DUREREA GHIOCEILOR ...

Aş vrea să fiu veselă azi, dar viaţa e viaţă…
Am fotografiat ghioceii pe care i-am primit încă de ieri.:)
Primul sentiment răsărit în suflet a fost cel al bucuriei, al exaltării sufleteşti cum e şi firesc.
Îi iubesc pe tinerii atenţi cu primăvara aceasta, care este şi a mea...
Am pus poza ghioceilor la vedere pe un blog, am asortat-o cu o muzică bună şi a ieşit în evidenţă, cu totul altceva decât îmi doream:
DUREREA GHIOCEILOR!
Am simţit lacrima în colţul ochiului, pentru ghioceii pe care nu-i voi primi, de la cineva drag mie, care nu poate veni personal ...doar un telefon...
Şi ce mult contează!
Un gând bun...un om drag...un copil mare...
Un om marginalizat dar care niciodată nu va fi uitat.
Pentru el, au aplecat căpşorul ghioceii mei...pentru el simt durerea ghioceilor tăiaţi şi strangulaţi cu un fir roşu, pentru el, pentru el, pentru el...bucuria primăverii mele este tristă.
Priviţi şi voi bucuria dureroasă a ghioceilor mei