:: Romania pitoreasca - Scrisoare din Valea Ierii

Titlu: Romania pitoreasca - Scrisoare din Valea Ierii
Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro
Articol: În ţara asta sunt multe locuri pe care ai vrea să le vizitezi nu o dată şi poate că te-ai întoarce să poţi chiar a trăi acolo, în ţara asta am fost în atâtea şi m-au impresionat fantastic atât locurile, frumos împodobite de astă natură nebună, cât şi obiceiurile lor, frumos împodobite de oamenii locului, numai că oamenii, aceşti oameni parcă mai frumoşi încă decât firesc ar fi să fie, reuşesc să aibă ceva ce tinde a rămâne, din păcate pentru alte zone cu pretenţii infinit mai mari, de nerecuperat din punct de vedere al existenţei fiinţei noastre: unitatea.

La prima vedere, Valea Ierii (Cluj) este o localitate simplă, dispersia oamenilor ei ducându-te cu gândul la o oarecare întâmplare. Valea Ierii este dispusă-ntr-un defileu cum doar aici poţi vedea, iar felul în casele sunt construite şi aşezate în teren este extraordinar, aici vezi o geometrie greu de înţeles orăşeanului care-i obişnuit cu simetria şi aglomeraţia. Aici este totul aerisit şi, dacă tot este iarnă, pe cât e de frig afară, pe atât simţi că, de fapt, este cald… Şi doar oamenii sunt cei care crează această senzaţie şi doar în vis ai mai putea întâlni, cred, ceva asemănător, de vreo similitudine perfectă nefiind în nici vreun caz vorba.

Priveliştea… Iată că am ajuns la un subiect pe care cred că nimeni nu îl poate defini. Totul este unic, poate doar ceva ce mi-a amintit de vestitele "aeroporturi" de la Machu Picchu… Aşa mi-au părut în zăpadă contururile extraordinare ale unor gospodării şi nu poţi, eventual, să rosteşti decât un cuvânt de nu poate să expună ce este aici: FENOMENAL!

Oricum, cuvintele-s prea puţine-n vocabular pentru a putea spune tot şi iar subliniez faptul că oamenii sunt cei care te fac să fii fericit că exişti printre ei şi unic printre cei care nu au apucat să vadă ce este aici. Nu-s bogaţi, sunt pur şi simplu oameni! Poate că tocmai viaţa asta a lor, nebogăţia asta, poate asta că face ca ei să fie mai înţelegători şi, paradoxal ori nu, mai complecşi decât oricare alţii, de oriunde ar fi aceştia.

Un loc minunat, loc pe care uşor chiar l-ai putea picta sufletului ca pe un tablou pe care nu ai vrea în veci să-l mai poţi uita, apoi, reîntoars acolo de unde ai venit, să îl poţi atârna amintirii, chiar uneia pe care o vrei revenită până la materializarea acestui fapt.

Este mult, este puţin, nu ştiu. Cam atât acum de aici, din Valea Ierii…
--
Visitor Ip: 95.76.228.242