Te-am uitat...

Dupa aproape 10 luni stiu ceva. Stiu ca tu n-o sa mai existi pentru mine ca o femeie care merita sa fie iubita. N-o sa mai visez cu tine, n-o sa mai vreau sa te strang in brate, nu mai simt lipsa saruturilor tale care m-au topit de tot. N-o sa mai fiu acolo cand vei avea nevoie de o imbratisare, pe mine sa nu ma chemi. N-o sa las sa profiti de mine. Am fost orb. Iubirea m-a facut sa vad ca prietenia ta este foarte mare fata de el. Atat de mare incat puteam sa-mi dau seama ca tu in viitor vei depasi limitele prieteniei si vei pasi in zona "hai sa fim impreuna". Te-am uitat. Incerc sa te uit, si reusesc, cred, eu am pasit pe drumul meu . Pe acest drum nu este loc si pentru tine. Sa nu ma urmaresti. Du-te. Du-te in padure, unde nu stii ce te asteapta. Iubirea sau durerea... Ai distrus prietenia. Si acum vrei mai mult. Esti nesatula. Dar esti nesimtita. Te urasc! Si totusi nu sunt suparat. Ma bucur ca te-am uitat. Faptul ca te-am iubit candva nu inseamna ca trebuie sa fim prieteni. Nu. Sincer, nu-mi pasa de tine. Du-te. Nu-mi fac griji, stiu ce te asteapta. Iubirea sau durerea, undeva in coltul existentei, vei simti rasaritul soarelui dureros si fantastic, vei gusta din sentimentul acru al nepasarii si al "lasa-ma". Du-te. Nu mai ai loc in mintea mea. Nici in viata mea. Du-te... gusta durerea...