Prima iubire!

Cu totii am gustat macar o data din iubirea cea mare. Dar oare era iubirea cea mare daca s-a terminat? Cand esti indragostit pentru prima data, nu prea stii ce sa faci cu acele sentimente de care crezi ca sunt "sentimente de dragoste". Se pot confunda aceste sentimente cu sentimentele "te plac mult", "simt ca vreau sa fiu cu tine", "iubirea pe care nu-l simti, exista doar in fantezia ta". Cu cap de copil simti multe, dar nu stii exact fiecare ce inseamna, daca e bun sau rau, daca merita sau nu. N-ai nici o grija, nu te preocupa nimic. Doar simti. Mai tarziu iti dai seama. Si cand ajungi sa gusti din iubire, si inca n-ai gustat inainte, parca esti copil din nou. Crezi ceva. Stii ceva. Dar poate nu cunosti adevarul. Te orbeste iubirea. Vezi totul in roz. Vezi ceea ce vrei sa vezi. Poate ignori ceea ce ar trebui sa vezi, ignori adevarul. Vrei sa crezi in ceva ce nu exista. Vrei sa vezi, dar esti orb. Iubirea te-a facut orb. Esti optimist. Crezi ca nu se termina niciodata. Nu te preocupa dezamagirea. Conteaza doar iubirea. Dar oare esti "chiar indragostit"? Nu stii. Nimeni nu stie din prima. Si cand se termina totul, te simti ca un pom...un pom care a fost taiat fara mila. Si nu te mai poti ascunde in padure. Devii un starin. Devii doar o bucata de lemn. Si nimeni nu te poate ajuta. Doar tu. Si daca reusesti (dupa 7 zile, dupa 7 luni sau dupa 7 ani, nu stii cat dureaza), atuncea n-o sa mai fii o bucata de lemn. Devii Pinocchio. Si cand va veni timpul sa gusti dintr-o alta iubire, vei deveni un copil. Un copil adevarat. Poate prima iubire te-a facut sa devii ceea ce trebuie sa fii. Inainte erai un pom dintr-o padure. Dupa care ai suferit si ai devenit doar o bucata de lemn. Ai trecut peste durere, ai devenit Pinocchio. Iar cand ai facut ordine in inima ta si esti pregatit sa-ti redeschizi inima pentru altcineva, devii un copil adevarat. O fiinta umana.