"Parteneriatul pentru Timisoara"

S-a mai semnat astazi un protocol la Timisoara. Liderii opozitiei Geoana si Antonescu, flancati de taranistii vestejiti Ciuhandu si Radu Sarbu (pe care observ de ceva vreme ca e scos de la naftalina…) au facut un gest de fronda chiar de Ziua Nationala si si-au dat intalnire pe malul Begai. Curiosa si ciudata  mi se pare aceasta graba. Eu stiu ca pana la urma in politica si nu numai imaginea e totul, si mai ales da bine sa ai langa tine un specimen politic curatel precum primarul Johannis, dar parca aceasta inghitire pe nerasuflate a etapelor nu e prea de bun augur. Pana la urma in politica negocierea e totul si ca ne place sau nu, ea nu se face la botul calului sau in fuga lui. Oricum, evenimentul care a acaparat cel putin televiziunile de stiri si care implicit a escamotat manifestarile Zilei Nationale, e o lovitura insemnata de imagine acuma cand mai sunt patru zile pana la desemnarea  presedintele. Culmea ridicolului ar fi totusi ca Mircea Geoana sa piarda alegerile. S-ar pune si i-ar pune pe toti cei pe care a reusit sa-i aduca langa el, intr-o situatie atat de proasta si pana la urma inedita,  incat nu cred ca ar mai avea vreo sansa pe scena politica. Si mai e ceva ce totusi nu inteleg. Alipirea masiva a liderilor liberali de partidul cu un trecut recent mai mult decat infestat de situatii tragice, nefiresti si neconforme Europei civilizate.  Memoria in politica are din pacate cele mai neinsemnate dimensiuni. In urma cu ani liberalii erau vanati ori persecutati  fara scupule de inaintasii bolsevico-securisti ai domnului Geoana. Mi-a fost foarte greu sa diger imaginile de ieri de la un miting al prezidentiabilului PSD in care domnia sa era incadrat de Mircea Quintus si Leonard Orban. Abia mai in spate i-am zarit oarecum stingheri pe Victor Ponta si Liviu Dragnea. Ura care anima spiritul liberal fata de adversarul de moarte, in speta presedintele Traian Basescu, pare ca o intrece cu mult ca dimensiune pe cea de sorginte social-democrata…