Azi a trebuit sa-i spun ca alearga dupa strigoi

Iar am facut-o lata, iar am dat cu piciorul unui om care ma vrea pentru mine. De data asta nu din egoism, dar totusi...
Azi am mai spui acel "nu acum" categoric fara sa stiu daca vreau sau nu, doar ca sa ma scutesc de niste explicatii inutile. Habar n-am ce vreau, serios. De ce oamenii astia vor o chestie clara? De ce vor asta si atat, de ce vor tot si nimic mai putin, de ce dreacu nimeni nu se mai lasa dus de val? Vreau sa vad oamenii aia, unde se ascund? Oamenii aia care se multumesc cu acum, care vor ceva si merg pana la capat, care lasa de la ei si inteleg, oamenii aia empatici, simpatici, intelepti. Unde s-au ascuns toti? Vreau sa cunosc iar un om d-ala care te face sa ramai masca, sa te zgaiesti la el si sa ramai uimit. In mod constant.
E omul asta, un om nou, pe care-l stiu si nu prea. Si vrea omul asta de la mine sa-i spun ce vreau. Eu de unde sa stiu ce vreau, serios? Stie cineva ce vrea pentru maine? Eh habar n-am. Si-mi e simpatic, oarecum drag, e bun si nu vrea nimic rau, nimic gresit, doar ca eu nu pot sa-l inteleg . N-am inteles niciodata nevoia unora de a stii totul de la inceput. De ce nimeni nu mai pastreaza incertitudinea aia? De ce nimeni nu se mai multumeste cu acum si aici.
Eu m-am decis sa traiesc undeva intre Carpe diem si Memento mori. Nimic mai mult nu vreau.
Si am dat acum peste omul asta, in cel mai nepotrivit timp, si el vrea un fel acum-aici-si-maine.
Chiar a disparut partea aia de "pe val", partea aia de incertitudine, de hai sa fie si sa nu fie. Si ce nu-mi place mie e ca nu ma simt in stare. Si parca n-as vrea sa fiu the bitch si sa-i arat unui om ca ce vrea nu exista. E greu sa-i spui cuiva ca alearga dupa strigoi.
Azi iar ma simt aiurea, iar ma simt un monstru care trebuie sa spuna "eeesti fraaaieeer, fraaaieeereee!!!". Si nu vreau, deloc. Dar cum sa va spun... Eu caut oamenii aia care vor tot, in timp. Si care inteleg ca toate se castiga. Vreau oameni care sa stiu ca nimic nu-i ce pare si ca toate au un pret al lor, si care inteleg ca acum si aici e tot. Vreau sa pot sa spun "nu acum" si sa fie bine, sa o iau maine de la capat fara nici un regret, fara mustrari. Vreau un Carpe diem si un Memento mori . Vreau asta si absolut nimic mai mult.

4 comentarii:

  1. Iti dau perfecta dreptate. Si eu fac lucrurile spontan si detest planificarile pe termen lung. Si la cat de nehotarata sunt mi-ar fi greu sa fac asta. Si ma enerveaza cand sunt presata si nelasata in ritmul meu. Cert e ca nu vreau sa ma adaptez cerintei de a ma hotara.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau oameni care sa stie, sorry. Greseala mea.
    Si da, Broken Art, ma bucur ca nu-s singura.

    RăspundețiȘtergere
  3. două cărți nu-s asemenea, d-apăi doi oameni. știu cum este să spui nu, unii am fost crescuți după tiparul trebuie să fii politicos, darnic ... bla, bla, bla, mai adaugi tu acolo. ai personalitatea ta și fii mândră de ea, nu trebuie să îți fie greu să spui „nu” cuiva. exersează câteva moduri de a îl pronunța, după care decide care dintre !”nu”-uri este cel mai potrivit caracterului dumnealui. hai baftă, nu e atât de greu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant punct de vedere...fiecare cu parerile lui, asta e cel mai logic, iar cel mai important este sa te simti bine in pielea ta, indiferent de ce ar spune lumea...toate cele bune si Sarbatori fericite:)

    RăspundețiȘtergere