Autor:: iulia
Articol: Nu e frumos sa copiez ce gasesc pe la unii-altii pe blog, dar am gasit o poezie care imi place nespus de mult, pe blogul ''Privitor la jocul vietii'', al satmareanului Vasile Andreica, si nu ma pot abtine sa nu o reproduc si aici.
Murim... ca maine
Magda Isanos
E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai steie voiosi,
in vreme ce vom putrezi.
Atata soare, Doamne,-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece
- noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles si trist
ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
--
Visitor Ip: 86.126.199.114
Prin gândul altora, ce vor trăi,
RăspundețiȘtergereşi noi un timp vom dăinui...
În gândul meu până trăiesc, scriu şi citesc...
trăieşte neamul meu, cel românesc!