Cu Mos Craciun in suflete...

Astazi e ajunul Craciunului, una din marile Sarbatori ale omenirii, in care eu, unul ma bucur cat de mult pot de fiecare data de spiritul sfant si magic al sau...putin frig, aroma bradului de Craciun, precum si putina zapada(a fost destula cat si pentru celelalte Craciunuri din aii trecuti), precum si insemnatatea zilelor acestea nu fac decat sa ma faca sa ma simt acelasi eu, dar cu sufletul putin altfel...imi doresc sa fiu sanatos, fericit, alaturi de familie si cei dragi si daca se poate(mai ales daca se vrea, ca aici e marea problema, zic eu) pe zi ce trece mai bun:).

Astazi am impodobit si eu bradul...de obicei o faceam singur(imi place mult acest lucru), dar astazi am "silit-o" pe mama sa ma "acompanieze", si astfel m-am bucurat din nou aproape ca in vremurile apuse, ca un copil(marit putin, dar in suflet acelasi)...imi amintesc povestea vietii mele ce se leaga de Mos Craciun...v-am mai povestit cu ocazia Mosului Nicolae, cum era cu descoperirea mea...ei bine, cu Mos Craciun era alta povestea...familia mea a impodobit mereu bradul la etaj, unde este o camera cum s-ar spune nelocuita(acest obicei este inca in picioare)...era bine de stiut ca Mosul venea cu sania din ceruri si se oprea la o fereastra a etajului, cobora din sanie si imi aducea mie cadouri...dar era mai complex de atat...initial, Mosul dadea "un sector" pentru a aduce bradul cu cateva zile inainte de marea sarbatoare...apoi, cand venea timpul, lasa caodurile sub brad, il impodobea ca prin farmec si aprindea instalatiile...bineinteles ca de multe ori am incercat sa vad cum reuseste chestia asta, si am zis ca stau noptile sa il astept...nu am reusit niciodata, si mereu ma surpindeau parintii, spunandu-mi ca sa ma uit poate a venit Mosul...si culmea, chiar venea;))...cam asa cu farmecul acesta frumos...el s-a piedut odata cu "marea mea descoperire" pe care v-o povesteam in celalalt post...

Asta nu inseamna ca nu imi amintesc cu placere de el...cum sunt un sufletist si acelasi copil, doar ca un pic "imbatranit inainte de timp", imi gasesc mereu prilej sa retraiesc aceste momente care imi aduc aminte de copilaria mea...fie prin vechile obiceiuri, fie prin altele noi...asa pot fi mereu copilul de altadata...

Sa fiti cuminti ca diseara vine Mosul:) !