In cautarea fericirii


Aspiratia spre fericire este cel mai mare imbold pe care D-zeu ni-l da in fiecare zi...si tragem speranta ca macar odata in viata ea ne imbratiseaza cu adevarat,speram ca noi sa fim alesii in scrutinul destinului,ca ajungem uneori sa patim ca Geoana,sa ne bucuram inainte de vreme...da! e adevarat,dar poate si acele momente ne ajuta,sunt poate momentele perfecte din viata noastra,pentru ca la urma urmei asta e viata ,momentele perfecte o coloreaza si ne fac sa mergem mai departe.
Unii spun ca de fapt nu e niciun favor sa atingi visul cu mana,pentru ca in acel moment se opreste motivatia,te automultumesti,nu mai lupti....nu mai ai ce sa-ti doresti,devine anost,dar eu zic ca daca ne-am insinua cu toata fiinta noastra in el,si l-am trai cu adevarat,ar fi minunat!Dar omul nu e niciodata multumit,dialectica lui este alta,el cauta si cauta mereu...in graba lui nici nu realizeaza uneori ca l-a atins.
Eu va doresc sa cautati mereu fericirea,sa iubiti,sa radeti,sa plangeti,sa cititi,sa ganditi,sa visati,sa va jucati(copilul din noi nu moare niciodata) sa aveti  timp  sa traiti clipa,pentru ca ea nu se intoarce niciodata...
15 decembrie 2009 nu va mai fi niciodata,nu uitati asta!
Publicat de: at
Labels: ,

6 comentarii:

  1. Monica15 decembrie 2009 la 16:42

    tocmai gandul la fericire ne face nefericiti...adica stam mereu calare pe ideea asta ca si tel de viata, si asa uitam sa traim acum si momentele frumoase. fericirea este reprezentata de fiecare lucru marunt din viata noastra!
    Frumos articolul:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Tasha15 decembrie 2009 la 17:26

    Multumesc Monica...fericirea o gasim in lucrurile marunte ,e adevarat,tocmai asta incercam sa subliniez,o avem in bratele noastre dar nu realizam...

    RăspundețiȘtergere
  3. Andrei Răduţu15 decembrie 2009 la 17:37

    Ai dreptate tasha:)...trebuie sa invatam sa pretuim intai ceea ce avem si incetul cu incetul sa ne dam seama pentru ce e important sa luptam si pentru ce:)...frumoasa postarea:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Anonim15 decembrie 2009 la 18:42

    Daaaaaaaaa frumoasa postare, odata ce vom reusi sa ne multumim cu tot ce avem, si sa nu mai cartim pentru orice nimic, atunci vom putea fi cu adevarat fericiti..., dar cum suntem noi lacomi mai greu putem ajunge la fericire.Eu as traduce fericirea ca pe trezirea scanteiei dumnezeiesti din noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tasha15 decembrie 2009 la 22:26

    Despre fericire am putea vorbi la nesfarsit,pentru ca fiecare o percepe in felul sau...ceea ce pe mine ma face fericita,nu are acelasi efect la altii,suntem diferiti,vedem viata prin alti vectori.Ce este important pentru mine pentru altii nu inseamna mare lucru sau viceversa..

    RăspundețiȘtergere
  6. Tasha15 decembrie 2009 la 22:29

    Rappa-ru',cand eram ca tine am gasit fericirea mult mai usor,crede-ma!tineretea e minunata,eu am sufletul tanar,incerc sa tin pasul dar uneori simt ca patinez...o iau la vale...:(

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)