTI AU RESPINS ADEVARUL STRICACIUNII TOTALE A OMULUI CA PE O IDEE INVECHITA.OAMENILOR NU LI SE SPUNE DESCHIS CA SUNT PACATOSI VINOVATI INAINTEA UNUI DUMNEZEU SFANT . FELUL DE A PREDICA A CELOR DINAINTEA NOASTRA - CARE SUBLINIAU MEREU ADEVARUL ACESTA - ESTE VAZUT CA O RELICVA A TIMPURILOR TRECUTE .TOTUSI ESTE UN PREDICATOR CARE A RAMAS DIN SCOALA CEA VECHESI EL VORBESTE SI AZI LA FEL DE CLAR CA ALTADATA. EL NU ESTE POPULAR ,DESI ASCULLTATORII SAI SUNT DIN LUMEA INTRAGA SI MERGE PRIN ORICE LOC DE PE PAMANT SI VORBESTE IN ORICE LIMBA CARE EXISTA SUB SOARE.II VIZITEAZA PE SARACI ,SE DUCE SI LA CEI BOGATI SI PREDICA OAMENILOR DIN TOATE RELIGIILE PAMANTULUI,CAT SI CELOR FARA RELIGIE, IAT SUBIECTUL PREDICII LUI ESTE TOTDEAUNA ACELASI .
ESTE UN CUVANTATOR PLIN DE PUTERE- DESORI STARNESTE SIMTURI PE CARE NICI UN PREDICATOR NU LE-AR PUTEA SCOATE LA IVEALA SI ADUCE LACRIMI IN OCHII CELOR CARE DE OBICEI NU PLANG. EL SE ADRESEAZA CONSTIINTEI SI INIMII . ARGUMENTELE LUI NU POT FII COMBATUTE DE NIMENI SI NU ESTE INIMA CARE SA NU FII FOST MISCATA DE PUTEREA CUVANTULUI LUI. MULTI OAMENI IL URASC, MULTI ISI PIERD INIMA IN PREZENTA LUI, DAR , INTR-UN FEL SAU ALTUL, EL FACE CA FIECARE SA-L AUDA . EL NU ESTE DELICAT, NICI POLITICOS. INTR-ADEVAR ,EL INTRERUPE DESEORI ARANJAMENTELE OAMENILOR SI LE OFILESTE BUCURIILE VIETII.INTRA NEPOFTIT SI IN PRAVALII, SI IN FABRICI ; APARE IN MIJLOCUL CELOR CARE SE SOCOTESC A FII CEVA ,SI ASTA LA TIMPUL CEL MAI NEPOTRIVIT . NUMELE LUI ESTE -MOARTEA -
NU POTI LUA UN ZIAR FARA SA DESCOPERI O MENTIUNE CU PRIVIRE LA ACEST VECHI CUVANTATOR. FIECARE PIATRA DE MORMANT II SERVESTE CA LOC DE UNDE PREDICA.DESEORI II POTI VEDEA PE ASCULTATORII LUI VENIND SI PLECAND DE LA LOCUL DE INMORMANTARE. MOARTEA NEASSTEPTATA A UNUI VECIN, PLECAREA CARE TE INTRISTEAZA ATAT DE MULT A UNEI RUDE LA CARE AI TINUT, PIERDEREA UNUI PRIETEN BUN, GOLUL DE NEDESCRIS PE CARE L-A LASAT IN URMA MOARTEA PARTENERULUI IUBIT SAU FAPTUL CA AI PIERDUT COPILASUL PE CARE IL IDOLATRIZAI - TOATE ASTEA AU FOST CHEMARI PLINE DE PUTERE SI DE SERIOZITATE DIN PARTEA ACESTUI VECHI CUVANTATOR IN CURAND EL TE VA LUA SI PE TINE CA SUBIECT AL CUVANTARII LUI , SI, IN SUFERINTA ADUSA DE MOARTE IN MIJLOCUL FAMILIEI ,LANGA MORMANTUL TAU, EL VA VORBI ALTORA. DE ACEEA INIMA TA SA MULTUMEASCA LUI DUMNEZEU IN CLIPELE ACESTEA CA ESTI INCA PE PAMANTUL CELOR VII - CA N-AI MURIT PANA ACUM IN PACATELE TALE
POTI SA DISPRETUIESTI BIBLIA, SA RAZI DE INVATATURILE EI, POTI NESOCOTI INSTIINTARILE EI, POTI REFUZA SA TE GANDESTI LA MANTUITORUL DE CARE NE VORBESTE EA. POTI STA DEPARTE DE CEI CARE PREDICA EVANGHELIA,NU ESTI OBLIGAT SA MERGI LA BISERICA SI POTI OCOLI ADUNARILE CRESTINE. FACI CE VREI CU PLIANTELE SI MATERIALELE DE TIP CRESTIN PE CARE LE PRIMESTI.DAR CE O SA FACI CU VECHIUL CUVANTATOR DESPERE CARE AM VORBIT ?
CA OM CARE VEI MURI, GANDESTE-TE LA VIITORUL CARE-TI STA IN FATA. PUTINELE TALE ZILE VOR TRECE IN CURAND, PLACERILE TALE SE VOR SFARSI. SI DUPA TOATE , TREBUIE SA MORI "OAMENILOR LE ESTE DAT SA MOARA O SINGURA DATA, IAR DUPA ACEEA VINE JUDECATA "( EVREI 9:27 ) STAI PE LOC SI GANDESTE-TE LA LUCRUL ACELA. NU EXISTA OAREE O ANUMITA CAUZA A MORTII ? OARE NUMAI DIN INTAMPLARE TREBUIE CA OMUL, O FIINTA CU ATAEA CAPACITATI SI TALENTE, SA AIBA UN SFARSIT ATAT DE UMILITOR ? EXISTA DOAR UN RASPUNS LA ACESTE INTREBARI SI, ATAT TIMP CAT VECHIUL CUVANTATOR VA VENI MEREU LA UNUL SI LA ALTUL , EL VA CONTINUA SA NE SPUNA CARE ESTE CAUZA . IAT-O : "PRINTR-UN SINGUR OM PACATUL A INTRAT IN LUME , SI, PRIN PACAT, MOARTEA "( ROMANI 5:12 )
CADEREA OMULUI NU ESTE O SIMPLA DOGMA TEOLOGICA ,CI O REALITATE AMARA, DOVEDITA DE ISTORIA LUMII SI DE EXPERIENTELE NOASTRE PROPRII. PACATUL NU ESTE , IN MOD SIMPLU , UN CUVANT NEPLACUT IN BIBLIE SAU PE BUZELE PREDICATORILOR ; ESTE PUTEREA UNIVERSALA SI INTUNECOASA , CARE ADUCE SUFERINTA PRIN PREZENTA EI . "MOARTEA ATRECUT ASUPRA TUTUROR OAMENILOR, PENTRU CA TOTI AU PACATUIT "( ROMANI 5:12 ) .SI TU, CEL CARE CITESTI ACESTE RANDURI AI COMIS PACATE. AI PACATUIT SI SENTINTA MORTII A TRECUT ASUPRA TA.
IMEDIAT DUPA MOARTE NU TE VA MAI INTERESA DACA AI MURIT INTR-UN PALAT SAU INTR-UN BORDEI.INSA INTREAGA TA VESNICIE VA DEPINDE DE STAREA IN CARE VEI MURI. DACA MORI IN PACATELE TALE, DISPRETUIND CURATIREA CARE SE POATE FACE PRIN SANGELE FIULUI LUI DUMNEZEU , SOARTA TI-A FOST PECETLUITA. TOTI CEI NECREDINCIOSI ISI VOR AVEA PARTEA "IN IAZUL CARE ARDE CU FOC SI CU PUCIOASA , ADICA MOARTEA A DOUA "( APOCALIPSA 21:8 )
CARE DINTRE CELE DOUA EPITAFE VA FI AL TAU ?
# << A MURIT FARA SPERANTA >> , SAU
# << A MURIT AVAND CREDINTA >> ?
,,DACA EI AR FI FOST INTELEPTI CA SA INTELEAGA ACEASTA, AR FI CUGETAT LA SFARSITUL LOR DE LA URMA " ( DEUTERONOM 32:29)
"PENTRU CA PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA, INSA DARUL DE HAR A LUI DUMNEZEU ESTE VIATA VESNICA IN ISUS HRISTOS , DOMNUL NOSTRU "( ROMANI 6:23 )
" DAR DUMNEZEU ISI ARATA PROPRIA LUI DRAGOSTE FATA DE NOI PRIN ACEEA CA , PE CAND ERAM NOI INCA PACATOSI, HRISTOS A MURIT PENTRU NOI " ( ROMANI 5:8 )
VECHIUL CUVANTATOR NU A VORBIT NICIODATA ATAT DE TARE SI DE CLAR CA ATUNCI CAND DOMNUL ISUS S-A JERTFIT LA GOLGOTA . SFINTENIA LUYI DUMNEZEU NU PUTEA TRATA PACATUL CU USURATATE. TOATA PEDEAPSA VINOVATIEI, TOATA PLATA PACATULUI CU REALITATEA LUI INTUNECATA , A TRECUT ASUPRA INLOCUITORULUI NOSTRU, A CELUI FARA PACAT . EL A LUAT LOCUL NOSTRU IN MOARTE SI IN JUDECATA, PENTRU CA NOI SA PUTEM AVEA LOCUL LUI DE ACCEPTARE SI FAVOARE INAINTEA LUI DUMNEZEU.
POTI SA MORI NEMANTUIT; INSA NU VEI MURI NEIUBIT !
CE VEI FACE FARA DOMNUL HRISTOS ? MOARTEA ITI VA PECETLUI SOARTA SI IN CONSTIINTA TA VOR SUNA MEREU CUVINTELE "PREA TARZIU... "
CE VEI FACE FARA EL ? LA SCAUNUL DE DOMNIE MARE SI ALB O SA STAI INAINTEA LUI FARA SA POTI SPUNE UN CUVANT , CA UNUL CARE AI NESOCOTIT HARUL LUI DUMNEZEU !
FARA EL , NU AI NICI O SPERANTA , CACI NU EXISTA ALT NUME PRIN CARE POTI PRIMII MANTUIREA ...
FARA EL ---PIERDEREA PE VECIE A DRAGOSTEI, A VITII SI A LUMINII
FARA EL--- CHINUL VESNIC SI MOARTE VESNICA
CU EL --- MANTUIRE, IERTARE, RAI IN PREZENTA LUI DUMNEZEU !
VINO LA EL CHIAR ACUM !
WWW.GBV.RO
MULTI AU RESPINS ADEVARUL STRICACIUNII TOTALE A OMULUI CA PE O IDEE INVECHITA.OAMENILOR NU LI SE SPUNE DESCHIS CA SUNT PACATOSI VINOVATI INAINTEA UNUI DUMNEZEU SFANT . FELUL DE A PREDICA A CELOR DINAINTEA NOASTRA - CARE SUBLINIAU MEREU ADEVARUL ACESTA - ESTE VAZUT CA O RELICVA A TIMPURILOR TRECUTE .TOTUSI ESTE UN PREDICATOR CARE A RAMAS DIN SCOALA CEA VECHESI EL VORBESTE SI AZI LA FEL DE CLAR CA ALTADATA. EL NU ESTE POPULAR ,DESI ASCULLTATORII SAI SUNT DIN LUMEA INTRAGA SI MERGE PRIN ORICE LOC DE PE PAMANT SI VORBESTE IN ORICE LIMBA CARE EXISTA SUB SOARE.II VIZITEAZA PE SARACI ,SE DUCE SI LA CEI BOGATI SI PREDICA OAMENILOR DIN TOATE RELIGIILE PAMANTULUI,CAT SI CELOR FARA RELIGIE, IAT SUBIECTUL PREDICII LUI ESTE TOTDEAUNA ACELASI .
ESTE UN CUVANTATOR PLIN DE PUTERE- DESORI STARNESTE SIMTURI PE CARE NICI UN PREDICATOR NU LE-AR PUTEA SCOATE LA IVEALA SI ADUCE LACRIMI IN OCHII CELOR CARE DE OBICEI NU PLANG. EL SE ADRESEAZA CONSTIINTEI SI INIMII . ARGUMENTELE LUI NU POT FII COMBATUTE DE NIMENI SI NU ESTE INIMA CARE SA NU FII FOST MISCATA DE PUTEREA CUVANTULUI LUI. MULTI OAMENI IL URASC, MULTI ISI PIERD INIMA IN PREZENTA LUI, DAR , INTR-UN FEL SAU ALTUL, EL FACE CA FIECARE SA-L AUDA . EL NU ESTE DELICAT, NICI POLITICOS. INTR-ADEVAR ,EL INTRERUPE DESEORI ARANJAMENTELE OAMENILOR SI LE OFILESTE BUCURIILE VIETII.INTRA NEPOFTIT SI IN PRAVALII, SI IN FABRICI ; APARE IN MIJLOCUL CELOR CARE SE SOCOTESC A FII CEVA ,SI ASTA LA TIMPUL CEL MAI NEPOTRIVIT . NUMELE LUI ESTE -MOARTEA -
NU POTI LUA UN ZIAR FARA SA DESCOPERI O MENTIUNE CU PRIVIRE LA ACEST VECHI CUVANTATOR. FIECARE PIATRA DE MORMANT II SERVESTE CA LOC DE UNDE PREDICA.DESEORI II POTI VEDEA PE ASCULTATORII LUI VENIND SI PLECAND DE LA LOCUL DE INMORMANTARE. MOARTEA NEASSTEPTATA A UNUI VECIN, PLECAREA CARE TE INTRISTEAZA ATAT DE MULT A UNEI RUDE LA CARE AI TINUT, PIERDEREA UNUI PRIETEN BUN, GOLUL DE NEDESCRIS PE CARE L-A LASAT IN URMA MOARTEA PARTENERULUI IUBIT SAU FAPTUL CA AI PIERDUT COPILASUL PE CARE IL IDOLATRIZAI - TOATE ASTEA AU FOST CHEMARI PLINE DE PUTERE SI DE SERIOZITATE DIN PARTEA ACESTUI VECHI CUVANTATOR IN CURAND EL TE VA LUA SI PE TINE CA SUBIECT AL CUVANTARII LUI , SI, IN SUFERINTA ADUSA DE MOARTE IN MIJLOCUL FAMILIEI ,LANGA MORMANTUL TAU, EL VA VORBI ALTORA. DE ACEEA INIMA TA SA MULTUMEASCA LUI DUMNEZEU IN CLIPELE ACESTEA CA ESTI INCA PE PAMANTUL CELOR VII - CA N-AI MURIT PANA ACUM IN PACATELE TALE
POTI SA DISPRETUIESTI BIBLIA, SA RAZI DE INVATATURILE EI, POTI NESOCOTI INSTIINTARILE EI, POTI REFUZA SA TE GANDESTI LA MANTUITORUL DE CARE NE VORBESTE EA. POTI STA DEPARTE DE CEI CARE PREDICA EVANGHELIA,NU ESTI OBLIGAT SA MERGI LA BISERICA SI POTI OCOLI ADUNARILE CRESTINE. FACI CE VREI CU PLIANTELE SI MATERIALELE DE TIP CRESTIN PE CARE LE PRIMESTI.DAR CE O SA FACI CU VECHIUL CUVANTATOR DESPERE CARE AM VORBIT ?
CA OM CARE VEI MURI, GANDESTE-TE LA VIITORUL CARE-TI STA IN FATA. PUTINELE TALE ZILE VOR TRECE IN CURAND, PLACERILE TALE SE VOR SFARSI. SI DUPA TOATE , TREBUIE SA MORI "OAMENILOR LE ESTE DAT SA MOARA O SINGURA DATA, IAR DUPA ACEEA VINE JUDECATA "( EVREI 9:27 ) STAI PE LOC SI GANDESTE-TE LA LUCRUL ACELA. NU EXISTA OAREE O ANUMITA CAUZA A MORTII ? OARE NUMAI DIN INTAMPLARE TREBUIE CA OMUL, O FIINTA CU ATAEA CAPACITATI SI TALENTE, SA AIBA UN SFARSIT ATAT DE UMILITOR ? EXISTA DOAR UN RASPUNS LA ACESTE INTREBARI SI, ATAT TIMP CAT VECHIUL CUVANTATOR VA VENI MEREU LA UNUL SI LA ALTUL , EL VA CONTINUA SA NE SPUNA CARE ESTE CAUZA . IAT-O : "PRINTR-UN SINGUR OM PACATUL A INTRAT IN LUME , SI, PRIN PACAT, MOARTEA "( ROMANI 5:12 )
CADEREA OMULUI NU ESTE O SIMPLA DOGMA TEOLOGICA ,CI O REALITATE AMARA, DOVEDITA DE ISTORIA LUMII SI DE EXPERIENTELE NOASTRE PROPRII. PACATUL NU ESTE , IN MOD SIMPLU , UN CUVANT NEPLACUT IN BIBLIE SAU PE BUZELE PREDICATORILOR ; ESTE PUTEREA UNIVERSALA SI INTUNECOASA , CARE ADUCE SUFERINTA PRIN PREZENTA EI . "MOARTEA ATRECUT ASUPRA TUTUROR OAMENILOR, PENTRU CA TOTI AU PACATUIT "( ROMANI 5:12 ) .SI TU, CEL CARE CITESTI ACESTE RANDURI AI COMIS PACATE. AI PACATUIT SI SENTINTA MORTII A TRECUT ASUPRA TA.
