Ratusca cea urata

Sa ma prezint?cred ca e cel mai greu sa ma descriu pe mine...as prefera sa descriu pe altcineva ..e mult mai simplu..;))
Am inceput,prin a fi fata adorata de educatoare la gradinita,pentru ca stiam sa citesc de la 4 ani.Am invatat singura.
Dar nu eram adorata si de fete ,pentru ca aveam parul scurt(eram exceptia) si ma numeau baietoi.Pe deasupra nici nu vorbeam cu colegii de gradi,doar cu educatoarele.De ce?Nu stiu nici eu.
A urmat generala,dar n-am mai fost considerata un mic geniu ca la gradi,pentru ca nu aveam incredere in mine si eram f timida si interiorizata.Nu discutam cu nimeni.Ma consideram ratusca cea urata.Nu stiu daca eram urata dar e de ajuns ca asa ma vedeam eu si eram privita ca si cum as fi fost.
In liceu,m-am schimbat radicaL.Am observat ca toti baietii ma vroiau in jurul lor,imi intrau in gratii si astfel mi-am recapatat increderea in mine si am inceput sa profit de ei.Nu suna frumos,dar era f nice cand in pauza aveam de mancare si cand aveam nevoie de o tema,de un cd,de un referat,se oferea tot timpul cineva.
Am observat si ca fetele nu prea ma doreau in preajma lor,nu ma suportau,desi tot timpul eram draguta cu ele.Cu exceptia colegei de banca...Inca din timpul liceului mi-am dezvoltat pasiunea pentru arta fotografica.Mi-ar fi placut f mult sa am un aparat sa fac poze (dar ai mei nu mi-au cumparat,si eu nu am avut bani).
Cu toate acestea am cunoscut multi fotografi care m-au invatat despre aceasta arta,doar ca eu eram subiectul pasiv(pozam)nu subiectul activ.Mi se spune ca sunt fotogenica.Si de atunci apar tot felul de oferte.majoritatea le refuz.

in clasa a 12-a deja eram integrata in grupul baietilor..timiditate?nici vorba.eram alta persoana fata de cea din generala.
Si incepusem sa profit de frumusetea mea.....nu ma mai interesa pe primul plan studiul.Nici nu alesesem bine profilul pe care il urmam(de fapt l-au ales parintii pentru mine).
Eram mult mai potrivita pt un profil uman,dar asa a fost sa fie.nu regret.
Am avut mereu admiratori...de toate varstele...si imi placea sa am...dar mai ales sa ii refuz.Nu ma indragosteam niciodata,desi am avut si relatii lungi.
Pana intr-un moment...cand s-au terminat toate...m-am indragostit,am suferit si s-a terminat totul.Si mi-am dat seama ca fizicul nu ma ajuta decat pe moment,
ca sunt lucruri cu adevarat mai importante,ca uratele au mai mult de castigat,pentru ca invata de mici,unele lucruri pe care eu nu le-am invatat si le invat acum.
Acum sunt studenta la drept,ceva ce mi-am dorit de cand eram mica,si SCOPUL meu principal e sa fiu avocat...

Inca am admiratori,o gramada,dar nu mai sunt asa de interesata de aspectul fizic ca la inceput.Nu ma mai intereseaza.
Ma preocup mai mult de cariera...invat zi si noapte,citesc,si cand e momentul ma mai si distrez,dar nu inainte de a invata ceva util in ziua respectiva.
Si inca sunt doar la inceput de drum...voi vedea ce imi rezerva viitorul.ceva maret oricum:))