Ca mai toata planeta, aceasta campie ca de zahar ars este neospitaliera, pustie, veche, sincer vorbind, destul de plictisitoare. Dar cateva sute de metri spre sud, dupa un sir de movile joase si accidentate, peisajul se schimba. Movilele formeaza o creasta, care se curbeaza usor spre est si se inalta vertiginos spre sud-vest.
Dincolo de ea, terenul se rupe intr-o panta abrupta. Este marginea unui crater. La circa 800 de metri mai jos, fundul acestuia este brazdat si valurit, in forme concentrice. Arata ca un teren pe care ceva l-a arat de curand. Sau inca il mai ara!
Si mai exista si alte dovezi ale miscarilor: un strat neted ce acoperea candva versantul craterului s-a desprins si a alunecat spre fundul incretit al acestuia. Albii de torente cu malurile rotunjite brazdeaza acelasi strat neted, iar pe panta de sub ele s-au format niste limbi prelungi de cine-stie-ce.
Asemenea peisaje schimba viziunea geologilor despre Marte. Multa vreme, ei au fost fascinati de trecutul sau indepartat. Acum ei sunt si mai intrigati de misterioasele procese care-i modeleaza prezentul, in mare parte datorita, se pare, ghetii aparente.
In sine, gheata martiana nu este o noutate; de multi ani, geologii se asteapta sa o gaseasca in solul planetei, la latitudini mari si medii. Emotia vine de la banuiala ca gheata nu sta acolo, pur si simplu, ci joaca un rol dinamic. Ca se misca din loc in loc, in jurul globului. Ca remodeleaza relieful suprafetei. Si ca, uneori, poate produce urme firave de apa lichida.
Trei sonde sunt programate sa aterizeze pe Marte: una la 25 decembrie 2003, iar celelalte doua in luna urmatoare. Deviza sub care NASA isi desfasoara actuala explorare a planetei este "sa cautam apa" - pentru ca, acolo unde e apa, ar putea exista probabil si viata.
Sursa:http://www.natgeo.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu