Nesimtirea "turcitului"

De catava vreme si mi se pare mie cu prisosinta de cand a avut sansa marelui moderator national, Robert Turcescu a devenit extrem de insolent si a toate stiutor. L-am vazut aseara invitat la emisune “Ora de foc” de pe Realitatea TV si vreau sa spun ca mi-a lasat un gust amar. Dupa ce cu cateva zile in urma il punea la punct pe Cornel Nistorescu in direct si la o ora de varf, tinerelul ziarist a comis-o din nou. L-a trosnit si pe Mircea Dinescu care indraznise sa-l contreze pe o anumita tema. Nu pretind ca domnii Nistorescu ori Mircea Dinescu sunt usa de biserica. Atunci cand traiesti printe lupi, vrand-nevrand le imprumuti obiceiurile, fie doar o parte din ele. Dar cand vad ca vine un puta-draguta precum acest infatuat jurnalist despre care nu pot spune ca nu a reusit in viata de la o varsta frageda si da de pereti pe un ton de o arhisuficienta maladiva cu unii oameni care au o statura cu totul exceptionala, ma apuca lehamitea. Cu alte cuvinte tanarul dar imbatranitul si mult prea devreme acritul ziarist provincial ajuns pe cai mari in Capitala, se comporta de parca el insusi a descoperit presa scrisa ori media electronice si ca si cum vorbele sale nu pot fi spuse la indoiala. Acest guru de mucava al jurnalisticii romanesti pozeaza de la o vreme intr-un fel de apostol al dreptatii frate cu nesimtirea. Domnul Turcescu intelege sucit ca actul jurnalistic de mare valoare consta in a-i pune la punct pe Mircea Dinescu ori pe altii ca el. Numai daca stau si ma gandesc ca in ‘89 era inca minor iar Mircea Dinescu anima spiritul Revolutiei din studiourile TVR , Robert Turcescu n-ar trebui sa-i treaca pe dinainte. Caci intr-o tara de cetateni caracterizati de o lasitate agresiva, poetul Mircea Dinescu a avut curajul sa se ridice din genunchi pe vremea cand parintii domnului Turcescu si la fel ca ei cvasimajoritatea romanilor colaborau de voie de nevoie la “propasirea tarii” in drumul ei infundat spre “comuniste zari”…Domnului Dinescu ar trebui sa i se ridice o statuie fie doar si pentru acest gest in panteonul romanilor din toate timpurile, aburcata chiar pe postamentul astazi liber din Piata Presei unde odinioara adasta Vladimir Ilici. Dar in loc de asta el primeste picioare in gura de la un jeg precum primarul Craiovei Antonie Solomon, amenintari in direct cu moartea (!!!) si admonestari din parte unui pustiulica artagos si arogant, sosit prea devreme pe umerii fragili ai succesului personal intr-o profesie lipsita de memorie…