Azi iar program de camin. Camin unde sunt oarecum descoperita. Mai
precis, asistenta medicala din caminul cu pricina incearca sa acopere
partial lipsa personalului mediu sanitar dintr-o scoala din oras.
Azi
iar munca de asistenta.Partial, caci la salariul actual, mic cum este,
si la permanentele suturi in fund pe care le primesc (cred ca odata si
odata tot fac eu cativa pasi inainte din cauza asta...) nu prea se
merita sa te omori cu zile. Si pentru ce? Pentru nimic. Sau mai bine
zis... daca pici in bot, nu numai ca nu vine nimeni sa te ridice, ba te
mai si arunca la gunoi ca pe o masea stricata. Dar se va incheia si
situatia asta intr-o saptamana - maximum doua, caci sunt scoase posturi
la concurs.
Ora 10.45. Apare un parinte cu un copil intarziat.
Copilul Donciu Robert. Un copil care, zi de zi, este adus la "gradi" cu
putin inainte de masa de pranz. Ma intreb: "Fantastic! Oare la ce
activitati mai participa acest copil impreuna cu ceilalti colegi de
grupa? Doar la masa si somnul de dupa-amiaza? Dar de ce s-ar mai stradui
parintii sa plateasca pentru masa de pranz o suma deloc neglijabila in
conditiile in care ar putea manca si dormi si acasa, fara sa se mai
chinuie sa se mai deplaseze la gradinita." Cu nonsalanta, tatal anunta
la bucatarie ca l-a adus pe copil. Imi spune si mie. Ma uit la avizier
cateva minute mai tarziu pe un anunt ce informeaza parintii sa-si aduca
copiii la camin cu mult inainte. Adicatelea nu cu mult peste ora 8. Imi
spun ca e un consum de hartie si pix inutil: nu cred ca domnul Donciu,
tatal lui Robert (pe care l-am poreclit in gluma "Donciu-pension") a
citit anuntul respectiv. Si chiar daca a citit anuntul face ce vrea; se
pare ca Robert e ruda cu doamna educatoare Bodosca Simona, care,
pare-se, taie si spanzura, adica face regulile in gradinita.
Ma
gandeam: daca m-as naravi, ca un cal abras si greu de strunit, si as
incepe sa "dau din copite" in toate partile, fara sa imi pese pe cine
palesc? N-ar fi rau. Daca mi-ar merge buhul de afurisita, poate ca nu
si-ar permite oricine orice. Nu ca eu as fi corectitudinea intruchipata,
dar tot am pretentia ca sunt om si ajut pe oricine la nevoie.
Asta e. Ziua a trecut... Si urmeaza si alte zile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu