Azi mi-e sete de iarna

Culmea, e atmosfera de Craciun la mine acasa. Tata citeste ziare intr-un fotoliu, cu lampa in spate si lampa are o lumina calda, aurie parca. Si asculta muzica, ceva lent, moale, calduros. E un visator omul asta, nu prea vrea sa recunoasca, dar e. Stie si el ca noi toti stim, dar nu da din casa, vrea sa para dur, dar nu e . E atat de visator incat e aproape slab. Cred ca e slab, totusi, dar minte bine. Si cum asculta el muzica si citeste ziare, pare un mos din ilustratii vechi. O camera calduroasa, maronie, inecata in lumina aurie difuza, si un mos citind o carte. Sau ziare. E frumos omul asta, acum mai mult ca niciodata. Pacat ca e bolnav si e trist, dar e frumos. Si toata casa mirose a dovleci.
A facut omul asta dovleci copti, si stau dovlecii bucati rumenite pe masa si mi-e mila de el, ca n-are cine sa-i manance. Azi nu-s copii aici, nu mai e nimeni. Si ii plac copii astia, ce-i mai iubeste!
Suntem o famile mare, mare de tot. Cand eram mica si ma intreba cineva "Mai ai frati?" eu spuneam "Ihii" si speram sa nu ma mai intrebe cati. Nu-mi placea sa mint si schimbam subiectul, sau nu raspundeam la intrebare, pomeneam doar de unul fara sa dau un raspuns clar.
Eu sunt cea mai mica, am trei frati si o sora. Nu stiu cat de mult inseamna mult, eu dintotdeauna am avut trei frati si o sora. Aproape toti au copii, aproape toti cate doi. Am doar cinci si un sfert. Abia la vara ma laud c-am sase. Mai astept pana atunci. De Sarbatori, fug de-acasa. Cat pot de mult. Din pacate, nu prea pot sa plec unde si cat vreau, suntem de neam vechi si negam tot ce e nou. Cozonacii se fac in casa, placinte de mere si mancaruri pretentioase. Mie nu-mi plac, lor da. Majoritatea decide, urasc democratia de Sarbatori.