M-ai invatat sa rad. M-ai invatat sa cred. M-ai invatat sa iubesc. M-ai invatat sa sufar. M-ai invatat sa iert. M-ai invatat sa invat din fapte. Si totusi... parca m-ai invatat degeaba. Degeaba am suferit, mai incerc. Degeaba m-ai mintit, eu inca cred. Degeaba s-a terminat, parca n-am invatat din fapte. Si iar' ma faci sa sufar. Si iar' n-am invatat nimic. Tu nu ma poti invata. Tu doar ma faci sa simt. Sa simt sentimente uriase, puternice. Sa simt iubire, romantism, tristete, durere, tradare, moarte. Tu nu ma inveti. Viata ma invata. Timpul ma face capabil sa invat. Tu doar risipesti. Tu ma omori. Tu ma faci sa plang si sa tremur. Tu mi-ai luat soarele. Eu ti-am daruit sufletul. Tu l-ai aruncat. Fara mila. Fara scuze. Asa esti tu. Ma bucur. Ma bucur ca timpul imi permite sa invat de la viata. Viata imi permite sa simt, sa fac, sa ma bucur, sa gresesc, sa plang. Cu timpul am invatat din faptele mele. Am invatat, am vazut ca ceea ce am devenit pentru tine, din cauza ta, nu eu sunt. M-ai facut prea romantic, prea "cu multa multa sentimente, iubire". La sfarsit m-ai facut sa fiu exact ce nu eu sunt. Nu atat de tare. Si m-am trezit. Timpul a actionat. Faptele m-au ajutat. Si sentimentele s-au acomodat deciziei. Conform decizia mintelui, si nu a sufletului. A scapat animalul din mine. Am revenit cu o noua putere. Ma poti rani. Dar nu asa de usor. Nu mai discut cu tine. Am distrus sentimentele nascute pentru tine. Am lasat trecutul in spate meu. Ma uit in fata. Dupa alta fata. Cu o alta fata. Alta fata a sufletului. Te depaseste ea. Esti deja in urma. Te-ai ratacit in padure. Din padurea iubirii ai ajuns in padurea durerii. Nu ma intorc dupa tine. Te salut. Numa' bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu