Two Lovers sau despre fascinaţia provocării

         De ce aceasta atractie aproape maladiva spre ceea ce nu putem avea? De ce suntem tentati sa iubim oameni care nu au aceleasi sentimente sau care, din varii motive, nu pot fi alaturi de noi?

        Un film incredibil cu Joaquin Phoenix si Gwyneth Paltrow...extrem de uman, de realist si de zguduitor in acelasi timp...intr-o forma mai mult sau mai putin concreta, exista pentru fiecare din personajele filmului "two lovers", cineva care iubeste si este acolo oricand si cineva pe care iubeste si la care nu poate ajunge...te poti regasi in oricare din roluri pentru ca fiecare din ele reprezinta la randul sau ambele fete ale monedei...
        Leonard se vede nevoit sa aleaga intre Sandra, fata unor prieteni de familie si potentiali parteneri de afaceri ai tatalui sau, o femeie care il iubeste, il intelege si ii poate oferi varianta reala, calda si fireasca a iubirii si Michelle, o femeie care il fascineaza, pe care o iubeste dincolo de orice autocontrol...Michelle la randul ei trebuie sa aleaga intre dragostea pentru Ronald, un barbat pe care nu-l poate avea, care o fascineaza si o face sa sufere in acelasi timp, si Leonard care este gata sa renunte la orice pentru ea...Ronald pe de alta parte trebuie sa aleaga intre sotie si familia sa si dragostea pe care o simte pentru Michelle...
     
       Unii reusesc sa ia ei insisi decizii, altii sunt doarpurtati de deciziile luate de cei dintai. Si asta e insasi viata: uneori e suficienta o decizie a unei singure persoane pentru ca vietile, destinele altor persoane, aparent fara nici o legatura, sa se schimbe...
        Eterna decizie intre fascinatia iubirii care te orbeste si dragostea perena...Poate parea chiar usor sa alegi, orientandu-te cu maturitate spre ce e bine, spre ce este real, dar e intr-adevar usor?! Si daca de decis reusesti, poti trai cu decizia si cu sentimentul ca te-ai "multumit" cu ceea ce era tangibil?
        Si, ca sa ma intorc la intrebarile de la inceputul postarii, sa fie doar vorba de teama pe care o produce "binele" si care pare inlaturata cand dam de situatii care ne provoaca si nu ne ofera "binele" pe tava?! De prea multe ori oamenii fug, constient sau nu, din calea posibilului in cautarea unei himere care, prin simplul statut de himera, pare sa nu ameninte nevoia de provocare...Suntem tentati sa ne indreptam spre obstacole, sa nu dam atentie si sa ne retragem din fata "simplului" sau cel putin sa-l complicam. Insasi fuga devine o provocare cu potential de macinare si de supliment de adrenalina... :)

E de la sine inteles ca Joaquin Phoenix joaca magistral, ca aveti ocazia sa o admirati si pe Isabella Rosellini, ca filmul este facut foarte bine, realist si hipnotic in acelasi timp, asa incat credeti-ma pe cuvant : trebuie vazut!!!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu