DEDICAŢIE ŞI ADMIRAŢIE
celor care din dragoste s-ar transfoma:
din copac în hârtie, din hârtie în carte de lectură pentru o singură persoană,
într-o poezie pentru un singur bărbat, ca la urmă să devină împreună un "manual de şcoală pentru îndrăgostiţi..."
CARTEA este...un DOR...
citiţi-o, răsfoiţi-o... încetişor.
Nu rupeţi filele din carte
că vine SEMNUL şi va bate...
Geanina si Cristi, mi- am permis să mă exprim prin această postare, din admiraţie pentru voi,
şi sper să vă fac o surpriza plăcută.
Am vrut să pun aseară un comentariu cu pozele de mai sus şi nu mi-a dat voie ceva , de aceea m-am gândit să fac mă descurc ...mai altfel..:)
Iubirea dintre doi oameni este mai putin trainica decat legatura atat de puternica dintre o carte si semnul ei. :)
RăspundețiȘtergerePS: Semnul acela de carte e superb!!! :)
RăspundețiȘtergereMulţumesc Cora,
RăspundețiȘtergeresemnul, poza şi cartea, sunt realizări ale fiicei mele, combinaţia am facut-o eu...
Acu am intrat pe site-ul care este indicat in foto si am ramas absolut surprinsa!!! Toate acele tricotaje minunate sunt realizate de fiica ta?
RăspundețiȘtergereCora, este site-ul fiicei mele, dar lucram impreuna.:)
RăspundețiȘtergereEa este studenta la zi," la moda si design",si lucreaza cu 1/2 norma si e foarte ocupata. Dar pot spune ca m-a intrecut.:)
Ea creaza, decide,iar eu realizez manual lucrurile mari din ceea ce ai vazut.
Ea stie lucra cu minutele ei, tot ce stiu si eu...
Ma bucur mult, ca-ti plac lucrurile noastre.:)
Mariana, am citit in intro-ul de pe site despre aptitudinile fiicei tale, pe care o inividez teribil.
RăspundețiȘtergereCred ca e nevoie de multa indemanare, in primul rand! Apoi de imaginatie cu nemiluita.
Trebuie sa marturisesc ca sunt detinatoarea unei mame :) cu mult talent si indemanare, care a tricotat de cand o stiu. Numai ca, de la o vreme, timpul si activitatea de la serviciu nu ii mai dau ragazul sa se ocupe de tricotat. Poate nici nu mai are rabdare...nu stiu...
A incercat sa ma invete si pe mine, dar nu m-au ajutat deloc mainile, in sensul ca nu imi ieseau deloc randurile asa frumoase, drepte si nici prea sranse, nici prea labartate...asa ca am lasat-o balta...
De aceea ma incanta ideea ca fiica ta a preluat din pasiunea ta si ca o fructifica! Transimite-i toate gandurile mele bune!
Foarte frumos semnul si foarte frumos si gestul tau,felicitari Mariana pentru gandul bun.
RăspundețiȘtergereAcum am intrat pe 100.ro, am fost puţin ocupată, dar trebuie să mărturisesc că m-ai lăsat fără cuvinte. Cristi nu este momentan acasă, dar se va bucura tare mult să citească.
RăspundețiȘtergereMulţumiri din suflet, emoţiile m-au copleşit...
Îmbrăţişări peste normă, draga mea dragă!
Acest semn de carte va rămâne permanent la fila vieţii noastre ce marchează această zi cu o importanţă deosebită pentru noi. Se împlinesc fix şapte luni de când Cristian mi-a declarat public că mă iubeşte iar eu am simţit cum îmi fuge ământul de sub picioare.
RăspundețiȘtergereUite, las aici adresa pentru a citi când ai timp
http://chris39.bloggerul.ro/2009/08/03/petrecere-2/
Pupici geaninoşi!
pământul*, scuze...
RăspundețiȘtergereGeanina draga, un gind bun sa va insoteasca mereu.:)
RăspundețiȘtergereAzi am fost plecata la o zi de nastere a unor prieteni de familie, doar miine am sa ma ocup de ce am vorbit.
Te pup si o seara buna.:)
Draga Geanina,
RăspundețiȘtergeream incercat sa vad ce mi-ai lasat in adresa , dar spre rusinea mea , nu am reusit sa deschid nimic...chiar sunt incepatoare...:(
Nu este o ruşine, draga mea...dar sunt sigură că la această oră deja lecturezi povestea...
RăspundețiȘtergereSă ai o zi magică, draga mea dragă!
Multumesc, chiar asta faceam.:)
RăspundețiȘtergere