Avem timp...

Si daca tot suntem la capitolul poezii...mai vine una de la mine:)

 Viata noastra e ca un mare jurnal
Fiecare zi traita o regasim pe fundal.
Cu fiecare episod, paginile se-nmultesc
Pe masura ce clipele in noi traiesc.

Foile pot fi uneori mai invechite
Pentru ca situatiile sunt de mult traite
Iar unele pagini sunt mai noi
La fel cum e si amintirea de acum in noi.

Trebuie totusi avut bine in vedere
Ca nu putem uita si spune la revedere.
E doar un orgoliu stupid si prostesc
Cu care zi de zi ne inarmam trupesc.

Dar ce parere are sufletul de treaba asta
Acest unic spirit ce lumineaza viata ? 
Ce spune el vazandu-ne atat de egoisti, 
Uitand clipa de ieri pentru ca altceva noi vrem ?

Da, ati ghicit in legatura cu fundalul...
Sufletu-i substratul ce alcatuieste jurnalul...
Si cum cu fiecare zi, acesta se mareste
Cu amintiri sufletul nostru se intareste.

Noi tinem minte in suflet tot ceea ce avem
Fie ca a fost azi, acum 2 ani sau poate ieri...
Jurnalul vobeste prin noi, doar de la sine,
Incet, profund, pana sfarsitul vine... 

Noapte buna:)