Eu de ce nu am noroc Doamne ?!

Vă salut dragilor! Când am pus titlul acesta, mă gândeam şi voi face referire în continuare la părinţi. Da, părinţii noştri dragi care ne-au dat viaţă. Şi voi scrie acest articol exemplificând prin exemple proprii şi altele reale, întâlnite, auzite de la alţii. Mă întreb deşi ştiu răspunsul, de ce există diferenţe de atitudine între părinţi. De ce unii, încearcă să se apropie de copii lor cât mai mult, iar alţii pur şi simplu sunt ignoranţi? De ce unii părinţi cu posibilităţi materiale, culturale, sociale, sunt mult mai dezinteresaţi de copii lor decât unii care abia îşi câştigă traiul de pe o zi pe alta? De ce unii părinţi fac diferenţe între fraţi? Da cunosc multe cazuri, chiar şi-n cazul meu 1000 exemple. Dar fiindcă ştiu că ai mei îmi citesc blogul, nu voi exemplifica. Şi voi generaliza fiindcă ştiu că nu sunt singurul în cazul ăsta. Problemele îşi au originile lor, şi cred că totul pleacă în primul rând de la educaţia lor, a părinţilor. Probabil ei aplică ceea ce au văzut în familiie lor, şi probabil datorită orgoliului propriu. EI încearcă să le arate copiilor lor, faptul că viaţa este grea, faptul că înveţi să apreciezi anumite lucruri doar dacă te loveşti de greutăţi. Mă rog! Concepţiile se limitează la nivelul de dezvoltare al fiecăruia. Dar stau şi mă întreb, tu... dragă tată, mamă,.. tu în ce fel treci prin viaţă? Ce laşi în urma ta? La urma urmei pentru tine ce este cel mai important în viaţă? Nu ştiu ce mi-ar răspunde unii părinţi, dar ştiu ce aş răspunde Eu: Pentru mine cel mai important lucru în viaţă este familia. Eu personal, am învăţat din greşelile unora. Am învăţat să nu beau decât cu limită, să nu fumez, să nu-mi lovesc soţia sau copii atunci când va fi cazul, şi multe altele. Cert este că dacă dă Bunul Dumnezeu să am 2 copii aşa cum îmi doresc, niciodată cât inima-mi bate în piept, nu voi face diferenţe între copii. Dacă unuia îi cumpăr o banană, categoric îi voi lua şi celuilalt. Nu aş putea fi fericit, atâta timp cât copii mei ar fi nefericiţi. Aş pune întrebări şi aş căuta răspunsuri. Este greu! Şi mai urât e faptul că vezi în jurul tău, şi auzi şi te loveşti de alţii care încep să prindă aripi fiind susţinuţi de AI LOR. Şi asta te face să te întrebi câteodată de ce tu nu eşti la fel de norocos!? Pentru cei ce se află în astfel de situaţii, cred că rezultatul izbândei în viaţă este unul de prestigiu. Cred totuşi că într-un fel suntem norocoşi. Şi dacă cei naturali ne uită şi ne ignoră cred că Cel Atotcreator ne binecuvîntează. Mă rog Bunului Dumnezeu, să-mi dea înţelepciunea de a fi părinte. Decât ca unii mai bine deloc. Mă retrag, nu înainte de a vă ura tuturor, s-aveţi parte de putere şi încredere în forţele proprii!