IMEDIAT DUPA MOARTE NU TE VA MAI INTERESA DACA AI MURIT INTR-UN PALAT SAU INTR-UN BORDEI.INSA INTREAGA TA VESNICIE VA DEPINDE DE STAREA IN CARE VEI MURI. DACA MORI IN PACATELE TALE, DISPRETUIND CURATIREA CARE SE POATE FACE PRIN SANGELE FIULUI LUI DUMNEZEU , SOARTA TI-A FOST PECETLUITA. TOTI CEI NECREDINCIOSI ISI VOR AVEA PARTEA "IN IAZUL CARE ARDE CU FOC SI CU PUCIOASA , ADICA MOARTEA A DOUA "( APOCALIPSA 21:8 )
CARE DINTRE CELE DOUA EPITAFE VA FI AL TAU ?
# << A MURIT FARA SPERANTA >> , SAU
# << A MURIT AVAND CREDINTA >> ?
,,DACA EI AR FI FOST INTELEPTI CA SA INTELEAGA ACEASTA, AR FI CUGETAT LA SFARSITUL LOR DE LA URMA " ( DEUTERONOM 32:29)
"PENTRU CA PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA, INSA DARUL DE HAR A LUI DUMNEZEU ESTE VIATA VESNICA IN ISUS HRISTOS , DOMNUL NOSTRU "( ROMANI 6:23 )
" DAR DUMNEZEU ISI ARATA PROPRIA LUI DRAGOSTE FATA DE NOI PRIN ACEEA CA , PE CAND ERAM NOI INCA PACATOSI, HRISTOS A MURIT PENTRU NOI " ( ROMANI 5:8 )
VECHIUL CUVANTATOR NU A VORBIT NICIODATA ATAT DE TARE SI DE CLAR CA ATUNCI CAND DOMNUL ISUS S-A JERTFIT LA GOLGOTA . SFINTENIA LUYI DUMNEZEU NU PUTEA TRATA PACATUL CU USURATATE. TOATA PEDEAPSA VINOVATIEI, TOATA PLATA PACATULUI CU REALITATEA LUI INTUNECATA , A TRECUT ASUPRA INLOCUITORULUI NOSTRU, A CELUI FARA PACAT . EL A LUAT LOCUL NOSTRU IN MOARTE SI IN JUDECATA, PENTRU CA NOI SA PUTEM AVEA LOCUL LUI DE ACCEPTARE SI FAVOARE INAINTEA LUI DUMNEZEU.
POTI SA MORI NEMANTUIT; INSA NU VEI MURI NEIUBIT !
CE VEI FACE FARA DOMNUL HRISTOS ? MOARTEA ITI VA PECETLUI SOARTA SI IN CONSTIINTA TA VOR SUNA MEREU CUVINTELE "PREA TARZIU... "
CE VEI FACE FARA EL ? LA SCAUNUL DE DOMNIE MARE SI ALB O SA STAI INAINTEA LUI FARA SA POTI SPUNE UN CUVANT , CA UNUL CARE AI NESOCOTIT HARUL LUI DUMNEZEU !
FARA EL , NU AI NICI O SPERANTA , CACI NU EXISTA ALT NUME PRIN CARE POTI PRIMII MANTUIREA ...
FARA EL ---PIERDEREA PE VECIE A DRAGOSTEI, A VITII SI A LUMINII
FARA EL--- CHINUL VESNIC SI MOARTE VESNICA
CU EL --- MANTUIRE, IERTARE, RAI IN PREZENTA LUI DUMNEZEU !
VINO LA EL CHIAR ACUM !
WWW.GBV.RO
Realitate sau ambalaj ? - Sarbatoarea Nasterii Domnului
SARBATOAREA NASTERII DOMNULUI
Realitate sau ambalaj ?
La sarbatoarea nuntii unei perechi tinere, in timpul receptiei, doi prieteni, au intrat in sala cu un cadou. Ei purtau o cutie mare, frumos ambalata, ce parea ca ascunde un congelator. Dupa ce au gasit cu greu locul unde sa-l aseze, acestia au rugat pe cei doi miri, sa desfaca cadoul sub privirile tuturor. Cu mare emotie mirii, au taiat panglicele, au indepartat hartia, si cind au desfacut cutia, inauntru au gasit o noua cutie ambalata identic. Surpriza a fost deosebita. Toti cei prezenti I-au rugat cu insistenta sa desfaca si aceasta cutie. Procedand ca mai inainte, dar cu emotii si mai mari, mirii au asteptat sa vada ce gasesc inauntru. Cind s-au uitat inauntru au descoperit o noua cutie ambalata ca cele dinainte. Mirii au ridicat-o in vazul tuturor, care apreciind continutul au spus: cu siguranta este un casetofon. Deschizand si aceata cutie au descoperit aceeasi surpriza: o noua cutie ambalata ca cele precedente. Toropiti de curiozitate si emotie, de teama unui nou esec, mirii nu mai voiau sa desfaca noul cadou. Au fost determinati sa continuie de promisiunea ca e ultima cutie care li se va cere sa o deschida. Tremurand acestia au desfacut pachetul si inauntru au gasit o papusica frumos imbracata, care atunci cand i se scotea biberonul incepea sa planga. Nuntasii au aplaudat indelung intelegand mesajul: prietenii mai asteapta o ocazie de sarbatoare, la nasterea primului lor copil!. Aceasta realitate insa, a fost ascunsa de mult ambalaj.
Aceasta intamplare poate exemplifica ceea ce a ajuns sarbatoarea Nasterii Domnului Isus in vremurile noastre. Esenta sarbatorii este Nasterea Domnului Isus intr-un chip asemenea noua. In jurul acestei realitati, in decursul anilor insa, s-a adunat mult ambalaj. Chiar din primele secole acestei ocazii I s-au alaturat influente pagane, cum ar fi: aprinderea luminilor, impartirea darurilor, impodobirea pomului. Dupa generatii in locul pruncului a aparut Mos Craciun, industria reclamelor si a comertului, iar umanismul a indreptat privirile omului spre el insusi.Tot ceea ce asteapta unii de sarbatori este: sa aiba ceea ce este mai bun pe masa, sa fie inconjurati de familie si prieteni si sa inceapa petrecerea! Ambalajul traditiei si-a obiceiurilor, a dorintelor si-a intereselor personale, a influentelor societatii, ii face sa piarda realitatea.
Prezentand realitatea a ceea ce s-a petrecut acum 2000 de ani la Betleem, apostolul Ioan spune:
??.Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar ??
Ioan 1:12/a
Cuvantul, care la inceput era cu Dumnezeu, Cuvantul, prin care au fost facute toate lucrurile, Cuvantul, care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, s-a facut asemenea noua, venind in lumea noastra, in trup de carne. Aceasta-I minunea pe care o sarbatorim la Craciun. Daca minunea intruparii nu se mai repeta ; in fiecare an, binecuvantarile pe care El le ofera, sunt mari experiente si realitati, traite de cei care trec dincolo de ambalaj.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne arate ceva!
Evanghelistul Ioan spune: ?.? Si noi am vazut slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal ?? Ioan 1:14 /b. La sarbatori ochii omului orbiti de pacat, pot sa vada pe Dumnezeu, prezentat la nivelul intelegerii noastre. Ioan 1:18, Evrei 1:3, Ioan 14:8-9 etc. Pot sa vada Slava lui Dumnezeu. Slava pe care Adam a vazut-o in Dumnezeu inainte de cadere, care a vazut-o Moise ascuns in crapatura stincii (Ex.33:12-23), slava care a umplut cortul intilnirii (Ex.40:34-35) sau Templul de la Ierusalim (I Imp.8:11).Aceeasi Slava, care descopera maretia caracterului lui Dumnezeu, ne este descoperita acum de Hristos. Prin intruparea Sa, putem intelege ca Dumnezeul nostru este sfant. Domnul Isus s-a nascut prin puterea Duhului Sfant, din fecioara Maria, fara a mosteni firea pacatoasa. Dumnezeul nostru este Atotputernic, El poate interveni in domeniul Creatiei Sale, randuind un nou Adam prin care sa ofere omenirii o noua sansa. El poate conduce istoria pentru ca la implinirea vremii,sa implineasca promisiunile Sale (Gen.3:15). Dumnezeul nostru este plin de dragoste. El a aceptat sa coboare prin Fiul Sau in locul cel mai de jos unde am ajuns din pricina pacatului, sa vina in fieful stapanirii mortii si-a puterii intunericului, dovedindu-ne cat de mult ne iubeste. (Ioan 3:16).
Sunt asa de multi cei care la sarbatori vad numai stralucirea vitrinelor, a artificiilor, sau a luminilor din brad. Cei ce traiesc adevarata fericire, privesc dincolo de acest ambalaj, oricat de stralucitor ar fi si vad stralucirea Slavei Lui Dumnezeu, chiar daca este prezentata in cadrul cel mai saracacios: iesle si scutece sarace.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne aduca ceva!
Asteptarea tuturor este ca la sarbatori sa primeasca felicitari si cadouri.
Prin venirea Sa,Domul Isus ne-a adus ceea ce nimeni altul nu ne putea oferi:
?? Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.? Ioan 1:17. Prin Domnul Isus, darul lui Dumnezeu pentru omenire, am primit harul apropierii de Dumnezeu prin credinta, darul binecuvintarilor Lui Dumnezeu care ne sunt oferite in meritele Lui, si darul vietii vesnice.
"... atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentruca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. " Ioan 3:16. Cei care se incurca in ambalajele lumii, cauta darurile vremelnice, pe cind cei care experimenteaza realitatea intruparii primesc darurile vesnice.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne faca sa fim cineva!
Ca si copil cea mai mare surpriza traita la sarbatori, a fost sa-l descopar pe tata imbracat cu hainele lui Mos Craciun. Tata a incercat sa-si schimbe identitatea dar vocea si gesturile l-au tradat. Prin venirea Sa Domnul Isus, ne-a oferit sansa de a ne face copii ai Lui Dumnezeu. ?? Tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. ? Ioan 1:12. Primindu-l prin credinta, pe El, cel nascut, dobandim o natura Divina. Suntem nascuti din Dumnezeu, ca fii ai Lui si mostenitori ai imparatiei Sale. Cei ce vor sa aiba aceasta identitate desbraca hainele lumii si aceepta sa fie imbracati in prihanirea data de Dumnezeu.
Provocarea la aceste sarbatori este pentru o alegere, intre ceea ce este ambalaj si realitate. Nici un ambalaj oricat de stralucitor ar fi nu are valoare fara continut. Alege ceea ce este realitatea, pentru ca prin ceea ce este, a venit sa aduca si poate sa faca Domnul Isus, intregul cadru in care iti petreci sarbatorile sa capete valoare si sa-ti aduca bucurie si implinire deplina.
Sarbatori Fericite va ureaza www.Crestin.ro !
Realitate sau ambalaj ?
La sarbatoarea nuntii unei perechi tinere, in timpul receptiei, doi prieteni, au intrat in sala cu un cadou. Ei purtau o cutie mare, frumos ambalata, ce parea ca ascunde un congelator. Dupa ce au gasit cu greu locul unde sa-l aseze, acestia au rugat pe cei doi miri, sa desfaca cadoul sub privirile tuturor. Cu mare emotie mirii, au taiat panglicele, au indepartat hartia, si cind au desfacut cutia, inauntru au gasit o noua cutie ambalata identic. Surpriza a fost deosebita. Toti cei prezenti I-au rugat cu insistenta sa desfaca si aceasta cutie. Procedand ca mai inainte, dar cu emotii si mai mari, mirii au asteptat sa vada ce gasesc inauntru. Cind s-au uitat inauntru au descoperit o noua cutie ambalata ca cele dinainte. Mirii au ridicat-o in vazul tuturor, care apreciind continutul au spus: cu siguranta este un casetofon. Deschizand si aceata cutie au descoperit aceeasi surpriza: o noua cutie ambalata ca cele precedente. Toropiti de curiozitate si emotie, de teama unui nou esec, mirii nu mai voiau sa desfaca noul cadou. Au fost determinati sa continuie de promisiunea ca e ultima cutie care li se va cere sa o deschida. Tremurand acestia au desfacut pachetul si inauntru au gasit o papusica frumos imbracata, care atunci cand i se scotea biberonul incepea sa planga. Nuntasii au aplaudat indelung intelegand mesajul: prietenii mai asteapta o ocazie de sarbatoare, la nasterea primului lor copil!. Aceasta realitate insa, a fost ascunsa de mult ambalaj.
Aceasta intamplare poate exemplifica ceea ce a ajuns sarbatoarea Nasterii Domnului Isus in vremurile noastre. Esenta sarbatorii este Nasterea Domnului Isus intr-un chip asemenea noua. In jurul acestei realitati, in decursul anilor insa, s-a adunat mult ambalaj. Chiar din primele secole acestei ocazii I s-au alaturat influente pagane, cum ar fi: aprinderea luminilor, impartirea darurilor, impodobirea pomului. Dupa generatii in locul pruncului a aparut Mos Craciun, industria reclamelor si a comertului, iar umanismul a indreptat privirile omului spre el insusi.Tot ceea ce asteapta unii de sarbatori este: sa aiba ceea ce este mai bun pe masa, sa fie inconjurati de familie si prieteni si sa inceapa petrecerea! Ambalajul traditiei si-a obiceiurilor, a dorintelor si-a intereselor personale, a influentelor societatii, ii face sa piarda realitatea.
Prezentand realitatea a ceea ce s-a petrecut acum 2000 de ani la Betleem, apostolul Ioan spune:
??.Cuvantul S-a facut trup, si a locuit printre noi, plin de har si de adevar ??
Ioan 1:12/a
Cuvantul, care la inceput era cu Dumnezeu, Cuvantul, prin care au fost facute toate lucrurile, Cuvantul, care este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, s-a facut asemenea noua, venind in lumea noastra, in trup de carne. Aceasta-I minunea pe care o sarbatorim la Craciun. Daca minunea intruparii nu se mai repeta ; in fiecare an, binecuvantarile pe care El le ofera, sunt mari experiente si realitati, traite de cei care trec dincolo de ambalaj.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne arate ceva!
Evanghelistul Ioan spune: ?.? Si noi am vazut slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal ?? Ioan 1:14 /b. La sarbatori ochii omului orbiti de pacat, pot sa vada pe Dumnezeu, prezentat la nivelul intelegerii noastre. Ioan 1:18, Evrei 1:3, Ioan 14:8-9 etc. Pot sa vada Slava lui Dumnezeu. Slava pe care Adam a vazut-o in Dumnezeu inainte de cadere, care a vazut-o Moise ascuns in crapatura stincii (Ex.33:12-23), slava care a umplut cortul intilnirii (Ex.40:34-35) sau Templul de la Ierusalim (I Imp.8:11).Aceeasi Slava, care descopera maretia caracterului lui Dumnezeu, ne este descoperita acum de Hristos. Prin intruparea Sa, putem intelege ca Dumnezeul nostru este sfant. Domnul Isus s-a nascut prin puterea Duhului Sfant, din fecioara Maria, fara a mosteni firea pacatoasa. Dumnezeul nostru este Atotputernic, El poate interveni in domeniul Creatiei Sale, randuind un nou Adam prin care sa ofere omenirii o noua sansa. El poate conduce istoria pentru ca la implinirea vremii,sa implineasca promisiunile Sale (Gen.3:15). Dumnezeul nostru este plin de dragoste. El a aceptat sa coboare prin Fiul Sau in locul cel mai de jos unde am ajuns din pricina pacatului, sa vina in fieful stapanirii mortii si-a puterii intunericului, dovedindu-ne cat de mult ne iubeste. (Ioan 3:16).
Sunt asa de multi cei care la sarbatori vad numai stralucirea vitrinelor, a artificiilor, sau a luminilor din brad. Cei ce traiesc adevarata fericire, privesc dincolo de acest ambalaj, oricat de stralucitor ar fi si vad stralucirea Slavei Lui Dumnezeu, chiar daca este prezentata in cadrul cel mai saracacios: iesle si scutece sarace.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne aduca ceva!
Asteptarea tuturor este ca la sarbatori sa primeasca felicitari si cadouri.
Prin venirea Sa,Domul Isus ne-a adus ceea ce nimeni altul nu ne putea oferi:
?? Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos.? Ioan 1:17. Prin Domnul Isus, darul lui Dumnezeu pentru omenire, am primit harul apropierii de Dumnezeu prin credinta, darul binecuvintarilor Lui Dumnezeu care ne sunt oferite in meritele Lui, si darul vietii vesnice.
"... atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu pentruca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica. " Ioan 3:16. Cei care se incurca in ambalajele lumii, cauta darurile vremelnice, pe cind cei care experimenteaza realitatea intruparii primesc darurile vesnice.
Isus Hristos s-a intrupat ca sa ne faca sa fim cineva!
Ca si copil cea mai mare surpriza traita la sarbatori, a fost sa-l descopar pe tata imbracat cu hainele lui Mos Craciun. Tata a incercat sa-si schimbe identitatea dar vocea si gesturile l-au tradat. Prin venirea Sa Domnul Isus, ne-a oferit sansa de a ne face copii ai Lui Dumnezeu. ?? Tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. ? Ioan 1:12. Primindu-l prin credinta, pe El, cel nascut, dobandim o natura Divina. Suntem nascuti din Dumnezeu, ca fii ai Lui si mostenitori ai imparatiei Sale. Cei ce vor sa aiba aceasta identitate desbraca hainele lumii si aceepta sa fie imbracati in prihanirea data de Dumnezeu.
Provocarea la aceste sarbatori este pentru o alegere, intre ceea ce este ambalaj si realitate. Nici un ambalaj oricat de stralucitor ar fi nu are valoare fara continut. Alege ceea ce este realitatea, pentru ca prin ceea ce este, a venit sa aduca si poate sa faca Domnul Isus, intregul cadru in care iti petreci sarbatorile sa capete valoare si sa-ti aduca bucurie si implinire deplina.
Sarbatori Fericite va ureaza www.Crestin.ro !
EGREGORULUI SUPREM
Buna dimineata Doamne!
Buna dimineata Domni!:)
Buna dimineata Domni!:)
RUGACIUNEA DE DIMINEATA, DE PRANZ, DE SEARA, DE NOAPTE SI DE URGENTA SI SPER CA NU DEGEABA
Doamne Te rog fa in asa fel si indeparteaza de la noi romanii, gaura neagra a viitorului tarii!
Doamne, daca ne iubesti, fa-ne Te rog o istorie glorioasa, fa-ne civilizati, culti, educati, cu bun simt, fa-ne sa ne pese de aproapele nostru, fa-ne destepti, fa-ne harnici, zeflemiseste-ne Doamne, fa-ne ceva....!!! Ia-ne Doamne din carca toate lichelele acestei tari si da-ne noua romani de isprava, caci uite Slavite Stapane, am inceput sa alunecam pe toboganul istoriei!
Doamne, daca ne iubesti, fa-ne Te rog o istorie glorioasa, fa-ne civilizati, culti, educati, cu bun simt, fa-ne sa ne pese de aproapele nostru, fa-ne destepti, fa-ne harnici, zeflemiseste-ne Doamne, fa-ne ceva....!!! Ia-ne Doamne din carca toate lichelele acestei tari si da-ne noua romani de isprava, caci uite Slavite Stapane, am inceput sa alunecam pe toboganul istoriei!
Doamne, ma auzi? Doamneeeeee...!!!
Meditatii zilnice
„Caci El este pacea noastra, care din doi a facut unul, si a surpat zidul de la mijloc care-i despartea…” Efeseni 2: 14
Cred ca va amintiti imaginile difuzate de la caderea zidului Berlinului din Germania, nu-i asa? Fotografiile si înregistrarile video din acea vreme ne arata niste oameni bucurosi, care spargeau un zid, pe care într-un final au reusit sa-l darîme.
Oamenii au sarbatorit acest eveniment cu multa bucurie, pentru ca simbolistica
si importanta lui era deosebita: s-a darîmat zidul care despartea vestul de est, si care, acum, i-a unit pe germanii liberi cu cei înrobiti de comunism, aflati dincolo de zid.
Exista însa un altfel de zid, care se construieste în inima omului. Acesta este zidul pacatului, care ne desparte de Dumnezeu. Noi sîntem cei care construim acest zid în propriile noastre vieti, si de aceea ne aflam în imposibilitatea de a trai experienta harului si a milei lui Dumnezeu.
Versetul de astazi ne ofera însa o încurajare în acest sens. Apostolul Pavel ne aduce Vestea Buna a Evangheliei, aceea ca daca sîntem credinciosi, Isus Hristos a darîmat zidul din inima noastra si ne-a unit cu Dumnezeu!
Daca doresti sa traiesti aceeasi experienta, as vrea sa te ajut sa darîmi zidul si din inima ta. De aceea, repeta dupa mine urmatoarea rugaciune:
Doamne Isuse, stiu ca pacatul meu sta ca un zid de despartire între mine si tine. Vreau sa-ti multumesc pentru jertfa pe care ai depus-o pentru mine, cînd ti-ai dat viata pe crucea de la Golgota, jertfa care a darîmat zidul dintre noi. De aceea, te chem si te accept ca Mîntutitor personal al vietii mele.
Daca ai spus aceasta rugaciune cu sinceritate, exprimînd dorinta inimii tale, vreau sa-ti spun bine ai venit în familia lui Dumnezeu! Esti eliberat prin Domnul Isus Hristos!
ACUM POTI ÎMPARTASI ACEASTA NADEJDE VESNICA SI POTI EXPLICA MESAJUL MÎNTUIRII SI UNUI PRIETEN DE-AL TAU.
Cred ca va amintiti imaginile difuzate de la caderea zidului Berlinului din Germania, nu-i asa? Fotografiile si înregistrarile video din acea vreme ne arata niste oameni bucurosi, care spargeau un zid, pe care într-un final au reusit sa-l darîme.
Oamenii au sarbatorit acest eveniment cu multa bucurie, pentru ca simbolistica
si importanta lui era deosebita: s-a darîmat zidul care despartea vestul de est, si care, acum, i-a unit pe germanii liberi cu cei înrobiti de comunism, aflati dincolo de zid.
Exista însa un altfel de zid, care se construieste în inima omului. Acesta este zidul pacatului, care ne desparte de Dumnezeu. Noi sîntem cei care construim acest zid în propriile noastre vieti, si de aceea ne aflam în imposibilitatea de a trai experienta harului si a milei lui Dumnezeu.
Versetul de astazi ne ofera însa o încurajare în acest sens. Apostolul Pavel ne aduce Vestea Buna a Evangheliei, aceea ca daca sîntem credinciosi, Isus Hristos a darîmat zidul din inima noastra si ne-a unit cu Dumnezeu!
Daca doresti sa traiesti aceeasi experienta, as vrea sa te ajut sa darîmi zidul si din inima ta. De aceea, repeta dupa mine urmatoarea rugaciune:
Doamne Isuse, stiu ca pacatul meu sta ca un zid de despartire între mine si tine. Vreau sa-ti multumesc pentru jertfa pe care ai depus-o pentru mine, cînd ti-ai dat viata pe crucea de la Golgota, jertfa care a darîmat zidul dintre noi. De aceea, te chem si te accept ca Mîntutitor personal al vietii mele.
Daca ai spus aceasta rugaciune cu sinceritate, exprimînd dorinta inimii tale, vreau sa-ti spun bine ai venit în familia lui Dumnezeu! Esti eliberat prin Domnul Isus Hristos!
ACUM POTI ÎMPARTASI ACEASTA NADEJDE VESNICA SI POTI EXPLICA MESAJUL MÎNTUIRII SI UNUI PRIETEN DE-AL TAU.
"Eu sînt calea, adevarul si viata"
„Isus i-a zis: “Eu sînt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decît prin Mine.” Ioan 14: 6
Este important sa stim ca fiecare dintre noi ne nastem în pacat si ca avem o datorie fata de Dumnezeu chiar din clipa în care intram în aceasta lume.
Însa, pentru aceasta, Dumnezeu a coborît pe pamînt prin persoana Domnului Isus, care a avut o viata perfecta, a murit, a fost îngropat, DAR a treia zi a înviat…pentru ca sa plateasca pentru pacatele noastre!
Din pacate, multi oameni încearca sa scape de datoria aceasta a pacatului amînînd mereu, considerînd ca va veni o vreme mai buna cînd vor putea sa plateasca totul. Dar cel mai grav este ca multi oameni ignora pacatul. Daca ai acest fel de gîndire, vreau sa îti spun ca ziua judecatii este aproape si toate lucrurile vor fi puse pe masa. Atunci va fi însa prea tîrziu!
Daca înca nu ai scapat de aceasta datorie spirituala acceptîndu-L pe Domnul Isus ca Mîntuitor si Domn personal, atunci te îndemn sa vii înaintea lui Dumnezeu si sa ceri iertarea Sa, chiar acum.
Dupa ce vei face aceasta, te vei putea bucura de o viata noua si curata alaturi de Hristos, vei fi eliberat de legatura pacatului si te vei împaca cu Dumnezeu, Cel care te-a creat si care te iubeste!
DACA MAI PERSISTI ÎN STAREA DE PACAT, ACUM ESTE MOMENTUL POTRIVIT PENTRU A TE ÎNTOARCE LA DUMNEZEU PENTRU A-TI CERE IERTARE.
Este important sa stim ca fiecare dintre noi ne nastem în pacat si ca avem o datorie fata de Dumnezeu chiar din clipa în care intram în aceasta lume.
Însa, pentru aceasta, Dumnezeu a coborît pe pamînt prin persoana Domnului Isus, care a avut o viata perfecta, a murit, a fost îngropat, DAR a treia zi a înviat…pentru ca sa plateasca pentru pacatele noastre!
Din pacate, multi oameni încearca sa scape de datoria aceasta a pacatului amînînd mereu, considerînd ca va veni o vreme mai buna cînd vor putea sa plateasca totul. Dar cel mai grav este ca multi oameni ignora pacatul. Daca ai acest fel de gîndire, vreau sa îti spun ca ziua judecatii este aproape si toate lucrurile vor fi puse pe masa. Atunci va fi însa prea tîrziu!
Daca înca nu ai scapat de aceasta datorie spirituala acceptîndu-L pe Domnul Isus ca Mîntuitor si Domn personal, atunci te îndemn sa vii înaintea lui Dumnezeu si sa ceri iertarea Sa, chiar acum.
Dupa ce vei face aceasta, te vei putea bucura de o viata noua si curata alaturi de Hristos, vei fi eliberat de legatura pacatului si te vei împaca cu Dumnezeu, Cel care te-a creat si care te iubeste!
DACA MAI PERSISTI ÎN STAREA DE PACAT, ACUM ESTE MOMENTUL POTRIVIT PENTRU A TE ÎNTOARCE LA DUMNEZEU PENTRU A-TI CERE IERTARE.
....orice lucru veti cere
Mar 11:24 De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cînd va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea.
O femeie oarba a fost condusa la un mare evanghelist vindecator pentru rugaciune. Dupa ce s-a rugat pentru ea, el a intrebat-o „acum, spune-mi, ce vezi?”. Ea a deschis ochii dar i s-a spus „inchide ochii si spune-mi ce vezi”. Ea a incercat din nou sa deschida ochii si i s-a spus „nu am zis sa deschizi ochii ci te-am intrebat ce ai vazut. Inchide ochii si spune-mi ce vezi”.
Acest lucru s-a petrecut de cateva ori pana femeia a inteles ca evanghelistul o intreba ce a vazut in interior. S-a vazut vazand? Cand a inteles acest lucru ea a spus „ma vad avand vedere”. Atunci evanghelistul i-a spus „Acum, incet, deschide ochii”. In acel moment ea a deschis ochii avand o vedere perfecta.
Acum, cand te-ai rugat, ce ai vazut in interiorul tau? Te-ai rugat pentru vindecarea unei persoane dar acea persoana era intr-un sicriu? Te-ai rugat pentru o rezolvare financiara dar bancile te urmaresc pentru faliment?
Multi oameni nu primesc lucrul pentru care se roaga – ei obtin ceea ce cred ca vor primi atunci cand se roaga, fiindca Isus a spus „De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cînd va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea”.
„Orice lucru” include totul, dar mai intai sa crezi ca il vei primi si apoi il vei avea. Isus odata i-a spus centurionului „mergi in drumul tau si dupa cum ai crezut, asa ti se va face” si in ceasul acela sluga centurionului a fost vindecata(Matei8:13). Centurionul si-a vazut servitorul vindecat. El a crezut ca si-a primit miracolul chiar inainte ca el sa se intample.
Deci, atunci cand te rogi, ce crezi si vezi cu adevarat in interior?
„Pai, Pastor , nu pot sa vad!”
Atunci, nu te ruga inca. Schimba-ti viziunea in interior intai. Incepe a te vedea cu raspunsul. Sa te vezi vindecat, stand in casa pe care ti-o doresti, bucurandu-te de mai mult decat suficient. Apoi roaga-te si vei avea orice vei cere!
O femeie oarba a fost condusa la un mare evanghelist vindecator pentru rugaciune. Dupa ce s-a rugat pentru ea, el a intrebat-o „acum, spune-mi, ce vezi?”. Ea a deschis ochii dar i s-a spus „inchide ochii si spune-mi ce vezi”. Ea a incercat din nou sa deschida ochii si i s-a spus „nu am zis sa deschizi ochii ci te-am intrebat ce ai vazut. Inchide ochii si spune-mi ce vezi”.
Acest lucru s-a petrecut de cateva ori pana femeia a inteles ca evanghelistul o intreba ce a vazut in interior. S-a vazut vazand? Cand a inteles acest lucru ea a spus „ma vad avand vedere”. Atunci evanghelistul i-a spus „Acum, incet, deschide ochii”. In acel moment ea a deschis ochii avand o vedere perfecta.
Acum, cand te-ai rugat, ce ai vazut in interiorul tau? Te-ai rugat pentru vindecarea unei persoane dar acea persoana era intr-un sicriu? Te-ai rugat pentru o rezolvare financiara dar bancile te urmaresc pentru faliment?
Multi oameni nu primesc lucrul pentru care se roaga – ei obtin ceea ce cred ca vor primi atunci cand se roaga, fiindca Isus a spus „De aceea va spun ca, orice lucru veti cere, cînd va rugati, sa credeti ca l-ati si primit, si-l veti avea”.
„Orice lucru” include totul, dar mai intai sa crezi ca il vei primi si apoi il vei avea. Isus odata i-a spus centurionului „mergi in drumul tau si dupa cum ai crezut, asa ti se va face” si in ceasul acela sluga centurionului a fost vindecata(Matei8:13). Centurionul si-a vazut servitorul vindecat. El a crezut ca si-a primit miracolul chiar inainte ca el sa se intample.
Deci, atunci cand te rogi, ce crezi si vezi cu adevarat in interior?
„Pai, Pastor , nu pot sa vad!”
Atunci, nu te ruga inca. Schimba-ti viziunea in interior intai. Incepe a te vedea cu raspunsul. Sa te vezi vindecat, stand in casa pe care ti-o doresti, bucurandu-te de mai mult decat suficient. Apoi roaga-te si vei avea orice vei cere!
„Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn”
Gal 3:13 Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facîndu-Se blestem pentru noi, -fiindca este scris: „Blestemat e oricine este atîrnat pe lemn”
Stii ca atunci cand Isus a murit, pacatele noastre au fost iertate fiindca El si-a varsat sangele? Fara varsarea de sange, nu exista iertare a pacatelor (Efeseni1:7, Evrei9:22). Dar de ce a trebuit ca Isus sa moara pe cruce din moment ce pedeapsa cu moartea in acea vreme in Israel era omorarea cu pietre, nu crucificarea?
Isus a murit pe cruce fiindca stia legea care spune „blestemat este cel atarnat pe lemn” (Deuteronom21:23) iar El a vrut sa ne rascumpere de sub fiecare blestem al legii, asa ca a mers la cruce si „a devenit blestem pentru noi”. Isus a luat toate blestemele noastre la cruce pentru ca noi sa luam toate binecuvantarile Sale.
In momentul in care L-ai primit pe Isus, toate blestemele din viata ta au fost distruse si calea prin care sa experimentezi acest lucru este simpla credinta si marturisire a ceea ce Isus a facut pentru tine la cruce. Spune ”Datorita Lui Isus, sunt binecuvantat!”.
Asa ca daca este o zona in viata ta in care te simti asuprit, de exemplu o boala de piele care refuza sa se vindece, spune „Cristos m-a rascumparat din aceasta boala, o refuz si o resping in Numele Lui Isus fiindca prin ranile Lui sunt vindecat!” (1Petru 2:24)
„Dar Pastore, tatal meu a murit de cancer, tatal lui a murit de cancer iar mie mi s-a spus ca am sanse mari sa patesc la fel, o am in sange”
Da, dar sangele Lui Cristos curs la cruce te-a rascumparat din toate blestemele, incluzand boala cancerului. Dumnezeu a pus blestemul cancerului pe Cristos, la cruce si a pus toate binecuvantarile Lui Isus asupra ta. De aceea, singurul lucru care va veni asupra ta si te va coplesi, este binecuvantarea Lui Isus!
Stii ca atunci cand Isus a murit, pacatele noastre au fost iertate fiindca El si-a varsat sangele? Fara varsarea de sange, nu exista iertare a pacatelor (Efeseni1:7, Evrei9:22). Dar de ce a trebuit ca Isus sa moara pe cruce din moment ce pedeapsa cu moartea in acea vreme in Israel era omorarea cu pietre, nu crucificarea?
Isus a murit pe cruce fiindca stia legea care spune „blestemat este cel atarnat pe lemn” (Deuteronom21:23) iar El a vrut sa ne rascumpere de sub fiecare blestem al legii, asa ca a mers la cruce si „a devenit blestem pentru noi”. Isus a luat toate blestemele noastre la cruce pentru ca noi sa luam toate binecuvantarile Sale.
In momentul in care L-ai primit pe Isus, toate blestemele din viata ta au fost distruse si calea prin care sa experimentezi acest lucru este simpla credinta si marturisire a ceea ce Isus a facut pentru tine la cruce. Spune ”Datorita Lui Isus, sunt binecuvantat!”.
Asa ca daca este o zona in viata ta in care te simti asuprit, de exemplu o boala de piele care refuza sa se vindece, spune „Cristos m-a rascumparat din aceasta boala, o refuz si o resping in Numele Lui Isus fiindca prin ranile Lui sunt vindecat!” (1Petru 2:24)
„Dar Pastore, tatal meu a murit de cancer, tatal lui a murit de cancer iar mie mi s-a spus ca am sanse mari sa patesc la fel, o am in sange”
Da, dar sangele Lui Cristos curs la cruce te-a rascumparat din toate blestemele, incluzand boala cancerului. Dumnezeu a pus blestemul cancerului pe Cristos, la cruce si a pus toate binecuvantarile Lui Isus asupra ta. De aceea, singurul lucru care va veni asupra ta si te va coplesi, este binecuvantarea Lui Isus!
Îmbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu
Eph 6:11 Îmbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, ca sa puteti tinea pept împotriva uneltirilor diavolului.
Dumnezeu nu are nevoie ca tu sa-l birui pe diavol azi. Isus a facut deja acest lucru si ti-a dat tie victoria (Coloseni2:15, Romani8:37). Partea ta este sa pui in aplicare acest lucru stand neclintit pe teritoriul tau, care este terenul victoriei. Cu alte cuvinte tu lupti de pe teritoriul victoriei stand acolo neclintit. Tu nu lupti pentru victorie.
In Efeseni6:10-18, pasajul despre lupta spirituala, cuvantul „a lupta” apare doar odata in timp ce „a sta” apare de patru ori. De patru ori Duhul ne spune sa stam neclintiti si totusi multi crestini se concentreaza in a lupta croindu-si drum spre victorie.
Prietene, tu te afli deja pe taramul victoriei, ai deja totul in Cristos (1Corinteni3:21,23), esti deja binecuvantat cu toate binecuvantarile spirituale in Cristos (Efeseni1:3) si diavolul stie asta. De aceea tactica sa este sa te insele si sa te faca sa gandesti ca tu nu ai victoria.
Asa ca atunci cand te ataca spunand „priveste la contul tau atat de subtirel din banca, cum vei plati facturile?”, stai stabil pe teritoriul tau. Declara „Eu nu incerc sa fiu bogat ci sunt bogat. In Cristos eu sunt bogat” nu conteaza cat ai in banca. Tu esti bogat fiindca esti in Cristos. Si pe masura ce nevoile cresc, proviziile vor fi acolo daca tu crezi ca esti bogat.
La fel este si cu vindecarea. Diavolul va incerca sa te atace cu simptome in trupul tau. El va incerca sa puna durere in trupul tau si sa simti slabiciune ici si colo ca sa crezi ca inca esti bolnav. El incearca sa te faca sa crezi ca nu ai vindecarea. Demasca-i minciuna imediat, spunand „nu, nu incerc sa fiu vindecat ci sunt vindecat! Stau pe teritoriul victoriei pe care Isus mi l-a dat!”
Prietene, este o diferenta extraordinara atunci cand lupti din victorie si nu pentru victorie!
Dumnezeu nu are nevoie ca tu sa-l birui pe diavol azi. Isus a facut deja acest lucru si ti-a dat tie victoria (Coloseni2:15, Romani8:37). Partea ta este sa pui in aplicare acest lucru stand neclintit pe teritoriul tau, care este terenul victoriei. Cu alte cuvinte tu lupti de pe teritoriul victoriei stand acolo neclintit. Tu nu lupti pentru victorie.
In Efeseni6:10-18, pasajul despre lupta spirituala, cuvantul „a lupta” apare doar odata in timp ce „a sta” apare de patru ori. De patru ori Duhul ne spune sa stam neclintiti si totusi multi crestini se concentreaza in a lupta croindu-si drum spre victorie.
Prietene, tu te afli deja pe taramul victoriei, ai deja totul in Cristos (1Corinteni3:21,23), esti deja binecuvantat cu toate binecuvantarile spirituale in Cristos (Efeseni1:3) si diavolul stie asta. De aceea tactica sa este sa te insele si sa te faca sa gandesti ca tu nu ai victoria.
Asa ca atunci cand te ataca spunand „priveste la contul tau atat de subtirel din banca, cum vei plati facturile?”, stai stabil pe teritoriul tau. Declara „Eu nu incerc sa fiu bogat ci sunt bogat. In Cristos eu sunt bogat” nu conteaza cat ai in banca. Tu esti bogat fiindca esti in Cristos. Si pe masura ce nevoile cresc, proviziile vor fi acolo daca tu crezi ca esti bogat.
La fel este si cu vindecarea. Diavolul va incerca sa te atace cu simptome in trupul tau. El va incerca sa puna durere in trupul tau si sa simti slabiciune ici si colo ca sa crezi ca inca esti bolnav. El incearca sa te faca sa crezi ca nu ai vindecarea. Demasca-i minciuna imediat, spunand „nu, nu incerc sa fiu vindecat ci sunt vindecat! Stau pe teritoriul victoriei pe care Isus mi l-a dat!”
Prietene, este o diferenta extraordinara atunci cand lupti din victorie si nu pentru victorie!
Spiritul lui Iaebet
Spiritul lui Iaebet
"Iaebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel si a zis: "Daca ma vei binecuvanta si-mi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta!…" Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse." 1 Cronici 4:10
Mama lui l-a numit Iaebet, care inseamna "trist, aducator de durere".Poti sa-ti imaginezi cum este sa te cheme asa? Dar a fost o eticheta pe care a refuzat sa o poarte si o profetie pe care a refuzat sa o implineasca.In acest capitol exista o serie intreaga de oameni caredoar "au trait si au murit"...pana cand s-a ajuns la personajul de azi; el nu s-ar fi multumit doar cu atat ! Intr-o lume in care poti sta deoparte, insa poti si sa te implici , el a dorit ca viata lui sa insemne ceva.A ridicat acea rugaciune catre Dumnezeu, care i-a ascultat-o deoarece era pe voia Lui , iar Dumnezeu asculta astfel de rugaciuni .Pote te gandesti acum "bine, atunci de ce Dumnezeu nu ma binecuvanteaza si pe mine ?"Poate raspunsul se afla undeva intre aceste intrebari :
1. Cunosti tu binecuvantarile pe care El deja ti le-a dat si ai folosit darurile acelea cu care ai fost inzestrat?
2. L-ai cautat tu cu toata inima pe Dumnezeu, preocupat fiind de viitorul tau?
Poate ai o varsta deja de acum, dar asta nu trebuie sa te impiedice sa cresti in credinta..Care este viitorul tau ? Daca nu comunici cu Cel care -ti tine viitorul in mana, nu o sa reusesti niciodata sa inaitezi cu uncredere spre destinul tau...deci vorbeste AZI cu Dumnezeu !
"Iaebet a chemat pe Dumnezeul lui Israel si a zis: "Daca ma vei binecuvanta si-mi vei intinde hotarele, daca mana Ta va fi cu mine si daca ma vei feri de nenorocire, asa incat sa nu fiu in suferinta!…" Si Dumnezeu i-a dat ce ceruse." 1 Cronici 4:10
Mama lui l-a numit Iaebet, care inseamna "trist, aducator de durere".Poti sa-ti imaginezi cum este sa te cheme asa? Dar a fost o eticheta pe care a refuzat sa o poarte si o profetie pe care a refuzat sa o implineasca.In acest capitol exista o serie intreaga de oameni caredoar "au trait si au murit"...pana cand s-a ajuns la personajul de azi; el nu s-ar fi multumit doar cu atat ! Intr-o lume in care poti sta deoparte, insa poti si sa te implici , el a dorit ca viata lui sa insemne ceva.A ridicat acea rugaciune catre Dumnezeu, care i-a ascultat-o deoarece era pe voia Lui , iar Dumnezeu asculta astfel de rugaciuni .Pote te gandesti acum "bine, atunci de ce Dumnezeu nu ma binecuvanteaza si pe mine ?"Poate raspunsul se afla undeva intre aceste intrebari :
1. Cunosti tu binecuvantarile pe care El deja ti le-a dat si ai folosit darurile acelea cu care ai fost inzestrat?
2. L-ai cautat tu cu toata inima pe Dumnezeu, preocupat fiind de viitorul tau?
Poate ai o varsta deja de acum, dar asta nu trebuie sa te impiedice sa cresti in credinta..Care este viitorul tau ? Daca nu comunici cu Cel care -ti tine viitorul in mana, nu o sa reusesti niciodata sa inaitezi cu uncredere spre destinul tau...deci vorbeste AZI cu Dumnezeu !
ÎN ARMONIE CU DUMNEZEU
ÎN ARMONIE CU DUMNEZEU
„Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” Proverbe 3: 5-6
Te-ai întrebat vreodata daca reusesti zi de zi sa cunosti voia lui Dumnezeu cu privire la viata ta?
Da-mi voie sa te asigur ca da, poti cunoaste voia Domnului! Da, este posibil sa te armonizezi cu lucrarea Duhului Sfînt în fiecare zi.
Sa te armonizezi cu Duhul, este mult mai mult decît sa raspunzi unui presentiment pe care îl ai sau sa actionezi pe baza intuitiei tale. Aceasta sincronizare apare atunci cînd asculti de Isus Hristos si lucrezi în acord cu ceea ce si El lucreaza.
Permite-mi sa-ti pun o întrebare: De cîte ori te gîndesti la Domnul Isus în cursul unei zile?
Cred ca problema majoritatii bisericilor din lumea de astazi este ca enoriasii se gîndesc la Dumnezeu numai duminica dimineata, iar în rest îsi traiesc vietile fara a mai fi interesati de voia Domnului.
Pentru a putea fii în pas cu Dumnezeu si a cunoaste voia Lui cu privire la vietile noastre, trebuie sa ne concentram mult mai mult asupra puterii Sale.
Stiu ca responsabilitatile vietii ne pot ocupa mult timp, si ca exista mii de alte lucruri care ne distrag atentia. Insa, vreau sa te provoc sa începi sa îi oferi din timpul tau Domnului.
În fiecare dimineata cînd piciorul tau calca podeaua, multumeste-i Domnului si încredinteaza în mîna Lui ziua ce îti sta înainte. Cînd ai o sedinta la locul de munca, roaga-l pe Dumnezeu sa te întelepteasca. Cînd îti pui capul pe perna seara, multumeste-i Domnului pentru înca o zi de viata.
Daca îti îndrepti atentia asupra dragostei si puterii Sale, vei vedea cum Dumnezeu te va calauzi în orice lucru.
PENTRU A PUTEA FI ÎN ARMONIE CU DUMNEZEU, TREBUIE SA ÎNVETI SA-TI CONCENTREZI ATENTIA ASUPRA DOMNULUI ISUS ÎN FIECARE ZI DIN VIATA TA!
„Încrede-te în Domnul din toata inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta! Recunoaste-L în toate caile tale, si El îti va netezi cararile.” Proverbe 3: 5-6
Te-ai întrebat vreodata daca reusesti zi de zi sa cunosti voia lui Dumnezeu cu privire la viata ta?
Da-mi voie sa te asigur ca da, poti cunoaste voia Domnului! Da, este posibil sa te armonizezi cu lucrarea Duhului Sfînt în fiecare zi.
Sa te armonizezi cu Duhul, este mult mai mult decît sa raspunzi unui presentiment pe care îl ai sau sa actionezi pe baza intuitiei tale. Aceasta sincronizare apare atunci cînd asculti de Isus Hristos si lucrezi în acord cu ceea ce si El lucreaza.
Permite-mi sa-ti pun o întrebare: De cîte ori te gîndesti la Domnul Isus în cursul unei zile?
Cred ca problema majoritatii bisericilor din lumea de astazi este ca enoriasii se gîndesc la Dumnezeu numai duminica dimineata, iar în rest îsi traiesc vietile fara a mai fi interesati de voia Domnului.
Pentru a putea fii în pas cu Dumnezeu si a cunoaste voia Lui cu privire la vietile noastre, trebuie sa ne concentram mult mai mult asupra puterii Sale.
Stiu ca responsabilitatile vietii ne pot ocupa mult timp, si ca exista mii de alte lucruri care ne distrag atentia. Insa, vreau sa te provoc sa începi sa îi oferi din timpul tau Domnului.
În fiecare dimineata cînd piciorul tau calca podeaua, multumeste-i Domnului si încredinteaza în mîna Lui ziua ce îti sta înainte. Cînd ai o sedinta la locul de munca, roaga-l pe Dumnezeu sa te întelepteasca. Cînd îti pui capul pe perna seara, multumeste-i Domnului pentru înca o zi de viata.
Daca îti îndrepti atentia asupra dragostei si puterii Sale, vei vedea cum Dumnezeu te va calauzi în orice lucru.
PENTRU A PUTEA FI ÎN ARMONIE CU DUMNEZEU, TREBUIE SA ÎNVETI SA-TI CONCENTREZI ATENTIA ASUPRA DOMNULUI ISUS ÎN FIECARE ZI DIN VIATA TA!
Exemplu pentru copii
„Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai în inima ta. Sa le întiparesti în mintea copiilor tai, si sa vorbesti de ele cînd vei fi acasa, cînd vei pleca în calatorie, cînd te vei culca si cînd te vei scula.” Deuteronom 6: 6-7
Faptele vorbesc mai mult decît cuvintele! Acest proverb vechi are aplicabilitate si în viata de parinte!
Un copil poate simti, chiar si prin telefon, care este scopul cu care a fost cautat de parintele lui. El stie daca tu chiar crezi ceea ce spui sau o spui doar pentru a avea o conversatie.
Poate ca esti o persoana care stie exact ce trebuie sa spuna sau ce vor ceilalti sa auda. Ai citit probabil toate cartile referitoare la modul în care trebuie sa îti cresti copiii; în zilele acestea avem atîtea informatii încît putem sa ne declaram „experti” în cresterea copiilor.
Vreau sa va spun însa un lucru. Parintii mei nu au citit nicio carte care sa îi învete cum sa fie parinti, nu au participat la seminarii de pregatire în acest scop, iar tatal meu a avut doar 8 clase. Însa, au facut un lucru foarte important: au reusit sa ne transforme vietile.
Cum au reusit? Ei nu doar mi-au spus ceea ce au crezut, ci mi-au si aratat. Copii tai stiu unele lucruri pentru ca tu le arati ceea ce crezi?
Le spui sa nu se atinga de alcool, dupa care te duci repede la frigider si însfaci o bere? Le spui despre imoralitate, dar te uiti la televizor la filme sau emisiuni care prezinta exact aceasta problema?
Copiii tai te urmaresc! De aceea, transforma-te în eroul lor! Fii un model de virtute si puritate! Fii acea persoana deosebita în care copii tai au încredere si pe care o respecta!
Asadar, începe chiar din aceasta zi sa le demonstrezi ca faci ceea ce crezi!
ROAGA-L PE DUMNEZEU SA TE AJUTE SA PUI ÎN PRACTICA CEEA CE CREZI, CA SA DEVII ASTFEL UN EXEMPLU PENTRU COPII TAI.
Faptele vorbesc mai mult decît cuvintele! Acest proverb vechi are aplicabilitate si în viata de parinte!
Un copil poate simti, chiar si prin telefon, care este scopul cu care a fost cautat de parintele lui. El stie daca tu chiar crezi ceea ce spui sau o spui doar pentru a avea o conversatie.
Poate ca esti o persoana care stie exact ce trebuie sa spuna sau ce vor ceilalti sa auda. Ai citit probabil toate cartile referitoare la modul în care trebuie sa îti cresti copiii; în zilele acestea avem atîtea informatii încît putem sa ne declaram „experti” în cresterea copiilor.
Vreau sa va spun însa un lucru. Parintii mei nu au citit nicio carte care sa îi învete cum sa fie parinti, nu au participat la seminarii de pregatire în acest scop, iar tatal meu a avut doar 8 clase. Însa, au facut un lucru foarte important: au reusit sa ne transforme vietile.
Cum au reusit? Ei nu doar mi-au spus ceea ce au crezut, ci mi-au si aratat. Copii tai stiu unele lucruri pentru ca tu le arati ceea ce crezi?
Le spui sa nu se atinga de alcool, dupa care te duci repede la frigider si însfaci o bere? Le spui despre imoralitate, dar te uiti la televizor la filme sau emisiuni care prezinta exact aceasta problema?
Copiii tai te urmaresc! De aceea, transforma-te în eroul lor! Fii un model de virtute si puritate! Fii acea persoana deosebita în care copii tai au încredere si pe care o respecta!
Asadar, începe chiar din aceasta zi sa le demonstrezi ca faci ceea ce crezi!
ROAGA-L PE DUMNEZEU SA TE AJUTE SA PUI ÎN PRACTICA CEEA CE CREZI, CA SA DEVII ASTFEL UN EXEMPLU PENTRU COPII TAI.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)