http://doinapopescu.wordpress.com/
Pe timpul târgului am lăsat preţul romanelor la 20 de lei. Ieri, un brăilean pensionar cu figură simpatică, stabilit de mulţi ani în Bucureşti a fost interesat de romanul COMISIA ZURICH.
Deschizând portofelul a constatat jenat că n-are decât 15 lei.
Impresionată că în vremuri de criză un pensionar îşi cheltuie ultimii bani pe o carte i-am oferit-o din partea mea. Mi-a spus înţelept şi blajin că tinerii au mai multe încurcături cu banii decât bătrânii şi nu a acceptat decât să-mi lase cei 15 lei şi să revină sâmbătă cu diferenţa. Demnitate şi fermitate ce-ţi blochează orice protest.
Un tip mătăhălos, cu guşă strajnică, ochi bulbucaţi şi pantaloni vişini intraţi la apă, care s-a foit şi ieri pe la stand s-a prezentat ca profesor universitar pensionar. Mi-a explicat că din pensia mizerabilă de 2700, adică 27 de milioane de lei vechi plăteşte 270 lei impozit la suma ce depăşeşte 1000 lei şi banii nu-i ajung nici de mâncare dar cărţile mele îl tentează şi îmi propune un barter: să-i dau cărţile şi el în schimb să-mi spună părerea lui de profesor universitar.
Privirea mea a fost suficientă să-şi ia tălpăşiţa.
O domnişoară îmi spune consternată:
-Eu am salariul 650 lei dar dau în fiecare lună 200 lei pe cărţi!
http://miculscriitor.weblog.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu