Nu te-am uitat,mama....

Marturiseam intr-un post de-al meu ca in astfel de momente frumoase gandul meu zboara la toti cei dragi mie,si la fel si la cei care s-au dus la Domnul cu ani in urma,nici pe ei nu-i pot uita.Mama mea s-a prapadit la 90 de ani,a trait o viata agitata,cum va spuneam in urma a fost deportata politic cand eu aveam doar sase saptamini,nu i-a fost usor,femeie vaduva ,tatal meu murise inainte de a ma naste eu...crunta soarta,dar asta este,le-a dus cu demnitate pe toate,de la ea am invatat sa fiu puternica,sa ma descurc in orice situatie,sa nu ma dau batuta niciodata.
S-a dus la ceruri intr-o zi de sarbatoare de Sf.Gherorghe,eram la muzeu,m-a sunat sotul meu sa vin urgent acasa,am stiut ca nu-i a buna,mi s-a facut inima cat un purice,doream s-o mai gasesc in viata,era deja in agonie,nu mai putea sa vorbeasca,dar sunt convinsa ca auzea tot ce eu ii spuneam,o rugam sa ma ierte daca ,cumva,candva am suparat-o,ca am iubit-o din tot sufletul si pentru mine a insemnat totul si mama si tata,si ca a fost cea mai minunata mama din lume,i-am sarutat mainile si i-am promis ca ma voi ruga pentru sufletul ei,sa ajunga pe cele mai inalte trepte,pentru ca sufletul este viata si el ia calea spre ceruri,noi luminandu-i calea cu lumanarile si rugaciunile pe care le facem zilnic...
N-o sa uit mama sa aprind o lumanare maine pentru cel care a fost alaturi de tine ani frumosi,desi putini la numar,Stefan,sotul tau iubit,stiu ca dadeai de pomana in a treia de zi de Craciun,de Sf. Stefan...nu stiu cui o sa dau eu la Viena,dar o sa le rog pe fete sa faca asta la Satu Mare....sa n-ai nicio grija!
Ma gantuie emotia mama ,si nu o sa mai continui postul,te plang,dar vreau sa stii ca amintirea ta ramine vie,esti in sufletul meu,nu te-am uitat si nu te voi uita niciodata!
Aprind o lumanare si-l rog pe Cel de sus sa -ti fie usor acolo,macar acolo, in viata de apoi...