Discuţie veselă

Metrou, călătorie nu prea plăcută, gândurile hai-hui. Privirea îmi cade întâmplător pe pieptul unui călător.
- Dar mă sorbiţi din ochi, nu glumă, spuse o voce dură, dar plăcută.
- Îmi cer scuze, ce-aţi spus?
- Mă priviţi atent de când m-am aşezat. De fapt, vă uitaţi spre pieptul meu.
- Ah, doar am ales un punct de reper, gândurile şi privirile sunt departe.
- Măcar, puteţi vedea ceva în sufletul meu?
- Hmmm... văd că aveţi o inimă mare, care bate pentru trei. Sunteţi căsătorit?
- Da, şi am o bijuterie de fată.
- Să fiţi sănătoşi şi fericiţi, răspund zâmbind.
- Aveţi un zâmbet irezistibil, admirativ.
- Vi-l dăruiesc domnule!
Fără a sta pe gânduri, îmi prind colţurile gurii, şi decupez zâmbetul cum ai desface un scoth, apoi îl aplic pe chipul bărbatului. Inevitabil, domnul zâmbeşte, colţurile gurii ridicându-se vesele.
- Vă stă bine. Să-l folosiţi permanent. Nu are termen de valabilitate.
-Mulţumesc.
-Eu vă mulţumesc. Demult îmi doream să împart zâmbete pe chip şi bucurii la plic. Pe lângă asta, este un domn căruia i-am promis că voi scrie ceva vesel pentru domnia sa. Vă rog să-mi permiteţi să fac publică această întâmplare.
-Cu mare drag, fată zâmbitoare! Zi cu fericire la orice pas!
.....

Acum, cu surâsul pe obraz şi zâmbetul la purtător, dedicat această postare unui cititor frecvent.