" Este sfârşitul poveştii şi nu ştiţi asta.El este acolo, în picioare, în faţa ferestreu şi vă supără că stă în lumină.Nu pe el îl vedeţi, ci ziua pe care o împiedică să intre.Aşa începe....Apoi, de îndată, tăcerea.Nu ştiţi când s-a întâmplat.De cât timp.Credeaţi că nu ar fi posibil.Cunoaşteţi capcanele, cotidianul, alergătura...Oare asta a început încă din prima zi? Se spune că sfârşitul e scris la început."
Iubire la suprapreţ(B.Giraud)este o carte care aparent nu are nimic special sau nou. Este o colecţie de 11 povestiri , destul de scurte , dar cu mult substrat: Sfârşitul poveştii, Vara aşteptării, Ziua şi noaptea, Ce le spunem copiilor, Îmi lipseşti deja, Locul potrivit, Obişnuinţa, Când am împlinit 10 ani, Văduvele, Obiectele, Timpul a trecut.
Cred că am terminat-o în 2 ore, poveştile sunt diferite, dar le leagă un singur lucru şi anume golul şi suferinţa care rămân în urma diverselor despărţiri.
Nu este o lectură foarte optimistă, e doar evocarea unui sfârşit aşa cum este văzut el de diverse personaje , puse în situaţii diferite pe care şi le asumă sau nu.
Probabil că autoarea are dreptate când spune că sfârşitul sfâritul e scris la început, nu în forma lui finală, ci doar se trasează anumite traiectorii, care în timp se modifică mai mult sau mai puţin.
Personajele provin din medii diferite din Franţa, dar toţi resimt despărţirea şi golul pe care îl lasă , până la urmă unele lucruri au efecte universale indiferent de mediul de provenienţă, stare materială,etc.
Este o lectură pe care o recomand pentru că ne reaminteşte lucruri pe care le ştim, dar uităm să le aplicăm, pentru că e nevoie să-ţi reamintească cineva că poveştile nu au mereu happy ending, ci doar un ending care devine baza unui nou început.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu