Piatra-Neamţ – oraş de suflet
Fiecare dintre noi are un oraş de suflet. Poate fi oraşul natal, oraşul bunicilor sau un alt oras ce ne-a plăcut când am avut ocazia să-l vizităm. Parcă de fiecare dată asteptăm sa se ivească ocazia pentru o nouă călătorie în oraşul ce ne-a patruns in suflet cu farmecul lui nemaintâlnit până atunci. Oraşul meu de suflet este Piatra – Neamţ...
Piatra – Neamţ este considerat „perla Moldovei”. Oraşul este situat pe valea Bistritei în N-E României. În prezent este reşedinţa judeţului Neamţ.
Oraşul a crescut in mod miraculos in ultimii ani, astfel încat, aici la Piatra – Neamţ poţi găsi şi mare si munte la un loc.
Spun mare si munte la un loc deoarece aici aveţi ştrand, pârtie şi munte in adevaratul sens al cuvântului.
Ştrandul se află în cadrul Complexului de Agrement Piatra-Neamţ. Aici în acest complex pe lângă ştrand mai puteţi găsi patinoar, bazine de înot, teren de fotbal, teren de tenis (câmp si masă), baschet, volei, role, plimbari cu atv-ul si bicicleta. Tot aici, în cadrul acestui complex vă puteţi caza deoarece acest complex deţine 40 de căsuţe de vacanţă. Pe lângă aceste lucruri, la Piatra-Neamţ, puteţi lua lecţii de echitaţie în cadrul Bazei Hipice Virgil Bărbuceanu.
Principala atracţie a acestui oraş este telegondola, care este cel mai simplu mijloc de transport pentru a ajunge la pârtia de ski de pe dealul Cozla şi în acelasi timp puteţi admira împrejurimile de la înălţime. Telegondola funcţionează zilnic, cu excepţia zilei de luni şi îşi începe fiecare cursă din gara oraşului.
Rezervaţia naturală a acestui oraş este reprezentată de muntele Cozla. Pe versantul sudic al acestui munte găsim gradina zoologica si Parcul Cozla.
Piatra-Neamţ deţine unele din cele mai frumoase muzee din ţară, şi anume: Muzeul de Artă neolitica Cucuteni (muzeul este unic in România); Muzeul de Etnografie, Muzeul de Istorie, Muzeul de Arta, Muzeul de Ştiinţe Naturale şi Muzeul memorial Calistrat Hogaş.
Acest oraş este gazdă a unor cetăţi: Curtea si Biserica Domneasca ( este situată în centrul oraşului şi potrivit izvoarelor istorice, acest ansamblu arhitectural îşi are începuturile în 1468-1475, ctitorită de Ştefan cel Mare) şi ruinele cetăţii geto-dacice de la Batca Doamnei (această cetate este situată la 4 km. S-V de oraş; este un monument istoric accesibil doar arheologic).
Edificiile culturale ale acestui oraş sunt reprezentate de Teatrul Tineretului (acesta funcţionează încă din 1961), Teatrul Vostru ( înfiinţat de către actriţa Draga Olteanu Matei, unde joaca actori neprofesionisti), Biblioteca Judeteana „G.T. Kirileanu (aceasta reprezintă continuarea unei tradiţii de lectura publică a judeţului Neamţ) şi galeriile de arta – Art Deco, Lascăr Vorel si Topart.
Acum, stârniţi de curiozitate vă las să poposiţi la Piatra – Neamţ...
PS. Articolul va aparea in Student Times saptamana viitoare:P si este semnat de mine:D:D:D
Se afișează postările cu eticheta Monica Olteanu X. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Monica Olteanu X. Afișați toate postările
EA sau EL???
Eu am crezut intotdeauna si inca mai cred (:))) ca a fi barbat, e mai genial si mai ales mai simplu decat a fi femeie.
Cateodata, adica destul de des:D:D, mi-ar placea la nebunie sa fi....decat Monica.
De ce?
Pentru ca as putea:
- sa am o inclinatie spre lucrurile tehnice: sa pot sa-mi repar singur laptopul, calculatorul sau orice altceva...
- sa stau si pur si simplu fara sa ma intreb de ce aia, de ce cealalta etc.
- sa pot sa folosesc "p*** mea" sau "imi bag p**a" si tot tacamul si sa nu fiu vulgar sau sa mi se para ca suna urat si neobisnuit
- sa privesc lucrurile simplu si la obiect, fara sa ma ia dracii analizand o situatie...
- nu analizez si nu imi fac mii de scenarii daca ea mi-a zis ca e la facultate si nu-mi poate raspunde
- pot sa insel fara sa consider ca am facut ceva gresit sau sa ma mustre constiinta astfel incat atat de senin la fata o privesc pe iubita mea in ochi si ii : "Nu te-am mintit niciodata si nici nu o voi face."si sunt crezut....
- daca cineva ma scoate din pepeni l-as putea lovi sau l-as injura cum pot eu mai frumos fara sa-mi fac probleme ca am facut ceva urat
- sa nu-mi pese prea tare cu ce ma imbrac
- sa nu ma gandesc de fiecare data cand ma aplec si am decoletu ca mi se vad sanii:P
- sa am parte de sex oricand cu tipe superbe, iar a doua zi dimineata sa plec fara sa ma uit inapoi si mai important sa nu-mi pese(si noi fetele putem sa avem parte de sex oricand..dar nu am fi prea bine privite dupa asta si tot noi ne atasam fara sa vrem si suferim...si el doar ne-a...)
- sa uit lucruri gen : zile de nastere, flori, cadouri, sa sun...pe principiul "sunt barbat"
- sa merg noaptea pe strada si sa nu mi fie frica
- sa mananc muuuuuult si sa nu ma ingras
- sa ma plang ca sunt atat de nefericit, atat de incomplet, atat de lipsit de iubire si ea sa ma ia in brate si sa raman langa mine chiar daca eu sunt un nenorocit, dar extele ma scapa.. (pt. ca noi suntem fraiere...uneori)
- sa ma mandresc si sa am in fata reactii de genul wow... cand spun ca m-am culcat cu multe femei (daca eu as spune asta nu neaparat ca am si facut-o as fi din start o curva...inca nu ne depasim mentalitatea la capitolul asta?!!!)
- sa conduc mult mai bine
- sa termin o relatie si sa incep imediat alta..si nu cu oricine, ci cu o fata care arata super bine si sa nu ma gandesc ca ex-a sufera...
- nu ma simt ca dracu daca o fata ma refuza (asta stiu de la prietenii mei)
- sa am orgasm de fiecare data
- sa zambesc frumos, sa fac cu ochiul si sa spun "Imi place rujul tau" si sa mi se deschida nenumarate usi
- sa gresesc atat de tare incat sa ai senzatia ca nu m-ai mai ierta niciodata, dar sa vin la tine si sa fac doua glume, 3 promisiuni si tu sa ma ierti
- sa nu plang din orice
- sa nu am durerile de la menstruatie
- sa nu-mi fie frica ca raman insarcinata
- chiar daca nu mi-am vazut prietenii 2 ani, m-as purta la fel cu ei, am vorbi exact cum am vorbi daca ne-am fi vazut cu o zi in urma
- "p*** mea" devine semn de punctuatie si chiar raspuns si nu mi se pare ciudat deloc...totul e natural
Am generalizat...daa, stiu...nu toti puteti sa aveti acelasi caracterisitici, dar majoritatea din punctut meu de vedere.
Ce mai aveti si va e bine, simplu si usor...:P
Cateodata, adica destul de des:D:D, mi-ar placea la nebunie sa fi....decat Monica.
De ce?
Pentru ca as putea:
- sa am o inclinatie spre lucrurile tehnice: sa pot sa-mi repar singur laptopul, calculatorul sau orice altceva...
- sa stau si pur si simplu fara sa ma intreb de ce aia, de ce cealalta etc.
- sa pot sa folosesc "p*** mea" sau "imi bag p**a" si tot tacamul si sa nu fiu vulgar sau sa mi se para ca suna urat si neobisnuit
- sa privesc lucrurile simplu si la obiect, fara sa ma ia dracii analizand o situatie...
- nu analizez si nu imi fac mii de scenarii daca ea mi-a zis ca e la facultate si nu-mi poate raspunde
- pot sa insel fara sa consider ca am facut ceva gresit sau sa ma mustre constiinta astfel incat atat de senin la fata o privesc pe iubita mea in ochi si ii : "Nu te-am mintit niciodata si nici nu o voi face."si sunt crezut....
- daca cineva ma scoate din pepeni l-as putea lovi sau l-as injura cum pot eu mai frumos fara sa-mi fac probleme ca am facut ceva urat
- sa nu-mi pese prea tare cu ce ma imbrac
- sa nu ma gandesc de fiecare data cand ma aplec si am decoletu ca mi se vad sanii:P
- sa am parte de sex oricand cu tipe superbe, iar a doua zi dimineata sa plec fara sa ma uit inapoi si mai important sa nu-mi pese(si noi fetele putem sa avem parte de sex oricand..dar nu am fi prea bine privite dupa asta si tot noi ne atasam fara sa vrem si suferim...si el doar ne-a...)
- sa uit lucruri gen : zile de nastere, flori, cadouri, sa sun...pe principiul "sunt barbat"
- sa merg noaptea pe strada si sa nu mi fie frica
- sa mananc muuuuuult si sa nu ma ingras
- sa ma plang ca sunt atat de nefericit, atat de incomplet, atat de lipsit de iubire si ea sa ma ia in brate si sa raman langa mine chiar daca eu sunt un nenorocit, dar extele ma scapa.. (pt. ca noi suntem fraiere...uneori)
- sa ma mandresc si sa am in fata reactii de genul wow... cand spun ca m-am culcat cu multe femei (daca eu as spune asta nu neaparat ca am si facut-o as fi din start o curva...inca nu ne depasim mentalitatea la capitolul asta?!!!)
- sa conduc mult mai bine
- sa termin o relatie si sa incep imediat alta..si nu cu oricine, ci cu o fata care arata super bine si sa nu ma gandesc ca ex-a sufera...
- nu ma simt ca dracu daca o fata ma refuza (asta stiu de la prietenii mei)
- sa am orgasm de fiecare data
- sa zambesc frumos, sa fac cu ochiul si sa spun "Imi place rujul tau" si sa mi se deschida nenumarate usi
- sa gresesc atat de tare incat sa ai senzatia ca nu m-ai mai ierta niciodata, dar sa vin la tine si sa fac doua glume, 3 promisiuni si tu sa ma ierti
- sa nu plang din orice
- sa nu am durerile de la menstruatie
- sa nu-mi fie frica ca raman insarcinata
- chiar daca nu mi-am vazut prietenii 2 ani, m-as purta la fel cu ei, am vorbi exact cum am vorbi daca ne-am fi vazut cu o zi in urma
- "p*** mea" devine semn de punctuatie si chiar raspuns si nu mi se pare ciudat deloc...totul e natural
Am generalizat...daa, stiu...nu toti puteti sa aveti acelasi caracterisitici, dar majoritatea din punctut meu de vedere.
Ce mai aveti si va e bine, simplu si usor...:P
Consternare sau aventura???
Sunt scarbita.
Mi-e greata!
Mi-e sila!
Ma simt nasol?
Si ce e cel mai grav , nu inteleg de ce am reactionat eu asa????
La.....
Eram in statie de RATB il asteptam pe 268. Afara frig, ploaie, vant!
In staie erau cateva persoane, printre care si un barbat care se uita insistent la mine. Atat de insistent incat incepeam sa ma sperii!!!
Acolo, in statie era un chiosc cu ziare. Asteptand autobuzul, m-am indreptat cu fata spre el si citeam ce mai era pe acolo.
Jegosul ala imputit a inconjurat chioscul, astfel incat a ajuns undeva in dreapta mea dar in acelasi timp si in fata mea. Citeam un titlu al unei reviste pentru copii si ma gandeam cat de norocosi sunt copii de acum , fata de copii generatiei mele, cand asa prin absurd in peisajul acela apare un penis care era masturbat, un ranjet ingrozitor de satisfactie...
M-am speriat. Mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ca e real si ca nu am eu astfel de "viziuni"...
Am plecat instantaneu. Mi s-a facut scarba si teama.
L-a vazut un barbat si i-a zis ceva, habar nu am ce. Jegosul asta in orgoliul lui fara forma si fond a iesit de dupa chiosc si si-a continuat "actiunea benevola" in statie de fata cu toata lumea. A ejaculat! Era tot murdar pe maini! Si radea fara stapanire. Oamenii mai in varsta s-au luat de el, iar el spunea ca orice femeie din statie se uita asa urat la el pentru ca l-ar vrea in pat dar stie ca nu o sa-l poata avea nicodata ca barbat!!!!!! WoW.....saracu...e inofensiv, e bolnav asta e clar...
A venit autobuzul, am plecat scarbita. Pornografia e peste tot. Pe strada La televizor. In reclame. La radio. Peste tot. De internet nu mai pomenesc.
Nu sunt pudica. Nu sunt limitata si salbatica, dar mi s-a parut cea mai scarboasa imagine pe care am putut-o vedea pana acum si nu as vrea sa se mai repete vreodata!
Si totusi de ce reactionez asa, cand ar trebui sa inteleg, sa inteleg ca fiecare alege ce vrea si ca unii nu pot alege pentru ca ratiunea lor lipseste. De ce m-am marcat si m-a scarbit!!!!
De ce mi-a fost frica cand stiam clar ca omul asta nu e sanatos la minte?
Si se vrea de la mine teoretic, rin prisma a ceea ce voi deveni alta reactie, alta atitudine...
Toata intamplarea astea de azi era lipsita de viata, de ceva al intamplarii, de ceva cotidian dar in acelasi timp inedit....
Mi-e greata!
Mi-e sila!
Ma simt nasol?
Si ce e cel mai grav , nu inteleg de ce am reactionat eu asa????
La.....
Eram in statie de RATB il asteptam pe 268. Afara frig, ploaie, vant!
In staie erau cateva persoane, printre care si un barbat care se uita insistent la mine. Atat de insistent incat incepeam sa ma sperii!!!
Acolo, in statie era un chiosc cu ziare. Asteptand autobuzul, m-am indreptat cu fata spre el si citeam ce mai era pe acolo.
Jegosul ala imputit a inconjurat chioscul, astfel incat a ajuns undeva in dreapta mea dar in acelasi timp si in fata mea. Citeam un titlu al unei reviste pentru copii si ma gandeam cat de norocosi sunt copii de acum , fata de copii generatiei mele, cand asa prin absurd in peisajul acela apare un penis care era masturbat, un ranjet ingrozitor de satisfactie...
M-am speriat. Mi-au trebuit cateva secunde sa-mi dau seama ca e real si ca nu am eu astfel de "viziuni"...
Am plecat instantaneu. Mi s-a facut scarba si teama.
L-a vazut un barbat si i-a zis ceva, habar nu am ce. Jegosul asta in orgoliul lui fara forma si fond a iesit de dupa chiosc si si-a continuat "actiunea benevola" in statie de fata cu toata lumea. A ejaculat! Era tot murdar pe maini! Si radea fara stapanire. Oamenii mai in varsta s-au luat de el, iar el spunea ca orice femeie din statie se uita asa urat la el pentru ca l-ar vrea in pat dar stie ca nu o sa-l poata avea nicodata ca barbat!!!!!! WoW.....saracu...e inofensiv, e bolnav asta e clar...
A venit autobuzul, am plecat scarbita. Pornografia e peste tot. Pe strada La televizor. In reclame. La radio. Peste tot. De internet nu mai pomenesc.
Nu sunt pudica. Nu sunt limitata si salbatica, dar mi s-a parut cea mai scarboasa imagine pe care am putut-o vedea pana acum si nu as vrea sa se mai repete vreodata!
Si totusi de ce reactionez asa, cand ar trebui sa inteleg, sa inteleg ca fiecare alege ce vrea si ca unii nu pot alege pentru ca ratiunea lor lipseste. De ce m-am marcat si m-a scarbit!!!!
De ce mi-a fost frica cand stiam clar ca omul asta nu e sanatos la minte?
Si se vrea de la mine teoretic, rin prisma a ceea ce voi deveni alta reactie, alta atitudine...
Toata intamplarea astea de azi era lipsita de viata, de ceva al intamplarii, de ceva cotidian dar in acelasi timp inedit....
PE FINAL DE AN...
Acasa, am avut un net de toata mila. Ingrozitor:((((
M-am simtit frustrata toata vacanta din cauza asta, desi pe alocuri v-am citit, atat cat imi dadea voie dracia asta de net!
Dar in dimineata asta m-am trezit...si...va citesc, adica va recuperez de 2 ore. Si ma bucur sa vad ce calda si primitoare e atmosfera pe blog...
Am ajuns la Bucuresti, de asta va citesc fara nicio problema. Acum netul este prietenul meu:D:D
Mai sunt doar cateva ore si 2009 va fi "anul trecut"...
Nu stiu ce as putea sa va uresz in 2010???!!!!
Cred ca....vreau sa va urez din suflet ca 2010 sa va aduca sau sa va dea:
- sanatate, pentru ca este fundamentului oricarei actiuni proprii
- mult timp
- iubire...pentru ca asta ne mentine tineri si frumosi
- zambete pentru ca zambetele sunt muzica de pe fundalul sufletului nostru
- timp pentru citit pentru ca este sursa cunoasterii si pentru ca ne regasim in el...
- plans, daaaaaa, vreau sa plangeti pentru ca plansul este cunoasterea unei inimi mari
- ascultare - sa va faceti timp sa ii ascultati pe cei de langa voi pentru ca uneori o simpla privire face cat o mie de cuvinte
- viata - imi doresc sa invatam sa traim viata la maxim pentru ca timpul nu se mai intoarce niciodata
UN AN NOU FERICIT!
>:D<
M-am simtit frustrata toata vacanta din cauza asta, desi pe alocuri v-am citit, atat cat imi dadea voie dracia asta de net!
Dar in dimineata asta m-am trezit...si...va citesc, adica va recuperez de 2 ore. Si ma bucur sa vad ce calda si primitoare e atmosfera pe blog...
Am ajuns la Bucuresti, de asta va citesc fara nicio problema. Acum netul este prietenul meu:D:D
Mai sunt doar cateva ore si 2009 va fi "anul trecut"...
Nu stiu ce as putea sa va uresz in 2010???!!!!
Cred ca....vreau sa va urez din suflet ca 2010 sa va aduca sau sa va dea:
- sanatate, pentru ca este fundamentului oricarei actiuni proprii
- mult timp
- iubire...pentru ca asta ne mentine tineri si frumosi
- zambete pentru ca zambetele sunt muzica de pe fundalul sufletului nostru
- timp pentru citit pentru ca este sursa cunoasterii si pentru ca ne regasim in el...
- plans, daaaaaa, vreau sa plangeti pentru ca plansul este cunoasterea unei inimi mari
- ascultare - sa va faceti timp sa ii ascultati pe cei de langa voi pentru ca uneori o simpla privire face cat o mie de cuvinte
- viata - imi doresc sa invatam sa traim viata la maxim pentru ca timpul nu se mai intoarce niciodata
UN AN NOU FERICIT!
>:D<
Decizie....
In primul rand trebuie sa marturisesc ca ma simt penibil sa postez articolul asta, dar din pacate nu stiu ce sa fac, cu oricine am vorbit parerile sunt imaprtite...:( si toate aceste pareri ale celor apropiati nu fac decat sa ma bage si mai tare in ceata!
Nu ma asteptam sa ajung intr-o astfel de situatie si mai ales sa nu pot lua o decizie...:(
Orice parerea ar conta...
Deci m-am indragostit!!!!......dar nu oricum si nu de oricine. Ci de doi baieti!
Daaaaa, dupa o perioada destul de lunga in care am stat singura acum m-am indragostit. Era prea minunat sa ma indragostesc de un singur baiat, asa ca m-am indragostit de doi. Ambii stiu ca sunt indragostita de ei. Si ei sunt de mine. Adica niciunul nu se da in laturi si asta face ca hotararea mea sa fie si mai grea!
Sa va povestesc despre primul. E ok din toate punctele de vedere. Sunt foarte deschisa cu el. Ma port natural in preajma lui. Nu am nicio retinere si mai ales pot comunica orice cu el, e o presoana foarte deschisa! Ne e bine impreuna! Eu i-am recunoscut ca sunt indragostita de el, pe alocuri si el a facut asta sau poate eu am inteles asta????!!! Cert este ca el imi spune ca merit ceva mai bun decat el, ca nu vrea sa suferim...motive de copil mic, din puntul meu de vedere!
Acum, urmeaza al doilea. Are un avantaj sa zicem - e din Piatra-Neamt, adica e orasul lui natal. In rest nu stiu ce sa zic. Nu comunicam foarte mult. E foarte incapatanat. Nu-l vad deschis. Si cel mai nasol imi este ca eu sunt destul de retinuta cu el chiar si la o discutie logica si care nu necesita anumite pareri sau reguli. Nu-l vad deschis, mi se pare ca e destul de egoist. Dar ciudat, imi e drag. Cum imi este drag, nu stiu!?!!!Ma cauta cand isi aminteste el de mine. Si nu mi da atentia de care am nevoie. Dar el vrea o relatie serioasa cu mine si mi-a recunoscut pe fata ca ii sunt draga:D si ma vrea!
Nu stiu...!!!!
Daca e sa aleg cu inima l-as alege pe primul. Pentru ca in momentele in care ne vedem eu sunt fericita si mai ales sunt eu insami.
Daca e sa aleg cu mintea l-as alege pe al doilea pentru ca vrea o relatie serioasa si ca poate nu-l cunosc eu destul...
Am vorbit cu ei.Cand ajung la Bucuresti trebuie sa iau o hotarare pentru ca eu nu sunt conceputa pentru o astfel de relatie. Trebuie sa renunt la unul. Niciodata nu am inselat pe cineva. Niciodata nu mi-a palcut sa joc la doua capete, si nu as vrea sa fac asta acum...pentru ca niciunul nu merita asta!
Inclin sa cred ca poate desi va fi scurta perioada, l-as alege pe primul pentru ca imi este bine cu el. Pe de alta parte vreau relatie serioasa deoarece sunt genul care ma implic, ma atasez de un om si nu pot sa fiu nepasatoare!!!!
Ma simt aiurea. Nu stiu ce sa fac.
Poate ca e mai bine sa renunt la amandoi!
E asta o solutie????
Scz daca am stricat atmosfera de sarbatoare de pe blog!:(
Nu ma asteptam sa ajung intr-o astfel de situatie si mai ales sa nu pot lua o decizie...:(
Orice parerea ar conta...
Deci m-am indragostit!!!!......dar nu oricum si nu de oricine. Ci de doi baieti!
Daaaaa, dupa o perioada destul de lunga in care am stat singura acum m-am indragostit. Era prea minunat sa ma indragostesc de un singur baiat, asa ca m-am indragostit de doi. Ambii stiu ca sunt indragostita de ei. Si ei sunt de mine. Adica niciunul nu se da in laturi si asta face ca hotararea mea sa fie si mai grea!
Sa va povestesc despre primul. E ok din toate punctele de vedere. Sunt foarte deschisa cu el. Ma port natural in preajma lui. Nu am nicio retinere si mai ales pot comunica orice cu el, e o presoana foarte deschisa! Ne e bine impreuna! Eu i-am recunoscut ca sunt indragostita de el, pe alocuri si el a facut asta sau poate eu am inteles asta????!!! Cert este ca el imi spune ca merit ceva mai bun decat el, ca nu vrea sa suferim...motive de copil mic, din puntul meu de vedere!
Acum, urmeaza al doilea. Are un avantaj sa zicem - e din Piatra-Neamt, adica e orasul lui natal. In rest nu stiu ce sa zic. Nu comunicam foarte mult. E foarte incapatanat. Nu-l vad deschis. Si cel mai nasol imi este ca eu sunt destul de retinuta cu el chiar si la o discutie logica si care nu necesita anumite pareri sau reguli. Nu-l vad deschis, mi se pare ca e destul de egoist. Dar ciudat, imi e drag. Cum imi este drag, nu stiu!?!!!Ma cauta cand isi aminteste el de mine. Si nu mi da atentia de care am nevoie. Dar el vrea o relatie serioasa cu mine si mi-a recunoscut pe fata ca ii sunt draga:D si ma vrea!
Nu stiu...!!!!
Daca e sa aleg cu inima l-as alege pe primul. Pentru ca in momentele in care ne vedem eu sunt fericita si mai ales sunt eu insami.
Daca e sa aleg cu mintea l-as alege pe al doilea pentru ca vrea o relatie serioasa si ca poate nu-l cunosc eu destul...
Am vorbit cu ei.Cand ajung la Bucuresti trebuie sa iau o hotarare pentru ca eu nu sunt conceputa pentru o astfel de relatie. Trebuie sa renunt la unul. Niciodata nu am inselat pe cineva. Niciodata nu mi-a palcut sa joc la doua capete, si nu as vrea sa fac asta acum...pentru ca niciunul nu merita asta!
Inclin sa cred ca poate desi va fi scurta perioada, l-as alege pe primul pentru ca imi este bine cu el. Pe de alta parte vreau relatie serioasa deoarece sunt genul care ma implic, ma atasez de un om si nu pot sa fiu nepasatoare!!!!
Ma simt aiurea. Nu stiu ce sa fac.
Poate ca e mai bine sa renunt la amandoi!
E asta o solutie????
Scz daca am stricat atmosfera de sarbatoare de pe blog!:(
Urare si mesaj...
A trecut repede timpul...suntem ajunsi in pragul Craciunului:)
Dragii mei colegi as vrea sa va urez din toata inima si cu multa, multa bucurie:
- un Craciun cum nu a-ti mai avut niciodata si cum v-ai fi dorit intotdeauna sa fie
- sa aveti parte de multa, multa dragoste; multa dragoste pornita din inima si imbratisari si multe zambete calde si sincere
- sa aveti masa plina de bucatele voastre preferate, sa va bucurati de bradutul vostru luminos, pentru ca sunt sigura ca al fiecaruia in parte este cel mai frumos bradut pentru sine insusi
- sa aveti sub braduti exact ceea ce va doriti, fie material sau nematerial
- sa dea navala din sacul imens al Mosului lucrurile care nu se pot cumpara cu absolut nicio moneda pe lumea asta
- va doresc multa sanatate, chef de viata, bucurie, multa iubire (atat de daruit cat si de oferit), multe nopti nedormite care apoi sa devina amintiri, va doresc vacante linistite si relaxante...
- va doresc din suflet ca cei dragi sa fie mereu alaturi de voi, si cand radeti si cand plangeti...
- va doresc mult mult de tot sa nu uitati sa vedeti si sa va bucurati din plin de lucrurile mici, mici ale vieti dar care fac din existenta propria viata TRAITA
- sa aveti un Craciun plin de liniste, voie buna si multa iubire...
Cu drag, prietenie si respect,
MONICA OLTEANU
Dragii mei colegi as vrea sa va urez din toata inima si cu multa, multa bucurie:
- un Craciun cum nu a-ti mai avut niciodata si cum v-ai fi dorit intotdeauna sa fie
- sa aveti parte de multa, multa dragoste; multa dragoste pornita din inima si imbratisari si multe zambete calde si sincere
- sa aveti masa plina de bucatele voastre preferate, sa va bucurati de bradutul vostru luminos, pentru ca sunt sigura ca al fiecaruia in parte este cel mai frumos bradut pentru sine insusi
- sa aveti sub braduti exact ceea ce va doriti, fie material sau nematerial
- sa dea navala din sacul imens al Mosului lucrurile care nu se pot cumpara cu absolut nicio moneda pe lumea asta
- va doresc multa sanatate, chef de viata, bucurie, multa iubire (atat de daruit cat si de oferit), multe nopti nedormite care apoi sa devina amintiri, va doresc vacante linistite si relaxante...
- va doresc din suflet ca cei dragi sa fie mereu alaturi de voi, si cand radeti si cand plangeti...
- va doresc mult mult de tot sa nu uitati sa vedeti si sa va bucurati din plin de lucrurile mici, mici ale vieti dar care fac din existenta propria viata TRAITA
- sa aveti un Craciun plin de liniste, voie buna si multa iubire...
Cu drag, prietenie si respect,
MONICA OLTEANU
Acasa:)
Am vazut ca tema acestei saptamani este "Orasul natal"! Eu ar trebui sa vorbesc despre Tg. Neamt. Dar fara poze, nu stiu cat de multe as putea spune. Poate intr-o postare viitoare.
Acum sa va spun despre ACASA al meu!
Am ajuns aseara pe la 18. E cald acasa! E liniste! Sunt parintii mei, care mi se pare ca acum, sau cel putin aseara anii se vedeau pe fata lor mai mult ca oricand! M-am intristat! Toti suntem mari. Aproape toti suntem plecati de langa ei. De sarbatori venim care si cum putem. Dar, ei raman aici mereu si ne asteapta si e frumos sentimentul asta cand stii ca ei sunt mereu aici, ca mereu ai un ACASA. Un acasa cald, luminos, linistit si plin de zambete!
Ma gandesc cum eram eu cand eram adolescenta. Mmmmmmm urat!!! Mereu eram nemultumita. Mereu mi se parea ca daca parintii mei sunt cei mai in varsta din toata clasa mea, asta inseamna ca sunt si cei mai invechiti. Dar nu era asa deloc! Bine, trebuie sa mentionez faptul ca am crescut intr-un mediu autoritar, pentru ca era greu cu 4-5 adolescenti in aceiasi perioada. Invatam la licee diferite si fiecare dintre noi venea cu cate o idee, cu cate un mod de gandire si mama era cea care mereu ne asculta. Mereu, mama incerca sa fie cea care ne intelege, cea care se impartea in toate partile ca noua sa ne fie bine. Tata, cel mai responsabil om pe care l-am cunoscut in viata mea pana acum. Sa cresti 13 copii nu e usor! Sa ii faci pe toti mari, nu e simplu! Sa te straduiesti ca toti sa faca scoala nu e simplu sa traiesti si sa nu te gandesti la ziua de maine! Si totusi au reusit.
Imi place sa spun ca am niste parinti minunati! Ca ne-au crescut cum au putut mai bine. Ca ne-au dat atat cat au avut, dar niciodata prea mult sau prea putin de asta nu stim ce e risipa...
Acum, sa va povestesc despre sarbatorile de ACASA...
In copilarie era multa joaca. Eram mici eu si fratiorii mei, dar erau surorile mele adolescente...Era un haos total. Un haos frumos. Un haos cu rasete si lacrimi de bucurie. Doi parinti si bunici care ne stataeau alaturi mereu. Erau langa noi.
Si, daaa mereu am avut tot ce am avut nevoie. Si am fost inconjurati de iubire. Daca inainte mi se parea ca parintii mei gandesc gresit anumite situatii, acum imi dau seama ca nici macar nu pot sa ma gandesc ca ei ar putea gandi altfel deoarece ei au trait in alta lume. S-au dezvoltat sub alte principii, dupa alte reguli.Au trait si au fost nevoiti sa se dezvolte dupa regulile unei vieti dure, asa au invatat lectia supravietuirii si asa ne-au crescut si pe noi intr-un spirit al responsabilitatii, al respectului de sine si al muncii proprii...
E multa veselie la mine acasa cand suntem cel putin jumatate dintre noi. Casa e mare. mama pune asternuturi curate si frumoase in nu stiu cate camere ca se ne putem odihni...dar degeaba, tot stam tolaniti pe jos, pe canapea pe unde putem in living si povestim si ne amintim copilaria si ne bucuram unii de altii...si....asa se face dimineata!:)
Acum, e mireasma de sarbatoare acasa. Sunt eu si sora mea cea mica si alti doi frati si parintii. Putini fata de alte sarbatori! E liniste. In seara asta vom impodobi bradul. Tot in seara asta vom pleca pe derdelusul copilariei noastre. Doar ca avem doar sania din copilarie. Adica singura sanie pe care nepoteii nostri nu au luat-o:))...ne descurcam noi cumva...important ca ne vom duce la sanius...Abia astept!
Mi-a trebuit mult timp sa vad ca eu fata de alti oameni am o familie frumoasa, o familie lina si calda. Timpul te invata sa pretuiesti mult ceea ce ai , daca vrei acest lucru. Totul tine de alegeri. Nu as mai putea acum sa fiu adolescentul acela nemultumit si revoltat si rautacios cu parintii mei...Mi-e drag de ei!:)
E liniste, pace, cald si pe fundal e Hrusca:)
Acum sa va spun despre ACASA al meu!
Am ajuns aseara pe la 18. E cald acasa! E liniste! Sunt parintii mei, care mi se pare ca acum, sau cel putin aseara anii se vedeau pe fata lor mai mult ca oricand! M-am intristat! Toti suntem mari. Aproape toti suntem plecati de langa ei. De sarbatori venim care si cum putem. Dar, ei raman aici mereu si ne asteapta si e frumos sentimentul asta cand stii ca ei sunt mereu aici, ca mereu ai un ACASA. Un acasa cald, luminos, linistit si plin de zambete!
Ma gandesc cum eram eu cand eram adolescenta. Mmmmmmm urat!!! Mereu eram nemultumita. Mereu mi se parea ca daca parintii mei sunt cei mai in varsta din toata clasa mea, asta inseamna ca sunt si cei mai invechiti. Dar nu era asa deloc! Bine, trebuie sa mentionez faptul ca am crescut intr-un mediu autoritar, pentru ca era greu cu 4-5 adolescenti in aceiasi perioada. Invatam la licee diferite si fiecare dintre noi venea cu cate o idee, cu cate un mod de gandire si mama era cea care mereu ne asculta. Mereu, mama incerca sa fie cea care ne intelege, cea care se impartea in toate partile ca noua sa ne fie bine. Tata, cel mai responsabil om pe care l-am cunoscut in viata mea pana acum. Sa cresti 13 copii nu e usor! Sa ii faci pe toti mari, nu e simplu! Sa te straduiesti ca toti sa faca scoala nu e simplu sa traiesti si sa nu te gandesti la ziua de maine! Si totusi au reusit.
Imi place sa spun ca am niste parinti minunati! Ca ne-au crescut cum au putut mai bine. Ca ne-au dat atat cat au avut, dar niciodata prea mult sau prea putin de asta nu stim ce e risipa...
Acum, sa va povestesc despre sarbatorile de ACASA...
In copilarie era multa joaca. Eram mici eu si fratiorii mei, dar erau surorile mele adolescente...Era un haos total. Un haos frumos. Un haos cu rasete si lacrimi de bucurie. Doi parinti si bunici care ne stataeau alaturi mereu. Erau langa noi.
Si, daaa mereu am avut tot ce am avut nevoie. Si am fost inconjurati de iubire. Daca inainte mi se parea ca parintii mei gandesc gresit anumite situatii, acum imi dau seama ca nici macar nu pot sa ma gandesc ca ei ar putea gandi altfel deoarece ei au trait in alta lume. S-au dezvoltat sub alte principii, dupa alte reguli.Au trait si au fost nevoiti sa se dezvolte dupa regulile unei vieti dure, asa au invatat lectia supravietuirii si asa ne-au crescut si pe noi intr-un spirit al responsabilitatii, al respectului de sine si al muncii proprii...
E multa veselie la mine acasa cand suntem cel putin jumatate dintre noi. Casa e mare. mama pune asternuturi curate si frumoase in nu stiu cate camere ca se ne putem odihni...dar degeaba, tot stam tolaniti pe jos, pe canapea pe unde putem in living si povestim si ne amintim copilaria si ne bucuram unii de altii...si....asa se face dimineata!:)
Acum, e mireasma de sarbatoare acasa. Sunt eu si sora mea cea mica si alti doi frati si parintii. Putini fata de alte sarbatori! E liniste. In seara asta vom impodobi bradul. Tot in seara asta vom pleca pe derdelusul copilariei noastre. Doar ca avem doar sania din copilarie. Adica singura sanie pe care nepoteii nostri nu au luat-o:))...ne descurcam noi cumva...important ca ne vom duce la sanius...Abia astept!
Mi-a trebuit mult timp sa vad ca eu fata de alti oameni am o familie frumoasa, o familie lina si calda. Timpul te invata sa pretuiesti mult ceea ce ai , daca vrei acest lucru. Totul tine de alegeri. Nu as mai putea acum sa fiu adolescentul acela nemultumit si revoltat si rautacios cu parintii mei...Mi-e drag de ei!:)
E liniste, pace, cald si pe fundal e Hrusca:)
MULTUMESC!!!
M-am gandit sa poztez mesajul acesta aici deoarece aici e mica mea comunitate care ma invata si educa enorm!
Tin sa multumesc in primul rand Tashei si lui Dan Ioanitescu pentru ca mi-au apreciat blogul! (Daca cumva, cineva a mai facut asta si eu nu am dat de acest premiu imi cer scuze...timpul meu e zgarcit cu mine:(()
De ce m-am bucurat ca aceste doua pesoane mi-au apreciat blogul?
Pentru ca sunt mai mari decat mine, mult mai mari. Pentru ca au experineta vie (spun vie pentru ca experinete de viata are si un aurolac de pe strada dar aceea nu este vie, este inapta in a exista, din punctul meu de vedere) de viata, pentru ca ma apreciaza desi scriu stangaci. Desi ma grabesc. Desi scriu ce simt. Desi scriu sub influenta unor trairi - unele mai bune, altele mai rele. Ma apreciaza... nu stiu de ce?!!!
Dar eu, cu mana pe inima va spun ca invat de la ei multe....
Apoi, vreau sa va multumesc voua tuturor, pentru ca existati, pentru ca scrieti frumos, pentru ca eu cu ajutorul a ceea ce scrieti voi ma cunosc, ma analizez, ma critic si mai ales incerc sa ma schimb si sa fiu realista.
Va multumesc tuturor celor care ma cititi.
Va multumesc tuturor celor care ma criticati vehement dar orice critica are la baza un fundament bine gandit!
Va multumesc pentru ca aici ma linistesc!
Va multumesc pentru ca aici ma redescopar!
Va multumesc pentru ca intru aici cand ma simt singura si va citesc si daaaaa, dragii mei ma faceti sa zambetsc. Ma faceti sa-mi fie dor! Ma faceti sa vreau mai mult! Ma faceti sa sper si sa visez!....
Cu drag, MONICA OLTEANU
>:D<
P.S. Maine plec acasa, am emotii. Am emotii cate ore voi face pe drum, cand ajung si cat de inzepezit o sa fie drumul. Mi-e dor de ai mei! :)
P.S1. SI DA, SUNT FOARTE FRUSTRATA CA NU AM TIMP SA VA CITESC PE TOTI, PE CAT AS VREA , PE CAT MI-AS DORI....DAR...TIMPUL...FACULTATEA...PROIECTE...LUCRARI...SI LICENTA + MASTER....NU MA LASA.....SPER SA MA REVANSEZ. SI DACA UNORA NU LE LAS COMENTARII , NU INSEAMNA CA NU II CITESC. II CITESC CU MULT DRAG SI INTERES DAR UNEORI NU AM CE COMENTA...IMI DAU PREA MULT DE GANDIT. SI ERSOANELE LA CARE MA REFER ACUM SI IMI VIN IN MINE SUNT VALENTINA SI GROSSO MODO. DRAGELE MELE, VA CITESC CU MULT DRAG DAR NU VA COMENTEZ PENTRU CA NU AM CE SCRIE.....:)
Tin sa multumesc in primul rand Tashei si lui Dan Ioanitescu pentru ca mi-au apreciat blogul! (Daca cumva, cineva a mai facut asta si eu nu am dat de acest premiu imi cer scuze...timpul meu e zgarcit cu mine:(()
De ce m-am bucurat ca aceste doua pesoane mi-au apreciat blogul?
Pentru ca sunt mai mari decat mine, mult mai mari. Pentru ca au experineta vie (spun vie pentru ca experinete de viata are si un aurolac de pe strada dar aceea nu este vie, este inapta in a exista, din punctul meu de vedere) de viata, pentru ca ma apreciaza desi scriu stangaci. Desi ma grabesc. Desi scriu ce simt. Desi scriu sub influenta unor trairi - unele mai bune, altele mai rele. Ma apreciaza... nu stiu de ce?!!!
Dar eu, cu mana pe inima va spun ca invat de la ei multe....
Apoi, vreau sa va multumesc voua tuturor, pentru ca existati, pentru ca scrieti frumos, pentru ca eu cu ajutorul a ceea ce scrieti voi ma cunosc, ma analizez, ma critic si mai ales incerc sa ma schimb si sa fiu realista.
Va multumesc tuturor celor care ma cititi.
Va multumesc tuturor celor care ma criticati vehement dar orice critica are la baza un fundament bine gandit!
Va multumesc pentru ca aici ma linistesc!
Va multumesc pentru ca aici ma redescopar!
Va multumesc pentru ca intru aici cand ma simt singura si va citesc si daaaaa, dragii mei ma faceti sa zambetsc. Ma faceti sa-mi fie dor! Ma faceti sa vreau mai mult! Ma faceti sa sper si sa visez!....
Cu drag, MONICA OLTEANU
>:D<
P.S. Maine plec acasa, am emotii. Am emotii cate ore voi face pe drum, cand ajung si cat de inzepezit o sa fie drumul. Mi-e dor de ai mei! :)
P.S1. SI DA, SUNT FOARTE FRUSTRATA CA NU AM TIMP SA VA CITESC PE TOTI, PE CAT AS VREA , PE CAT MI-AS DORI....DAR...TIMPUL...FACULTATEA...PROIECTE...LUCRARI...SI LICENTA + MASTER....NU MA LASA.....SPER SA MA REVANSEZ. SI DACA UNORA NU LE LAS COMENTARII , NU INSEAMNA CA NU II CITESC. II CITESC CU MULT DRAG SI INTERES DAR UNEORI NU AM CE COMENTA...IMI DAU PREA MULT DE GANDIT. SI ERSOANELE LA CARE MA REFER ACUM SI IMI VIN IN MINE SUNT VALENTINA SI GROSSO MODO. DRAGELE MELE, VA CITESC CU MULT DRAG DAR NU VA COMENTEZ PENTRU CA NU AM CE SCRIE.....:)
Despre cate ti-as povesti
Ma simt stransa,
intr-un manunchi...
un manunchi mare de ganduri!
ganduri si trairi
ce-mi colinda sufletul...
mi-e dor de tine.
mi-e dor sa-ti vorbesc.
sa-ti vorbesc despre?????
Despre cat de slaba ma simt cand nu esti langa mine!
Despre cat de dor imi este de folrile de mai!
Despre cat de mult se bucura palma mea cand iti simte pielea!
Desore cat de colorata si calda e toamna sufletului meu!
Despre cat de dor imi este de tine cand trenul nici macar nu a plecat!
Despre cat de mult iti simt lipsa atunci cand pleci!
Despre cat de trista sunt pentru ca plang cand nu esti lanaga mine!
Despre cat de libere sunt pasarile in zborul lor!
Despre cat de calda e iubirea din fiecare tesut ce-mi compune trupul!
Despre cat de dor imi este sa-ti privesc cantecul lung al respiratiei din somnul tau de copilandru!
Despre cat de mult imi place sa vorbesc despre tine!
Despre cat de mult insemni pentru mine!
Despre cat de dor imi este de mirosul de iris viu si vesnic mov!
Despre fiecare zambet pe care mi-l dai!
Despre cat de dor imi este de vacanta, de libertate, de tine, de noi!
Despre cat de verde e primavara veche si inceputul verii din lumea mea!
Despre cat de albastra si oglinditoare e marea strecurata prin pielea si fata mea!
Despre cat de dulce e muzica ce se perinda pe langa timpanul meu surd deseori!
Despre cat de dureroasa e suferinta si dansul in ploaie de unul singur!
Despre cat de frumos este sa stii ce e sinceritatea si apoi...
apoi iti voi povesti depre minciuna....
despre minciuna....si noi....
noi departe de ea...departe de minciuna, ura si durere....
iti voi vorbi, spune, cere si mai ales iti voi povesti
despre noi impreuna!
intr-un manunchi...
un manunchi mare de ganduri!
ganduri si trairi
ce-mi colinda sufletul...
mi-e dor de tine.
mi-e dor sa-ti vorbesc.
sa-ti vorbesc despre?????
Despre cat de slaba ma simt cand nu esti langa mine!
Despre cat de dor imi este de folrile de mai!
Despre cat de mult se bucura palma mea cand iti simte pielea!
Desore cat de colorata si calda e toamna sufletului meu!
Despre cat de dor imi este de tine cand trenul nici macar nu a plecat!
Despre cat de mult iti simt lipsa atunci cand pleci!
Despre cat de trista sunt pentru ca plang cand nu esti lanaga mine!
Despre cat de libere sunt pasarile in zborul lor!
Despre cat de calda e iubirea din fiecare tesut ce-mi compune trupul!
Despre cat de dor imi este sa-ti privesc cantecul lung al respiratiei din somnul tau de copilandru!
Despre cat de mult imi place sa vorbesc despre tine!
Despre cat de mult insemni pentru mine!
Despre cat de dor imi este de mirosul de iris viu si vesnic mov!
Despre fiecare zambet pe care mi-l dai!
Despre cat de dor imi este de vacanta, de libertate, de tine, de noi!
Despre cat de verde e primavara veche si inceputul verii din lumea mea!
Despre cat de albastra si oglinditoare e marea strecurata prin pielea si fata mea!
Despre cat de dulce e muzica ce se perinda pe langa timpanul meu surd deseori!
Despre cat de dureroasa e suferinta si dansul in ploaie de unul singur!
Despre cat de frumos este sa stii ce e sinceritatea si apoi...
apoi iti voi povesti depre minciuna....
despre minciuna....si noi....
noi departe de ea...departe de minciuna, ura si durere....
iti voi vorbi, spune, cere si mai ales iti voi povesti
despre noi impreuna!
Ia-ma cu tine...
Hai, te rog....
ramai copil.
sau nu...
nu te mai rog nimic...
ramai ce esti...
azi.
Ce esti azi,
sufelte crescand?
Dar...
totusi te rog
fa-mi un gand
cadou cu funda
si
inchide-ti,
naturii sufletului rece
pentru ca trairile-ti
se scurg...pe langa gand!
Naste mangaieri.
Cersteste priviri
si
iubeste-ma
de la umarul drept
pana la
piciorul stang.
Ti-e firca,
suflete rece?
Opreste-mi de pe buze,
orice inceput de soapta...
si nu lasa sa nu sclipeasca...
orice forma de umbra!
Si daca iti dispare frica...
deschide-ti nasturii
sufletului tau...
si indeasa-ma acolo...
indeasa-ma tare, tare...
si
ia-ma cu tine
ca sa nu-mi mai fie dor...
nicicand de mine!
ramai copil.
sau nu...
nu te mai rog nimic...
ramai ce esti...
azi.
Ce esti azi,
sufelte crescand?
Dar...
totusi te rog
fa-mi un gand
cadou cu funda
si
inchide-ti,
naturii sufletului rece
pentru ca trairile-ti
se scurg...pe langa gand!
Naste mangaieri.
Cersteste priviri
si
iubeste-ma
de la umarul drept
pana la
piciorul stang.
Ti-e firca,
suflete rece?
Opreste-mi de pe buze,
orice inceput de soapta...
si nu lasa sa nu sclipeasca...
orice forma de umbra!
Si daca iti dispare frica...
deschide-ti nasturii
sufletului tau...
si indeasa-ma acolo...
indeasa-ma tare, tare...
si
ia-ma cu tine
ca sa nu-mi mai fie dor...
nicicand de mine!
Eu, tu si visul
Azi
am șoptit munților cuvinte blânde,
ganduri mari,
visuri multe!
Muntii m-au invelit in ploaia lor calda
Gnadurile si visurile,
m-au impins usor de tot...
în colțul ochilor pierduti,
a privirii fara sens si a
gandului din tine nascut
si parca totusi
mut!
De atunci,
sufletul ce sta sa fugă
are picioare obosite!
E trist si strans gramada...era..
cum esti suflete?!
priveam spre suflet - ce privea uimit
spre mine,
spre inima mea si
chiar spre tine!
In somn...
taceam si-mi mai cantam
in ritm mut si gol iubirea.
si totusi o împărăție
de îngeri albi nedeslușiți
își aratara firea blândă
copilului suferind...
ce dormea adanc!
speriata de ingerii calzi
m-am trezit cu
un gand mai vechi de asfintit
cand din departare-adanca,
muta, clara si profunda
prezenta ta a răsărit!
Atunci...
Puteam...
sa-mi doresc?!...
sa te port în suflet,
mereu ca pe o sfanta comoara!
sa te pot avea, mereu al meu!
Dar...
m-am trezit
speriata si mirata.
am astupat privirea grea
care-mi trada
vise din primăvară
si visul
ma punea sa scriu
minuni de astă vară
si sa-mi amintesc
toamna ce mi-a asternut
in viata
o iarna ce-a trecut...
Am visat?...
M-am trezit?...
Tu...
Unde esti?...
Sunt in sarutul din
visul tau!
(24 februarie 2008)
am șoptit munților cuvinte blânde,
ganduri mari,
visuri multe!
Muntii m-au invelit in ploaia lor calda
Gnadurile si visurile,
m-au impins usor de tot...
în colțul ochilor pierduti,
a privirii fara sens si a
gandului din tine nascut
si parca totusi
mut!
De atunci,
sufletul ce sta sa fugă
are picioare obosite!
E trist si strans gramada...era..
cum esti suflete?!
priveam spre suflet - ce privea uimit
spre mine,
spre inima mea si
chiar spre tine!
In somn...
taceam si-mi mai cantam
in ritm mut si gol iubirea.
si totusi o împărăție
de îngeri albi nedeslușiți
își aratara firea blândă
copilului suferind...
ce dormea adanc!
speriata de ingerii calzi
m-am trezit cu
un gand mai vechi de asfintit
cand din departare-adanca,
muta, clara si profunda
prezenta ta a răsărit!
Atunci...
Puteam...
sa-mi doresc?!...
sa te port în suflet,
mereu ca pe o sfanta comoara!
sa te pot avea, mereu al meu!
Dar...
m-am trezit
speriata si mirata.
am astupat privirea grea
care-mi trada
vise din primăvară
si visul
ma punea sa scriu
minuni de astă vară
si sa-mi amintesc
toamna ce mi-a asternut
in viata
o iarna ce-a trecut...
Am visat?...
M-am trezit?...
Tu...
Unde esti?...
Sunt in sarutul din
visul tau!
(24 februarie 2008)
Relatia ta si motivul ce o predomina
Ma gandesc in ultima vreme la ce inseamna un "impreuna" intre doi oameni. Am cunoscut oameni care au o relatie. Dar nu se simt bine. Ii intreb "de ce?". Raspunsul: "Nu stiu dar parca nu sunt eu si parca nu e totul acolo?!" Trist raspuns. Prea trisit. Eu, la cat de impulsiva si la cat de atenta pe ceea ce simt sunt nu cred ca as sta in situatia asta nici macar o saptamana...
Asta m-a facut sa ma gandesc ca si intr-o relatie lunga, dar care merge prost...totul a fost prost de la inceput dar s-au autopacalit, s-au ascuns dupa deget, au calcat pe adevar...si de asta ajung in punctul in care nu sunt ei, in care nu se simt bine, in care nu au totul!!!
Motivele gresite intr-o relatie sau de a incepe o relatie, si care din start nu v-a merge, dupa parerea mea sunt:
Singurătatea şi disperarea
Când ne simţim singuri şi disperaţi sunt şanse mari să facem alegeri greşite şi să ajungem într-o relaţie nesatisfăcătoare.
Fii mult mai selectiv. Nu scade ştafeta doar pentru că simţi că treci printr-o perioadă complicată. Nu eşti un magazin care vinde marfa veche, inutilă. Eşti o persoană umană care merită să fie iubită şi să aibe genul de relaţie pe care o doreşte, nu ceea pe care crede că o poate avea.
Niciodata o relatie nu te va putea face sa nu te mai simti singur, daca relatia respectiva este guvernata de acest motiv...dimpotriva de simti mult mai singur...
Vina
Anumite persoane rămân într-o relaţie nu pentru că îşi doresc să stea ci pentru că le este frică de ce s-ar putea întâmpla dacă ar pleca. Când decidem să ramânem cu cineva din cauza sentimentului de vinovăţie ne înşelăm atât pe noi cât şi partenerul. Trebuie sa avem un curaj nebun si sa ne dam seama ca nu suntem vinovati de absolut nimic, daca nu merge, asta e! Nu faceti competite care e vinovat mai mult si care e vinovat mai putin si apoi in urma competitiei cel mai vinovat trebuie sa fie calcat in picioare si sa-si ascunda personalitatea si dorintele. Avem dreptul la o a doua sansa si mai ales avem dreptul sa nu mai repetam aceiasi greseala si a doua oara!
Presiunea
Când luăm decizia de a fi cu cineva din cauza presiunilor (impuse de noi înşine sau alţii) mai degrabă decât pentru că simţim că persoana este cea potrivită, renunţăm la puterea noastră şi asigurăm un final nefericit relaţiei. Trebuie sa stim ca daca noi nu hotarim pentru noi, atunci nimeni nu o face mai bine decat noi. Si daca gresim macar invatam lectia...dar daca ia altcineva hotararea in locul nostru cine invata din greseli???
Umplerea golului emoţional şi spiritual
Dacă simţi că ai un gol imens în tine, nici un partener, indiferent de cât de mult te-ar iubi, nu va reuşi să umple acest gol.
Implinirea este cea care face o relaţie să meargă, nu golul. Implinirea vine din iubire sincera. Implinirea vine din a sti cine esti si ce vrei. Niciodata nu o sa fii implinit si fara senzatia de gol interior daca tu l-ai ales pe el/ea ca sa-ti umple golul. Ai plecat pe o premiza total gresita - celalalt nu are menirea de a-ti umple golul, celalat are menirea de a te iubi...si daca tu pleci cu ideea de a-ti umple golul...s-ar putea sa ai un gol si mai mare...
“Foamea” sexuală
Ai o limită a foamei sexuale, o perioadă de timp după care simţi că ceva nu este în regulă pentru ca ai fost prea mult timp inactiv(ă) sexual? Este bine să cunoşti această limită. Poate ar fi util să treci data pe calendar şi când perioada se apropie să fii extra atent(ă) în a nu te implica într-o relaţie din cauza unui motiv greşit.
Sa fim seriosi, si barbatul si femeia de azi isi poate gasi un partener de o noapte, (nu incurajez aventurile, dar pun mult mai mult accent pe o relatie bazata pe sinceritate) nu trebuie sa ii incurc viata unui om ca sunt eu frustrata. Motivul asta mi se pare cel mai penibil. Chiar nu te poti abtine???!!! Si mai ales ca femeie cred ca totul e mult mai simplu. Sexul nu e o indatorire, nu e o obligatie, e o chestie normala care, din punctul meu de vedere se cere in anumite conditii la fel de normale!
Pentru a evita indatoririle proprii sau responsabilitatile
Unele persoane caută o relaţie în mod special pentru a avea pe cineva să aibe grijă de ele, astfel evitând sa fie responsabili de ei insisi. Asta arata o lipsa de maturitate, o atitudine puerila in fata unei persoane. In astfel de situatii mai stii cine esti si ce vrei??
Care dintre voi nu se gaseste ina ceste motive, e un fericit, dupa parerea mea!
Asta m-a facut sa ma gandesc ca si intr-o relatie lunga, dar care merge prost...totul a fost prost de la inceput dar s-au autopacalit, s-au ascuns dupa deget, au calcat pe adevar...si de asta ajung in punctul in care nu sunt ei, in care nu se simt bine, in care nu au totul!!!
Motivele gresite intr-o relatie sau de a incepe o relatie, si care din start nu v-a merge, dupa parerea mea sunt:
Singurătatea şi disperarea
Când ne simţim singuri şi disperaţi sunt şanse mari să facem alegeri greşite şi să ajungem într-o relaţie nesatisfăcătoare.
Fii mult mai selectiv. Nu scade ştafeta doar pentru că simţi că treci printr-o perioadă complicată. Nu eşti un magazin care vinde marfa veche, inutilă. Eşti o persoană umană care merită să fie iubită şi să aibe genul de relaţie pe care o doreşte, nu ceea pe care crede că o poate avea.
Niciodata o relatie nu te va putea face sa nu te mai simti singur, daca relatia respectiva este guvernata de acest motiv...dimpotriva de simti mult mai singur...
Vina
Anumite persoane rămân într-o relaţie nu pentru că îşi doresc să stea ci pentru că le este frică de ce s-ar putea întâmpla dacă ar pleca. Când decidem să ramânem cu cineva din cauza sentimentului de vinovăţie ne înşelăm atât pe noi cât şi partenerul. Trebuie sa avem un curaj nebun si sa ne dam seama ca nu suntem vinovati de absolut nimic, daca nu merge, asta e! Nu faceti competite care e vinovat mai mult si care e vinovat mai putin si apoi in urma competitiei cel mai vinovat trebuie sa fie calcat in picioare si sa-si ascunda personalitatea si dorintele. Avem dreptul la o a doua sansa si mai ales avem dreptul sa nu mai repetam aceiasi greseala si a doua oara!
Presiunea
Când luăm decizia de a fi cu cineva din cauza presiunilor (impuse de noi înşine sau alţii) mai degrabă decât pentru că simţim că persoana este cea potrivită, renunţăm la puterea noastră şi asigurăm un final nefericit relaţiei. Trebuie sa stim ca daca noi nu hotarim pentru noi, atunci nimeni nu o face mai bine decat noi. Si daca gresim macar invatam lectia...dar daca ia altcineva hotararea in locul nostru cine invata din greseli???
Umplerea golului emoţional şi spiritual
Dacă simţi că ai un gol imens în tine, nici un partener, indiferent de cât de mult te-ar iubi, nu va reuşi să umple acest gol.
Implinirea este cea care face o relaţie să meargă, nu golul. Implinirea vine din iubire sincera. Implinirea vine din a sti cine esti si ce vrei. Niciodata nu o sa fii implinit si fara senzatia de gol interior daca tu l-ai ales pe el/ea ca sa-ti umple golul. Ai plecat pe o premiza total gresita - celalalt nu are menirea de a-ti umple golul, celalat are menirea de a te iubi...si daca tu pleci cu ideea de a-ti umple golul...s-ar putea sa ai un gol si mai mare...
“Foamea” sexuală
Ai o limită a foamei sexuale, o perioadă de timp după care simţi că ceva nu este în regulă pentru ca ai fost prea mult timp inactiv(ă) sexual? Este bine să cunoşti această limită. Poate ar fi util să treci data pe calendar şi când perioada se apropie să fii extra atent(ă) în a nu te implica într-o relaţie din cauza unui motiv greşit.
Sa fim seriosi, si barbatul si femeia de azi isi poate gasi un partener de o noapte, (nu incurajez aventurile, dar pun mult mai mult accent pe o relatie bazata pe sinceritate) nu trebuie sa ii incurc viata unui om ca sunt eu frustrata. Motivul asta mi se pare cel mai penibil. Chiar nu te poti abtine???!!! Si mai ales ca femeie cred ca totul e mult mai simplu. Sexul nu e o indatorire, nu e o obligatie, e o chestie normala care, din punctul meu de vedere se cere in anumite conditii la fel de normale!
Pentru a evita indatoririle proprii sau responsabilitatile
Unele persoane caută o relaţie în mod special pentru a avea pe cineva să aibe grijă de ele, astfel evitând sa fie responsabili de ei insisi. Asta arata o lipsa de maturitate, o atitudine puerila in fata unei persoane. In astfel de situatii mai stii cine esti si ce vrei??
Care dintre voi nu se gaseste ina ceste motive, e un fericit, dupa parerea mea!
De sa cred?!
Candva...in nebunia cuminte a vietii mele si a timpului liber am jucat teatru!
Imi placea!
Ma enuziasma!
Ma regaseam!
Traiam!
Eram eu!
Unele din momentele extraodrdinare care s-au intamplat au fost:
....
Intr-un moment am scris asa ceva spus sub forma de monolog!
Imbracata in camasa alba. Cu parul pe spate. Desculta si pantaloni negri...am spus:
De ce sa cred?
In ce sa cred?
Sa cred!
Aud asta mereu.
Mereu, mereu.
Toti imi spuneti asta:
Crede.
In ce sa cred?
Intr-un Dumnezeu omniprezent
in viata mea?
Un Dumnezeu pe care nu-l simt,
nu-l vad,
nu-l aud???
De sa cred?
Pentru ca voi credeti?
Pentru ca voi,
va mintiti frumos ca puteti crede.
Ca aceasta imensa credinta
Va face buni si va da sens vietii?
Nu! Nu am nevoie de o astfel de credinta.
De o astfel de credinta care nu poarta nume.
Poarta un nume credinta voastra - Dumnezeu!
Dumnezeul asta despre care mereu vorbiti si
va chinuiti sa va autoconvingeti ca voi credeti in El,
pentru voi nici macar nu exista.
Va e frica de voi insiva.
Va e frica sa spuneti cine sunteti
sau
Sa cautati cine sunteti?
Dar..
Dar cine sunt eu...
Cine sunt eu?
Uitati-va la mine.
Cine sunt eu...
Eu..
Eu..
Eu..
Cine sunt?
Un om nebun, cu plete negre...
cu pistrui si
ochi profunzi caprui!!!
Nuuuuuuu!!!!
Daca v-as spune
aceste cuvinte
descripitive din minte
si despre mine,
nu as naste istoria vietii
nu ar sti
Dumnezeul in care trebuie sa cred
ca am fost.
Apoi...
de ce sa ma mint ca si voi?
de ce sa cred in ceva, in cineva
pe care nu-l simt...
Fara profunzime si sinceritate...
nu cred ca pot naste ceva durabil
intre mine si inima mea!!!
Cine sunt?
Ce vreau?
Vreau sa fiu vointa mea!
Da!
Am descoperit!
Vreau sa fiu vointa mea.
Vointa mea puternica...
Vointa mea colorata...
poate naste credinta,
poate naste sinceritatea,
poate naste putere,
poate naste alegere,
doar vointa mea...il poate
naste pe Dumnezeu...
in inima mea...
fara sa cred in EL si sa ma mint
ca asa exist si sunt!
Daca nu poti mai mult, si daca nu stii cine esti,
esti nepuntincios...
atunci nu-l baga pe Dumnezeu...
acest imens personaj...
in viata ta...si fa-l responsabil...
de ce gandesti si apoi crezi ca faci
pentru El...
Nu cred ca are nevoie
de ceva din partea ta...
Doar....te-a facut...
sau tu esti din maimuta...
Esti pe faza...
in fata eului tau...
fii sincer acum cu tine...
Esti maimuta evoluata sau
o creatie divina
in care te minti ca
poti crede...dar totusi sufletul e mut...
si imi ceri mie sa cred...
Ma gandesc...asa am debutat. Cu monologul asta compus de mine. Ce m-a facut sa scriu asta atunci nu stiu!
Dar stiu ca am transmis mesajul, odata ce am continuat sa mai joc...
Imi placea!
Ma enuziasma!
Ma regaseam!
Traiam!
Eram eu!
Unele din momentele extraodrdinare care s-au intamplat au fost:
....
Intr-un moment am scris asa ceva spus sub forma de monolog!
Imbracata in camasa alba. Cu parul pe spate. Desculta si pantaloni negri...am spus:
De ce sa cred?
In ce sa cred?
Sa cred!
Aud asta mereu.
Mereu, mereu.
Toti imi spuneti asta:
Crede.
In ce sa cred?
Intr-un Dumnezeu omniprezent
in viata mea?
Un Dumnezeu pe care nu-l simt,
nu-l vad,
nu-l aud???
De sa cred?
Pentru ca voi credeti?
Pentru ca voi,
va mintiti frumos ca puteti crede.
Ca aceasta imensa credinta
Va face buni si va da sens vietii?
Nu! Nu am nevoie de o astfel de credinta.
De o astfel de credinta care nu poarta nume.
Poarta un nume credinta voastra - Dumnezeu!
Dumnezeul asta despre care mereu vorbiti si
va chinuiti sa va autoconvingeti ca voi credeti in El,
pentru voi nici macar nu exista.
Va e frica de voi insiva.
Va e frica sa spuneti cine sunteti
sau
Sa cautati cine sunteti?
Dar..
Dar cine sunt eu...
Cine sunt eu?
Uitati-va la mine.
Cine sunt eu...
Eu..
Eu..
Eu..
Cine sunt?
Un om nebun, cu plete negre...
cu pistrui si
ochi profunzi caprui!!!
Nuuuuuuu!!!!
Daca v-as spune
aceste cuvinte
descripitive din minte
si despre mine,
nu as naste istoria vietii
nu ar sti
Dumnezeul in care trebuie sa cred
ca am fost.
Apoi...
de ce sa ma mint ca si voi?
de ce sa cred in ceva, in cineva
pe care nu-l simt...
Fara profunzime si sinceritate...
nu cred ca pot naste ceva durabil
intre mine si inima mea!!!
Cine sunt?
Ce vreau?
Vreau sa fiu vointa mea!
Da!
Am descoperit!
Vreau sa fiu vointa mea.
Vointa mea puternica...
Vointa mea colorata...
poate naste credinta,
poate naste sinceritatea,
poate naste putere,
poate naste alegere,
doar vointa mea...il poate
naste pe Dumnezeu...
in inima mea...
fara sa cred in EL si sa ma mint
ca asa exist si sunt!
Daca nu poti mai mult, si daca nu stii cine esti,
esti nepuntincios...
atunci nu-l baga pe Dumnezeu...
acest imens personaj...
in viata ta...si fa-l responsabil...
de ce gandesti si apoi crezi ca faci
pentru El...
Nu cred ca are nevoie
de ceva din partea ta...
Doar....te-a facut...
sau tu esti din maimuta...
Esti pe faza...
in fata eului tau...
fii sincer acum cu tine...
Esti maimuta evoluata sau
o creatie divina
in care te minti ca
poti crede...dar totusi sufletul e mut...
si imi ceri mie sa cred...
Ma gandesc...asa am debutat. Cu monologul asta compus de mine. Ce m-a facut sa scriu asta atunci nu stiu!
Dar stiu ca am transmis mesajul, odata ce am continuat sa mai joc...
Intalnire..."memorabila"
Candva....Nu demult!
Am stabilit cu un tip sa ne vedem.
Am stabilit asta, doar pentru simplu fapt ca facuse si el psihologia...
Si ma gandeam ca ar fi un potential amic cu care as putea discuta deschis si liber despre acest vast domeniu...
Dar....sa inceapa povestea...
Pffff
Stiam, dinainte ca e mic de staura, dar nu-mi imaginam ca eu pe tocuri as fi mai inalta decat el, in conditiile in care eu sunt miniona...
Ma simteam penibil sa merg langa un barbat si sa fiu vizibil mai inalta decat el...dar era si interesant deoarece asta mi se intampla rar de tot, sa fiu vizibil mai inalta decat cineva:)))
Ne vedem, ne salutam, ne pupam pe obraz si stabilim sa mergem la o cafenea sa bem o cafea.
Ajungem acolo. Vine cafeaua.
Incepem sa vorbim. De fapt eu incep sa vorbesc, pentru ca el nu prea vorbea...
Ma scotea din minti insistenta lui de a ma saruta, cand eu ii ziceam clar ca nu.
Nu intelegea, faptura noastra, ca nu vreau sa ma sarut cu el...
La un moment dat vorbim cateva minute despre psihologie.
Sincer, nu prea avea habar de asa ceva desi era licentiat in asa ceva.
Trecem peste faptul ca era licentiat de o facultate particulara...dar micuta noastra faptura nu stia notiuni generale despre psiholgie...
Am ramas ciudat surprinsa, pentru ca sa fii licentiat in asa ceva si sa nu stii notiuni generale inseamna sa te tradezi pe tine ca om si apoi sa-ti tradezi pasiunea si visul tau!
Sa revenim!
M-am convins ca nu am ce vorbi cu el pe absolut niciun subiect.
Ca oricat de frumusel ar fi (pentru ca da, era foarte frumusel) nu ma atrage. Ca daca nu-l duce motorasul nu ma intereseaza.
Ca putea sa fie cel mai frumos daca e temebel nu suntem din aceiasi poveste!
La un moment dat, cand taceam si ma gandeam sa fac cumva sa plec, ca nu mai rezistam, desi nu cred ca trecuse jumatate de ora:)))...aud faptura din fata mea vorbind.
Tin sa mentionez, ca absolut niciodata nu am vorbit cu el pe tema asta. Niciodata!
Rupt de context...minunatul barbat din faptura noastra spune: "Deci cum ramane, facem sau nu dragoste!!!"
Wow. Am ramas perplex!!!
Ma ridic frumos de pe scaun. Imi pun paltonul frumos pe mine.
Imi iau geanta.
Si ma aplec deasupra urechii lui.
Cred, ca se gandea ca-l sarut in semn de multumire ca a fost asa tampit!
Ma aplec si ii spun clar, raspicat si cat pot eu de frumos: "Daca tu ai avut doar catele la viata ta, afla ca eu nu sunt catea, sunt femeie si spre deosebire de femeile din viata ta, ma respect si am demnitate. Iar, tin sa te anunt ca eu nu m-as culca nici sa fiu obsedata cu un mascul infect ca tine!"
Si eu mai aveam in ceasca mea putina cafea. Iau cesca si ii torn cafeaua mea in ceasca lui si ii spun:"Gestul asta reprezinta dragul meu psiholog o flegma cu toata puterea mea de femeie exact intre ochisorii astia scumpi ai tai. Dar in public nu pot!"
Daaa, stiu am fost rea si am vorbit urat!!!!
Ramasese nedumerit!
Apas puterniC pe tocuri.
Il las singur la masa.
Toata lumea se uita la masa noastra si implicit la el.
Si apoi la mine!
De ce am facut asta!
Pentru ca m-a enervat teribil prostia lui si mai ales cum s-a gandit el sa ma trateze pe mine. Ce se gandea ca ii zic DA...
Pentru ca a fost prima propozitie de acest gen pe care am auzit-o in toata viata mea!
Pentru ca mi s-a parut scarbos!
Pentru ca mi s-a parut insensibil!
Pentru ca in fond si la urma urmei nu sunt cea mai desteapta, dar el era chiar prost!...
Am stabilit cu un tip sa ne vedem.
Am stabilit asta, doar pentru simplu fapt ca facuse si el psihologia...
Si ma gandeam ca ar fi un potential amic cu care as putea discuta deschis si liber despre acest vast domeniu...
Dar....sa inceapa povestea...
Pffff
Stiam, dinainte ca e mic de staura, dar nu-mi imaginam ca eu pe tocuri as fi mai inalta decat el, in conditiile in care eu sunt miniona...
Ma simteam penibil sa merg langa un barbat si sa fiu vizibil mai inalta decat el...dar era si interesant deoarece asta mi se intampla rar de tot, sa fiu vizibil mai inalta decat cineva:)))
Ne vedem, ne salutam, ne pupam pe obraz si stabilim sa mergem la o cafenea sa bem o cafea.
Ajungem acolo. Vine cafeaua.
Incepem sa vorbim. De fapt eu incep sa vorbesc, pentru ca el nu prea vorbea...
Ma scotea din minti insistenta lui de a ma saruta, cand eu ii ziceam clar ca nu.
Nu intelegea, faptura noastra, ca nu vreau sa ma sarut cu el...
La un moment dat vorbim cateva minute despre psihologie.
Sincer, nu prea avea habar de asa ceva desi era licentiat in asa ceva.
Trecem peste faptul ca era licentiat de o facultate particulara...dar micuta noastra faptura nu stia notiuni generale despre psiholgie...
Am ramas ciudat surprinsa, pentru ca sa fii licentiat in asa ceva si sa nu stii notiuni generale inseamna sa te tradezi pe tine ca om si apoi sa-ti tradezi pasiunea si visul tau!
Sa revenim!
M-am convins ca nu am ce vorbi cu el pe absolut niciun subiect.
Ca oricat de frumusel ar fi (pentru ca da, era foarte frumusel) nu ma atrage. Ca daca nu-l duce motorasul nu ma intereseaza.
Ca putea sa fie cel mai frumos daca e temebel nu suntem din aceiasi poveste!
La un moment dat, cand taceam si ma gandeam sa fac cumva sa plec, ca nu mai rezistam, desi nu cred ca trecuse jumatate de ora:)))...aud faptura din fata mea vorbind.
Tin sa mentionez, ca absolut niciodata nu am vorbit cu el pe tema asta. Niciodata!
Rupt de context...minunatul barbat din faptura noastra spune: "Deci cum ramane, facem sau nu dragoste!!!"
Wow. Am ramas perplex!!!
Ma ridic frumos de pe scaun. Imi pun paltonul frumos pe mine.
Imi iau geanta.
Si ma aplec deasupra urechii lui.
Cred, ca se gandea ca-l sarut in semn de multumire ca a fost asa tampit!
Ma aplec si ii spun clar, raspicat si cat pot eu de frumos: "Daca tu ai avut doar catele la viata ta, afla ca eu nu sunt catea, sunt femeie si spre deosebire de femeile din viata ta, ma respect si am demnitate. Iar, tin sa te anunt ca eu nu m-as culca nici sa fiu obsedata cu un mascul infect ca tine!"
Si eu mai aveam in ceasca mea putina cafea. Iau cesca si ii torn cafeaua mea in ceasca lui si ii spun:"Gestul asta reprezinta dragul meu psiholog o flegma cu toata puterea mea de femeie exact intre ochisorii astia scumpi ai tai. Dar in public nu pot!"
Daaa, stiu am fost rea si am vorbit urat!!!!
Ramasese nedumerit!
Apas puterniC pe tocuri.
Il las singur la masa.
Toata lumea se uita la masa noastra si implicit la el.
Si apoi la mine!
De ce am facut asta!
Pentru ca m-a enervat teribil prostia lui si mai ales cum s-a gandit el sa ma trateze pe mine. Ce se gandea ca ii zic DA...
Pentru ca a fost prima propozitie de acest gen pe care am auzit-o in toata viata mea!
Pentru ca mi s-a parut scarbos!
Pentru ca mi s-a parut insensibil!
Pentru ca in fond si la urma urmei nu sunt cea mai desteapta, dar el era chiar prost!...
ACCIDENTUL...(recenzie)
Am terminat cartea de ceva vreme, dar timpul meu e cam scurt...multe ma cer in multe locatii...
Mi-a placut cartea, doar e vorba despre unul dintre autorii mei preferati!
Actiunea incepe in Bucuresti in seara de 18 decembrie 1934. Nora, protagonista noastra, coboara din tramvai intre statii, insa aluneca si se prabuseste in zapada, consecinta acestui fapt este o mica lovitura la unul dintre picioarele femeii.
Un stupid accident de tramvai. Se ridica si il roaga sa o ajute pe cel mai indiferent barbat dintre toti care se aflau in acel tramvai. Cel mai indiferent, cel mai tacut, cel mai sters, cel mai stresat, cel mai trist, cel mai uracios, inchis in sine si absent om pe care l-ai putea intalni; si care pe deasupra inspira si teama.
Asa incepe romanul lui Mihail Sebastian.In acest roamn este iarna. Iarna cu zapada, cu frig, cu felinare aprinse ce o fac sa straluceasca, cu urme de pasi ce raman bine intipariti in zapada moale, cu priviri de la fereastra in lungul strazilor pustii. E iarna peste tot, parca si in camera ta e iarna, si asa te adancesti intr-un fotoliu colorat si te apuci sa citesti...intr-o lumina palpaitoare!
O vezi pe Nora cum ajunge sprijinindu-se de Paul pana acasa, esti intrigat de faptul ca face o baie fierbinte cu el in camera de alaturi, o vezi afland ca in ziua aceea el implineste treizeci de ani, si tragandu-l intr-o sarbatorire pe care el nu o dorea neaparat, desi o savureaza. Totusi dupa toate aceste actiuni...Paul fuge din casa Norei...De ce?
“De ce-ul?" este Ann, o tanara pictorita, cu care a impartasit o iubire consumanta, calatorii pe nepregatite, conversatii lungi, imbratisari nesfarsite, priviri adanci si cuvinte de alint si multe lucruri profunde si interiorizate.Toate acestea s-au evaporat odata ce Ann si-a pus cariera pe primul loc, uitand de Paul in timpul escapadelor ei, poate cu alti barbati, potentiali clienti.
O "poveste" de care Paul nu se poate rupe, chiar si dupa aproape jumatate de an de cand povestea lor a luat sfarsit. Pe care fuge sa o caute in locul lor preferat, despre care crede ca il asteapta acasa cand isi vede propria fereastra luminata.
E Nora insa, care simte mai mult decat ingrijorarea declarata ca el se va sinucide. Nu isi poate explica nici macar ei propriile actiuni, de ce se duce dupa el la tribunal, unde avea un proces, desi, dupa noaptea de dragoste petrecuta in casa lui, el plecase lasand un bilet, un bilet mut si fara prea multe informatii.
Abia in trenul spre Brasov, in care il convinge cu greu sa se urce, impreuna cu echipamentul complet de schi proaspat cumparat, sentimentele incep sa ii devina clare; si pe drumul anevoios prin Prapastia Lupului, spre o cabana din varful muntelui. Relatia lor, impartita intre zilele in care ii este profesoara de schi si noptile in care ii este iubita, prinde molcom contur, pe fundalul povestii tulburtoare a familiei Grodeck, in casuta carora se adapostesc si raman pe tot parcursul sarbatorilor de iarna...
Totul se scurge incet, cu pasi mici si nesiguri, dar totul prinde contur si un nou Paul, ce pare salvat de catre Nora din calea amintirilor lui dureroase. Asta pana cand o intalneste din nou pe Ann, in mijlocul acelei lumi, ce fusese parca creata cu menirea de a o izgoni din tot.
Desi in momentul acesta al cartii actiunea pare sa stopeze si mai ales sa se reintoarca in timp, exact acum Paul isi da seama ca totul depinde de el, ca Ann poate continua sa fie prezenta in mod obsesiv in viata lui, doar daca el ii da voie...tot in acest moment aflam hotararea Norei de a continua sa lupte...
Limbajul trupului....mesaj subliminal(3)
Daca zilele trecute am postat notiunile generale ale limbajului trupului, mi se pare corect sa pun aici si cateva exemple. M-am gandit azi la acest subiect in drum spre facultate.
Una dintre cele mai eficiente metode de a-i transmite unei persoane ca te intereseaza o eventuala relatie cu ea este limbajul trupului.
Daca vrei sa ai succes, totul tine de priceperea transmiterii semnalelor de atractie fizica si de recunoasterea lor. Dar cum ai putea fi sigur ca transmiti semnalele corecte? Trupul tau comunica prin intermediul propriului sau limbaj. Fara sa-ti dai seama, felul in care te asezi pe un scaun, pozitia mainilor si a picioarelor, sau chiar tinuta ta obisnuita transmit ceva despre tine, despre sentimentele si gandurile tale. Pentru a fi constient de mesajele pe care le transmiti si pentru a nu da celorlalti posibilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa, cel mai important este ca tu sa reusesti sa-ti controlezi limbajul propriului trup.
Femeile recunosc mult mai usor, decat barbatii, astfel de semnale si cu o mai mare rapiditate. Tot ele sunt cele care se folosesc de acest tip de comunicare mai mult, pentru a atrage atentia sexului opus. De asta, gesturile prezentate mai jos sunt despre femeie, cu si mai ales ale femeilor!!!
Deci:
Ochii: Primul contact care se stabileste intre doua persoane, este cel vizual. Inainte ca cineva sa rosteasca vreun cuvant, ochii au transmis deja un mesaj, care poate fi interpretat in diferite moduri.
Astfel, cand o femeie priveste adanc in ochii unui barbat, inseamna ca este fascinata de acesta si, mai mult decat atat, daca ea nu-si va mai muta privirea, inseamna ca pentru ea, in locul si la momentul respectiv, nu mai exista alt barbat.
Contactul vizual frontal poate fi, insa, si riscant. O femeie care se lanseaza intr-o astfel de comunicare poate fi considerata prea obraznica si prea indrazneata de catre barbatii care se simt "incoltiti" de o abordare prea directa.
Parul:Femeile se joaca adesea cu propriul par iar acesta este, si el, un semn de nervozitate. Daca te surprinzi rasucind de zor o suvita de par, este clar ca barbatul din fata ta are un efect asupra ta. Este foarte atragator, destept, spiritual sau ai inceput deja sa-ti imaginezi cum ar fi o noapte fierbinte in bratele lui?...asta mi se pare cam ciudat. Nu stiu daca de la primul contact, deja te vezi in bratele lui...si mai fiind si o noapte fierbinte!!!:D
Rasucirea unei suvite de par poate fi, insa, si un simplu gest jucaus. Femeile cu parul lung obisnuiesc sa se joace cu propriul par. In inconstient, ele stiu ca barbatii gasesc parul femeilor ca fiind sexi, iar joaca cu o suvita nu va face decat sa le atraga atentia asupra lor.
Buzele:Cand prezenta unui barbat o starneste si o excita peste masura, femeia va simti cum cavitatea bucala i se va usca. Ei bine, in cazul in care ai inceput sa-ti umezesti si sa-ti musti buzele in compania unui barbat, este semn clar ca acesta nu-ti este chiar indiferent. Suptul buzelor se traduce prin interesul nascut pentru persoana din fata ta. Este un semn evident, un gest a carui semnificatie nu poate fi ascunsa.
Desigur, acesta trebuie corect interpretat. Daca femeia din fata voastra isi umezeste buzele in sezonul rece, furioasa ca trebuie sa-si rascoleasca toata geanta pana sa-si gaseasca balsamul de buze, servetelele si pliculetele de ceai, nu va infierbantati, este doar un caz de gripa.:))
Bratele:Cand o femeie sau un barbat isi tine bratele incrucisate pe piept, acest gest poate fi interpretat in mai multe feluri. In cazul femeilor, incrucisarea bratelor poate arata ca ele sunt niste fapturi vulnerabile si simt nevoia de a se proteja in fata celorlalti.
Totodata, femeile apeleaza la aceasta postura pentru a atrage atentia asupra sanilor lor, in aceasta situatie incrucisarea bratelor primind o incarcatura sexuala.
De asemenea, in anumite situatii incrucisarea bartelor poate arata dezinteres, respingere, indiferenta fata de celalat partener de comunicare.
Picioarele:
Incrucisarea picioarelor poate fi interpretata ca fiind un gest ce tradeaza nervozitate sau dorinta de a provoca. Majoritatea persoanelor isi incruciseaza picioarele, intr-un gest inconstient, cand sunt cuprinse de o stare de nervozitate. Daca o femeie isi va incrucisa picioarele, in mod voit, pentru a-si expune gleznele intr-o pozitie sexi sau va impinge inainte varful piciorului, inseamna ca isi doreste sa cucereasca barbatul aflat in fata ei.
Pozitia corpului:Cand o femeie sau un barbat se simte confortabil in prezenta unei persoane de sex opus, are tendinta de a se apleca in fata, spre trupul celuilalt. Tinuta este relaxata iar corpul este indreptat cu fata catre cealalta persoana.
In cazul in care persoana din fata ta simte un disconfort in prezenta ta, va avea tendinta de a se departa de tine, facand pasi mici in spate. Pozitia corpului va fi cu spatele teapan iar corpul nu-i va fi indreptat spre tine, ci va forma, cu al tau, un unghi cu varful ascutit in jos.
Nu stiu cati dintre voi va regasiti in aceste posturi si gesturi, si mai ales nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca prin insasi gesturile voastre transmiteti dorinte prezente...si de ce nu, care pot dainui in timp?!!!
Mai multe despre acest vast subiect puteti gasi in:
Una dintre cele mai eficiente metode de a-i transmite unei persoane ca te intereseaza o eventuala relatie cu ea este limbajul trupului.
Daca vrei sa ai succes, totul tine de priceperea transmiterii semnalelor de atractie fizica si de recunoasterea lor. Dar cum ai putea fi sigur ca transmiti semnalele corecte? Trupul tau comunica prin intermediul propriului sau limbaj. Fara sa-ti dai seama, felul in care te asezi pe un scaun, pozitia mainilor si a picioarelor, sau chiar tinuta ta obisnuita transmit ceva despre tine, despre sentimentele si gandurile tale. Pentru a fi constient de mesajele pe care le transmiti si pentru a nu da celorlalti posibilitatea de a te citi ca pe o carte deschisa, cel mai important este ca tu sa reusesti sa-ti controlezi limbajul propriului trup.
Femeile recunosc mult mai usor, decat barbatii, astfel de semnale si cu o mai mare rapiditate. Tot ele sunt cele care se folosesc de acest tip de comunicare mai mult, pentru a atrage atentia sexului opus. De asta, gesturile prezentate mai jos sunt despre femeie, cu si mai ales ale femeilor!!!
Deci:
Ochii: Primul contact care se stabileste intre doua persoane, este cel vizual. Inainte ca cineva sa rosteasca vreun cuvant, ochii au transmis deja un mesaj, care poate fi interpretat in diferite moduri.
Astfel, cand o femeie priveste adanc in ochii unui barbat, inseamna ca este fascinata de acesta si, mai mult decat atat, daca ea nu-si va mai muta privirea, inseamna ca pentru ea, in locul si la momentul respectiv, nu mai exista alt barbat.
Contactul vizual frontal poate fi, insa, si riscant. O femeie care se lanseaza intr-o astfel de comunicare poate fi considerata prea obraznica si prea indrazneata de catre barbatii care se simt "incoltiti" de o abordare prea directa.
Parul:Femeile se joaca adesea cu propriul par iar acesta este, si el, un semn de nervozitate. Daca te surprinzi rasucind de zor o suvita de par, este clar ca barbatul din fata ta are un efect asupra ta. Este foarte atragator, destept, spiritual sau ai inceput deja sa-ti imaginezi cum ar fi o noapte fierbinte in bratele lui?...asta mi se pare cam ciudat. Nu stiu daca de la primul contact, deja te vezi in bratele lui...si mai fiind si o noapte fierbinte!!!:D
Rasucirea unei suvite de par poate fi, insa, si un simplu gest jucaus. Femeile cu parul lung obisnuiesc sa se joace cu propriul par. In inconstient, ele stiu ca barbatii gasesc parul femeilor ca fiind sexi, iar joaca cu o suvita nu va face decat sa le atraga atentia asupra lor.
Buzele:Cand prezenta unui barbat o starneste si o excita peste masura, femeia va simti cum cavitatea bucala i se va usca. Ei bine, in cazul in care ai inceput sa-ti umezesti si sa-ti musti buzele in compania unui barbat, este semn clar ca acesta nu-ti este chiar indiferent. Suptul buzelor se traduce prin interesul nascut pentru persoana din fata ta. Este un semn evident, un gest a carui semnificatie nu poate fi ascunsa.
Desigur, acesta trebuie corect interpretat. Daca femeia din fata voastra isi umezeste buzele in sezonul rece, furioasa ca trebuie sa-si rascoleasca toata geanta pana sa-si gaseasca balsamul de buze, servetelele si pliculetele de ceai, nu va infierbantati, este doar un caz de gripa.:))
Bratele:Cand o femeie sau un barbat isi tine bratele incrucisate pe piept, acest gest poate fi interpretat in mai multe feluri. In cazul femeilor, incrucisarea bratelor poate arata ca ele sunt niste fapturi vulnerabile si simt nevoia de a se proteja in fata celorlalti.
Totodata, femeile apeleaza la aceasta postura pentru a atrage atentia asupra sanilor lor, in aceasta situatie incrucisarea bratelor primind o incarcatura sexuala.
De asemenea, in anumite situatii incrucisarea bartelor poate arata dezinteres, respingere, indiferenta fata de celalat partener de comunicare.
Picioarele:
Incrucisarea picioarelor poate fi interpretata ca fiind un gest ce tradeaza nervozitate sau dorinta de a provoca. Majoritatea persoanelor isi incruciseaza picioarele, intr-un gest inconstient, cand sunt cuprinse de o stare de nervozitate. Daca o femeie isi va incrucisa picioarele, in mod voit, pentru a-si expune gleznele intr-o pozitie sexi sau va impinge inainte varful piciorului, inseamna ca isi doreste sa cucereasca barbatul aflat in fata ei.
Pozitia corpului:Cand o femeie sau un barbat se simte confortabil in prezenta unei persoane de sex opus, are tendinta de a se apleca in fata, spre trupul celuilalt. Tinuta este relaxata iar corpul este indreptat cu fata catre cealalta persoana.
In cazul in care persoana din fata ta simte un disconfort in prezenta ta, va avea tendinta de a se departa de tine, facand pasi mici in spate. Pozitia corpului va fi cu spatele teapan iar corpul nu-i va fi indreptat spre tine, ci va forma, cu al tau, un unghi cu varful ascutit in jos.
Nu stiu cati dintre voi va regasiti in aceste posturi si gesturi, si mai ales nu stiu cati dintre voi sunteti constienti ca prin insasi gesturile voastre transmiteti dorinte prezente...si de ce nu, care pot dainui in timp?!!!
Mai multe despre acest vast subiect puteti gasi in:
Limbajul trupului....mesaj subliminal(2)
Ieri, vorbeam despre importanta limbajului trupului in viata noastra, totusi vreau sa specific si faptul ca unii dintre cei din jurul nu au auzit despre acest tip de limbaj, cu atat mai putin de insemnatatea acestuia in procesul comunicarii!
Dar, ce este limbajul trupului?
Literatura de specialitate, il defineste ca fiind totalitatea stimulilor si semnalelor transmise prin mimica, fizionomie, postura, gestica, privire, distanta, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafura, parfum.
In absolut fiecare moment al desfasurarii actului comunicarii cuvintele transporta idei, pareri, notiuni, concepte, credinte de viata, experiente si poate intregi scenarii de viata...dar mesajul trupului
este emotia, sentimentul, atitudinea.
Daca cuvintele pot fara indoiala sa ne transmita continutul informational complet al unui mesaj, la fel de bine trupul ne evidentiaza, semnalizeaza, naste, creste si mai ales dezvolta relatia dintre doua persoane capabile de actul comunicarii...( oare cine nu poate detine limbajul trupului????)....
Relatia dintre doua entitati prezente in actul comunicarii poate fi: pozitiva (evidentiata prin acceptare, prietenie, aprobare, admiratie, completare) neutra (evidentiata prin indiferenta) sau negativa (evidentiata prin dicomfort, respingere si uneori chiar dispret)
Informatia digitala cuprinde simboluri, semne si cuvinte pe cand informatia analogica se bazeaza pe stimulii nonverbali care se transmit la nivel biochimic.
Este important de stiut ca in viata contidiana limbajul trupului poate schimba intreg sensul unei intregi conversatii!
Comunicarea interpersonala reprezinta relatia care se naste intre doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gama de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maxima. Aici ne putam purta natural si mesajul sa fie transmis si preluat ca atare!
Comunicarea nonverbala implica semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce ofera informatii despre persoana conlocutorilor si modul de participare al acestora la contextul social.
Aceste semnale pot fi:
- statice (naturale, dobandite sau supraadaugate)
-cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, stil vestimentar propriu, machiaj etc;
-cinetice, legate de posturi corporale, gestica, mimica, zambet, orientarea privirii;
-senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime.
Elementul definitoriu al comunicarii nonverbale este ochiul, gestica acestuia!
Ca si notiuni generale si fundamentale in prezentarea limbajului non-verbal am plecat de la:
In urmatoare zile voi incerca sa explic, clar anumite pozitii ale corpului care transimit mesaje interioare clare!
Dar, ce este limbajul trupului?
Literatura de specialitate, il defineste ca fiind totalitatea stimulilor si semnalelor transmise prin mimica, fizionomie, postura, gestica, privire, distanta, inclusiv prin stil vestimentar, machiaj, coafura, parfum.
In absolut fiecare moment al desfasurarii actului comunicarii cuvintele transporta idei, pareri, notiuni, concepte, credinte de viata, experiente si poate intregi scenarii de viata...dar mesajul trupului
este emotia, sentimentul, atitudinea.
Daca cuvintele pot fara indoiala sa ne transmita continutul informational complet al unui mesaj, la fel de bine trupul ne evidentiaza, semnalizeaza, naste, creste si mai ales dezvolta relatia dintre doua persoane capabile de actul comunicarii...( oare cine nu poate detine limbajul trupului????)....
Relatia dintre doua entitati prezente in actul comunicarii poate fi: pozitiva (evidentiata prin acceptare, prietenie, aprobare, admiratie, completare) neutra (evidentiata prin indiferenta) sau negativa (evidentiata prin dicomfort, respingere si uneori chiar dispret)
Informatia digitala cuprinde simboluri, semne si cuvinte pe cand informatia analogica se bazeaza pe stimulii nonverbali care se transmit la nivel biochimic.
Este important de stiut ca in viata contidiana limbajul trupului poate schimba intreg sensul unei intregi conversatii!
Comunicarea interpersonala reprezinta relatia care se naste intre doi interlocutori prin dialogul excesiv. Aici, charisma, farmecul personal, întreaga gama de limbaje nonverbale se pot manifesta cu amplitudine maxima. Aici ne putam purta natural si mesajul sa fie transmis si preluat ca atare!
Comunicarea nonverbala implica semnale corpo-vizuale-olfactive-vegetative ce ofera informatii despre persoana conlocutorilor si modul de participare al acestora la contextul social.
Aceste semnale pot fi:
- statice (naturale, dobandite sau supraadaugate)
-cu referire la fizionomie, tip morfologic, riduri, cicatrici, stil vestimentar propriu, machiaj etc;
-cinetice, legate de posturi corporale, gestica, mimica, zambet, orientarea privirii;
-senzitive adică semnale olfactive, termice sau tactile, puternic implicate în relaţiile intime.
Elementul definitoriu al comunicarii nonverbale este ochiul, gestica acestuia!
Ca si notiuni generale si fundamentale in prezentarea limbajului non-verbal am plecat de la:
In urmatoare zile voi incerca sa explic, clar anumite pozitii ale corpului care transimit mesaje interioare clare!
Limbajul trupului....mesaj subliminal(1)
Comunicarea este in mod indiscutabil un element definitoriu si fundamental pentru fiecare dintre noi in parte. Care este rolul comunicarii? Rolul ei nu este doar acela de a asigura doar simplul schimb de informaţii între indivizi şi de a facilita relaţiile interumane şi buna înţelegere,rolul ei fundamental este acela de a face posibila coexistenta oamenilor. Limbajul, putem spune ca dezvolta societatea, din punctul meu de vedere!
Este bine de stiut ca intregul actul al comunicarii se desfasoara în două planuri: cel verbal si cel psihologic. Adesea în spatele unor vorbe dulci se ascund gânduri negative, asa cum deseori un suras poate fi tentativa de camuflare a adevăratelor intenţii şi sentimente ce se ascund în spatele acestei masti dezirabile menite să ne integreze în social. Scriind ideea de mai sus, mi-am amintit involuntar de Arhimede care incerca cu ajutorul unui ghioc sa descopere gandurile ascunse ala unei persoanem desi cuvintele sale erau imbracate cu haine de alata culoare decat culoarea gandurilor....Aici "ghiocul" este trupul nostru care cu ale sale arme ne tradeaza gandurile ascunse si reactiile interioare!!!
Cu timpul importanta trupului si mai ales mesajele transmise de catre acesta au luat amploare, astfel incat studiul asupra limbajului trupului a castigat multi adepti. Astfel odată ce a fost conştientizată însemnătatea primei impresii pe care o lăsăm cuiva, părere irevocabilă de altfel, oamenii s-au arătat dornici şi dispuşi totodată să pătrundă în tainele limbajului trupului, fie cu scopul de a-şi ameliora ţinuta, fie de a desluşi arta citirii semnalelor pe care involuntar corpul unei persoane le emite, le emite si poate transmite mesaje "valoroase" din punct de evdere emotional.
Chiar daca nu stiam ca putem transmite mesaje clare cu ajutorul trupului nostru, acum cei mai indrazneti deja stiu ce gesturi si posturi pot folosi ca sa fie "victoriosi" intr-o anumita situatie.
Limbajul nonverbal a fost studiat mult timp, sau scris multe lucruri, s-au experimentat multe lucruri...unele mai interesante decat altele, dar dupa parerea mea nu toate sunt bazate pe autenticitate...
Asadar ce este mit si ce este realitate in limbajul trupului?
Am citit ca inca din Antichitate trupul poate lasa mesaje clare...iar oragnul cel mai expresiv si mai comunicativ, la antici este ochiul. Eu cred si azi este la fel!
Apoi, marii oratori au sustinut ideea cum ca in actul comunicarii o importanta ce nu poate fi deloc neglijata o au mainile, privirea si mimica.
Limbajul trupului isi are radacinile inca din epoca semnelor si a semnalelor – perioada aparitiei si manifestarii primului sistem de comunicare, când fiintele din Neanderthal comunicau prin sunete (mârâituri, mormăieli, ţipete) şi prin limbajul mimico-gestual.
Cu toate acestea mie, personal mi se pare de necerezut cum în decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii 1960, iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora numai în anul 1970, o dată cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului – un rezumat al muncii depuse pana atunci de savantii behavioristi în domeniul comunicarii nonverbale. În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, “Exprimarea emotiilor la om si la animale”. Aceasta a constituit baza studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului în general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de către cerceatorii din întreaga lume. De atunci, oamenii de stiinta au observat si inregistrat aproape un milion de semne si semnale nonverbale care cu siguranta au ajutat la studierea continua a limbajului trupului...
S-a constatat:
- ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale
S-au făcut estimari similare în privinţa cantitatii comunicatiilor nonverbale între oameni. Astfel, o persoană obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obinuită dureaza în jur de doua secunde si jumatate. În cazul conversatiilor în doi, componentul verbal este sub 35 la suta, comunicările nonverbale reprezentând peste 65 la suta.
Continuare..maine...ca acum trebuie sa termin o carte!!!
Este bine de stiut ca intregul actul al comunicarii se desfasoara în două planuri: cel verbal si cel psihologic. Adesea în spatele unor vorbe dulci se ascund gânduri negative, asa cum deseori un suras poate fi tentativa de camuflare a adevăratelor intenţii şi sentimente ce se ascund în spatele acestei masti dezirabile menite să ne integreze în social. Scriind ideea de mai sus, mi-am amintit involuntar de Arhimede care incerca cu ajutorul unui ghioc sa descopere gandurile ascunse ala unei persoanem desi cuvintele sale erau imbracate cu haine de alata culoare decat culoarea gandurilor....Aici "ghiocul" este trupul nostru care cu ale sale arme ne tradeaza gandurile ascunse si reactiile interioare!!!
Cu timpul importanta trupului si mai ales mesajele transmise de catre acesta au luat amploare, astfel incat studiul asupra limbajului trupului a castigat multi adepti. Astfel odată ce a fost conştientizată însemnătatea primei impresii pe care o lăsăm cuiva, părere irevocabilă de altfel, oamenii s-au arătat dornici şi dispuşi totodată să pătrundă în tainele limbajului trupului, fie cu scopul de a-şi ameliora ţinuta, fie de a desluşi arta citirii semnalelor pe care involuntar corpul unei persoane le emite, le emite si poate transmite mesaje "valoroase" din punct de evdere emotional.
Chiar daca nu stiam ca putem transmite mesaje clare cu ajutorul trupului nostru, acum cei mai indrazneti deja stiu ce gesturi si posturi pot folosi ca sa fie "victoriosi" intr-o anumita situatie.
Limbajul nonverbal a fost studiat mult timp, sau scris multe lucruri, s-au experimentat multe lucruri...unele mai interesante decat altele, dar dupa parerea mea nu toate sunt bazate pe autenticitate...
Asadar ce este mit si ce este realitate in limbajul trupului?
Am citit ca inca din Antichitate trupul poate lasa mesaje clare...iar oragnul cel mai expresiv si mai comunicativ, la antici este ochiul. Eu cred si azi este la fel!
Apoi, marii oratori au sustinut ideea cum ca in actul comunicarii o importanta ce nu poate fi deloc neglijata o au mainile, privirea si mimica.
Limbajul trupului isi are radacinile inca din epoca semnelor si a semnalelor – perioada aparitiei si manifestarii primului sistem de comunicare, când fiintele din Neanderthal comunicau prin sunete (mârâituri, mormăieli, ţipete) şi prin limbajul mimico-gestual.
Cu toate acestea mie, personal mi se pare de necerezut cum în decursul evolutiei umane de mai bine de un milion de ani, aspectele nonverbale ale comunicării au început să fie studiate mai intens abia în anii 1960, iar publicul a luat cunostinta de existenta acestora numai în anul 1970, o dată cu aparitia cartii lui Julius Fast despre limbajul trupului – un rezumat al muncii depuse pana atunci de savantii behavioristi în domeniul comunicarii nonverbale. În domeniul studiului de specialitate al limbajului trupului, cea mai importanta lucrare aparuta înainte de secolul XX a fost cartea lui Charles Darwin, tipărită în 1872, “Exprimarea emotiilor la om si la animale”. Aceasta a constituit baza studiilor moderne consacrate expresiilor faciale şi limbajului trupului în general, multe din ideile si observatiile lui Darwin fiind validate de către cerceatorii din întreaga lume. De atunci, oamenii de stiinta au observat si inregistrat aproape un milion de semne si semnale nonverbale care cu siguranta au ajutat la studierea continua a limbajului trupului...
S-a constatat:
- ca din totalul mesajelor, aproximativ 7 la suta sunt verbale (numai cuvinte), 38 la suta sunt vocale (incluzând tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale), iar 55 la suta sunt mesaje non-verbale
S-au făcut estimari similare în privinţa cantitatii comunicatiilor nonverbale între oameni. Astfel, o persoană obisnuita, de-a lungul unei zile, vorbeste efectiv timp de zece sau unsprezece minute, iar o propozitie obinuită dureaza în jur de doua secunde si jumatate. În cazul conversatiilor în doi, componentul verbal este sub 35 la suta, comunicările nonverbale reprezentând peste 65 la suta.
Continuare..maine...ca acum trebuie sa termin o carte!!!
Poveste...muta...
Era odata o fetita prostuta si naiva. Avea varsta la care erai curios sa afli orice, sa atingi orice, credea ca tot ce zboara se mananca....
Apoi intr-o zi frumoasa, s-a intalnit intr-un autobuz cu un baiat. Brunet cu ochi verzi - frumusel foc! Au vorbit multe multe, deoarece drumul era lung. Nimic intamplator, mergeau in acelasi loc - au continuat doua zile in care s-au plimbat mult de tot, au povestit, s-au cunoscut cat de cat...
Apoi, dupa un timp, s-au indragostit...
Povestea pleaca din realitate si se indreapta sprea vid....
Luni intregi la telefon...incredere absoluta si se presupunea iubire. Fetita noastra era un copil. Era prima intalnire cu astfel de sentimente ciudate care o ravaseau. Nu prea stia ce este cu ea. De unde porneste si spre ce merge. Singurul lucru de care se ocupa serios era scoala, in rest toate parca zburau, parca isi schimbau culorile...El un baiat mult mai matur decat ea, cu cativa ani in plus, extrem de atent dar in acelasi timp extrem de gelos!!!!
Fetita noastra nu intelegea atunci ca gelozia e o boala. Ca el este dominator si ca isi pierde din personalitate deoarece il asculta. El avea o putere de nedescris in fata ei, ea se schimba exact asa cum cerea el!
Asa fetita noastra ajunsese sa nu mai stie cine este, ce vrea si de ce este. ....
MA simteam ca un robot teleghidat, un om comandat de o telecomanda. Propria telecomanda pe care o iubeam nespus de mult. A trecut timpul! Momente frumoase, dar toate presarate,strecurate si oglindite de o gelozie obsesiva, o gelozie care ducea uneori spre agresivitate....
Incepeam sa ma intreb cine este omul pe care il iubesc, omul pentru care eram in stare sa fac orice, desi eram in orase diferite si la distante considerabile. Cine era omul care pretindea ca ma iubeste nespus de mult, dar in acelasi timp ma sufoca, imi cerea sa fac lucrui care nu ma reprezentau, si anume de la a purta anumite haine pana la a cu cine vorbi sau nu la telefon...
Lucrurile mergeau prost, dar niciunul nu concepea sa ne despartim. Sufeream amandoi! Ne certam des. Ma purtam urat! Stateam inchisa in casa sau la camin pentru ca nu aveam voie sa ies cu oamenii care considera el ca nu m-ar putea ajuta cu ceva in dezvoltarea mea ca om.
Toata adolescenta mea am stat inchisa, nu aveam voie sa merg la vreun fel de petrecere pentru ca eu cu siguranta l-as fi inselat, asa credea el. Daca mergema undeva trebuia sa stam de vorba la telefon ca nu cumva eu sa ma distrez sau sa fac altceva si el nu. Ma lasa in pace la scoala, atat!
Cresteam, ma maturizam. Incepeam sa simt nevoia acuta sa fiu intr-un grup. Sa am prieteni dar nu indrazneam sa spun asta pentru ca stiam ca nu imi era permis asa ceva!!! Imi era friuca de multe lucruri. Incepeam sa fiu adolescentul depresiv si inchis din punctul de vedere al familiei mele. Mama simtea ca e ceva la mijloc. Stia ca nu sunt asa. Ca din copill vesel si vioi devenisem o adolescenta ingrozitoare, inchisa in casa si dependenta de citit si telefon...Asta era viata mea!!!
Eram dependenta de el...asta simteam. Totul era in jurul lui....
Am ramas un elev model. La scoala nu aveam nicio problema. Am dat bacul.Am intrat la facultate. M-am mutat in Bucuresti...nu a trecut nici macar o luna din studentia mea si nu am mai suportat!!! S-au intamplat anumite lucruri pe care consider ca nu am dreptul sa le spun aici, deoatrece este vorba si despre o alta persoana!
Toate acele lucruri, au dus la despartirea finala si definitiva!
Au urmat luni intregi de suferinta, plans inecat si ganduri negative. Sentimente amestecate dar si o iubire foarte mare pentru el. Depresie majora. Daca inainte eram dolescentul inchis in casa dar socializam minunat, acum nu eram inchisa in casa, stateam in casa de bunavoie si nu mai socializam cu nimeni.
Vine prima sesiune din viata mea. Eram la pamant. Habar nu am cum mi-am luat toate examenele, este adevarat cu note de 7. Imi era greu. Nu aveam pe nimeni in Bucuresti. Nu stiam Bucurest-ul. Si parca toate acestea ma apasau mai mult ca niciodata!!!
Citeam mult. Ma adanceam in citit si nu vroiam sa stiu nimic despre nimeni. Eram inerta in a simti. Eram rece ca un bolovan si uneori ma trezeam plangand , aparent fara motiv pe strada sau la curs. Aveam probeleme de emotivitate. Imi era greu sa vorbesc despre mine la cursuri si seminarii, pentru ca faceam o facultate unde toata lumea te intreba cine esti. Iar eu eram la pamant de luni intregi, si imi era foarte greu sa stiu cine sunt....
Am fost o luptatoare mereu si mi-am luat inima in dinti si am zis ca trebuie sa-l uit definitiv, ca trebuie sa mi revin. Si incet, incet in decursul a altor cateva luni mi-am revenit. A fost greu pentru ca eram singura...
Acum, niciodata nu as mai avea o relatie la distanta. Acum am 21 de ani si nu 16....e o diferenta foarte mare...
Acum nu as mai suporta sa puna stapanaire pe mine!
Acum stiu cine sunt si ce vreau!
Acum as iubi la nebunie un barbat, daca m-ar respecta si m-ar accepta asa cum sunt fara sa ma schimbe!
Acum zambesc si stiu ca pot cadea oricand din nou, dar oricat de greu m-as lovi...m-as ridica!!!!Ca e prea scurta viata si timpul prea neiertator ca sa stau sa-mi mai plang de mila si sa mai sufar pentru un om care...pentru care eram o obsesie si atat!!!!
Acum NU-L MAI IUBESC....
Acum sunt alta....:)
Mos Nicolae.....:)....suflet, zambet, tacere sfanta
Istorie:
Sfantul Nicolae se naste intr-o familie bogata. Mosteneste la moartea ambilor parinti, toata averea familiei pe care se hotaraste sa o foloseasca ajutandu-i pe cei saraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate si mireselor.
Legenda:
Legenda istoriei lui Mos Nicolae vorbeste despre un nobil sarac care avea 3 fete pe care nu le putea marita din cauza saraciei. Se spune ca Sf. Nicolae, inainte de a deveni Sfant, a decis sa-l ajute pe acest nobil lasand cate un saculet cu aur la usa casei acestuia de fiecare data cand una dintre cele trei fete a ajuns la varsta maritisului. Vrand sa stie cine ii lasa punguta respectiva, nobilul a urmarit la cea de-a treia fata usa casei. Povestea spune ca Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei in niste sosete puse la uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor atarnati la gura sobelor si a semineelor in care se primeau cadourile.
Ritualuri si traditie sfanta:
In noaptea de 5 spre 6 decembrie vine Mos Nicolae. Toate ghetutele sunt lustruite, curatate si asezate la gura sobelor, la ferestre sau la usi. Mos Nicolae nu uita pe nimeni, toti membrii familiei sunt rasplatiti cu fructe, dulciuri sau jucarii in functie de varsta. In totta copilaria mea Mos Nicolae era cu mult drag asteptat, faceam competitie cu fratiorii mei - care il cucereste mai intai cu ghetutele lui stralucitoare:P.
Traditia vorbeste despre obiceiul Mosului Nicolae de a lasa copiilor care nu sunt cuminti, o nuielusa sau depinde o nuia mai mare, cum mi-a lasat mie odata, cand aveam 11 ani si am laut un 8 la biologie:)).
In unele locuri, copiii lasa mosului un pic din mancarea lor preferata ca sa-i ierte ca nu au fost cuminti(la mine, adica in Moldova obiceiul acesta nu exista...). Fetele profita de noaptea Sfantului Nicoale pentru a folosi ritualuri prin care sa-si afle viitorul.
De asemenea, exista obiceiul sa se puna in apa crengute de pom fructiferi in casa, langa icoane care sa infloreasca de Anul Nou. In functie de ce crenguta a inflorit, se preconizeaza recolta de fructe in noul an.
Traditiile si obiceiurile de Sfantul Nicolae difera de la o tara la alta. De exemplu, in Olanda, Mosul calatoreste pe un vapor care soseste in ziua de 6 decembrie. El are o carte mare care ii spune ce copii au fost cuminti(asta se spune si despre Mos craciun). Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter.
În Danemarca, Moş Nicolae vine adus de reni cu un sac in spinare insotit de elfi carora copiii le ofera lapte si budinca de orez.(asta nu-mi place)
In Italia, Mos Nicolae apare sub forma unei zane imbracata in negru care ofera dulciuri si jucarii copiilor insa pe 6 ianuarie.(nici asta nu-mi palce pai e un El sau O ea, respectiva zana asta neagra:(???!!!!)
Si cred ca Mos Nicolae e personalizat de ficare copil in parte, de fecare om in parte...dar e important ca dincolo de cizmulite curate pline cu cadouri dimineata, Mos Nicolae ne indeamna sa fim mai buni, mai draguti, mai darnici si mai ales, mai iertatori!
LA MULTI ANI, tuturor celor care maine isi serbeaza onomastica!!!
Sfantul Nicolae se naste intr-o familie bogata. Mosteneste la moartea ambilor parinti, toata averea familiei pe care se hotaraste sa o foloseasca ajutandu-i pe cei saraci. El este cunoscut ca protector al copiilor mici, al călătorilor, al comercianţilor, al celor acuzaţi pe nedrept, al fetelor nemăritate si mireselor.
Legenda:
Legenda istoriei lui Mos Nicolae vorbeste despre un nobil sarac care avea 3 fete pe care nu le putea marita din cauza saraciei. Se spune ca Sf. Nicolae, inainte de a deveni Sfant, a decis sa-l ajute pe acest nobil lasand cate un saculet cu aur la usa casei acestuia de fiecare data cand una dintre cele trei fete a ajuns la varsta maritisului. Vrand sa stie cine ii lasa punguta respectiva, nobilul a urmarit la cea de-a treia fata usa casei. Povestea spune ca Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei in niste sosete puse la uscat. Astfel s-a nascut ideea ciorapilor atarnati la gura sobelor si a semineelor in care se primeau cadourile.
Ritualuri si traditie sfanta:
In noaptea de 5 spre 6 decembrie vine Mos Nicolae. Toate ghetutele sunt lustruite, curatate si asezate la gura sobelor, la ferestre sau la usi. Mos Nicolae nu uita pe nimeni, toti membrii familiei sunt rasplatiti cu fructe, dulciuri sau jucarii in functie de varsta. In totta copilaria mea Mos Nicolae era cu mult drag asteptat, faceam competitie cu fratiorii mei - care il cucereste mai intai cu ghetutele lui stralucitoare:P.
Traditia vorbeste despre obiceiul Mosului Nicolae de a lasa copiilor care nu sunt cuminti, o nuielusa sau depinde o nuia mai mare, cum mi-a lasat mie odata, cand aveam 11 ani si am laut un 8 la biologie:)).
In unele locuri, copiii lasa mosului un pic din mancarea lor preferata ca sa-i ierte ca nu au fost cuminti(la mine, adica in Moldova obiceiul acesta nu exista...). Fetele profita de noaptea Sfantului Nicoale pentru a folosi ritualuri prin care sa-si afle viitorul.
De asemenea, exista obiceiul sa se puna in apa crengute de pom fructiferi in casa, langa icoane care sa infloreasca de Anul Nou. In functie de ce crenguta a inflorit, se preconizeaza recolta de fructe in noul an.
Traditiile si obiceiurile de Sfantul Nicolae difera de la o tara la alta. De exemplu, in Olanda, Mosul calatoreste pe un vapor care soseste in ziua de 6 decembrie. El are o carte mare care ii spune ce copii au fost cuminti(asta se spune si despre Mos craciun). Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter.
În Danemarca, Moş Nicolae vine adus de reni cu un sac in spinare insotit de elfi carora copiii le ofera lapte si budinca de orez.(asta nu-mi place)
In Italia, Mos Nicolae apare sub forma unei zane imbracata in negru care ofera dulciuri si jucarii copiilor insa pe 6 ianuarie.(nici asta nu-mi palce pai e un El sau O ea, respectiva zana asta neagra:(???!!!!)
Si cred ca Mos Nicolae e personalizat de ficare copil in parte, de fecare om in parte...dar e important ca dincolo de cizmulite curate pline cu cadouri dimineata, Mos Nicolae ne indeamna sa fim mai buni, mai draguti, mai darnici si mai ales, mai iertatori!
LA MULTI ANI, tuturor celor care maine isi serbeaza onomastica!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)