Eu il vreau pe Mihaita inapoi

Eu il vreau pe Mihaita inapoi. Mihaita pe care il stiu eu e cel mai simpatic, e dragut, e un prieten bun, e super funny, e amuzant, e acolo cand ai nevoie de a hug, cand ti se strica tasta, cand ai ramas undeva si n-ai cum sa ajungi acasa. Mihai e altfel. E mai rece, mai distant, te ajuta dar parca nu e acelasi lucru, e saritor dar parca nu atat de entuziasmat. Il vreau pe Mihaita inapoi. Mihaita e al meu, mi-a dat odata 3 cuie indoite in sala de fresca, iubesc cuiele alea, mi-a dat o inimioara banala si mi-a spus: Vroiam sa-ti dau ceva de la mine. Si iubesc inimioara aia. Mihaita mi-a dat un ursulet alb si i-am pus numele Mishuka. Amandoi. Mihaita rade simpatic, si e asa de frumos cand vorbeste de ale lui, entuziasmat, fascinat, te face sa iubesti si tu ce iubeste el. Mihai nu e asa. Vorbeste de ale lui cu aerul unui om rece. Nu are sclipirea aia pe care o au oamenii cand vorbesc de lucruri care le plac. Il vreau pe Mihaita inapoi. Mihaita face poze de placere, oricand, oriunde. Iese in parc si face poze. Cu Mihaita ma duc sa fac provizii pentru vacanta, radem, alegem pastele si cascavalui, ne uitam la documentare si spunem numai WOOOW,AAAA... Il vreau pe Mihaita inapoi. Imi lipseste omul asta. Mihai e simpatic uneori, altadata e un monstru. Mihai rade, critica, face fotografie, vorbeste despre tehnologie, dar nu mai citeste HP, nu se mai uita la LOTR, nu mai iese in parc, nu mai rade atat de dulce. Imi e dor de Mihaita. Mihai e ok, dar Mihaita e cu muuult, muuuult, muuuuult mai simpatic.
Mihaita mi-a dat 3 cuie, un ursulet alb pe care noi l-am numit Mishuka, un telefon ca al lui, un mesaj de noapte buna in fiecare noapte. Mihai e ok, suntem prieteni, ma suna, vorbim, ne intalnim, ne simtim bine, bem o bere, fumez o tigara, se incrunta.
Mi-e dor de Mihaita, Mihaita era simpatic dupa 2 beri. Odata l-am dus acasa ametit, abia mai mergea. E simpatic omul asta. Il vreau inapoi.