Domnul Assange

Prima data i-au aruncat in spate o acuzatie de “viol”. Inteleg ca violul s-a consumat cam asa: o suedeza planturoasa alearga dupa tine cu , sa-mi fie iertata expresia, “curul gol pe langa sula sculata”...Apoi, site-ul pe care-l intretii si pe care se fac dezvaluiri incendiare despre o amara realitate politico-diplomatica ce doar o banuiam este taiat de la subventiile venite din lumea intreaga. PayPal si Mastercard iti refuza serviciile. Apoi a fost izgonirea site-ului de pe serverele americane. Se pare ca s-a gasit unul in Elvetia (o, ce tara minunata...) care sa-i ofere gazduire. La sfarsit, treaba cu adevarat murdara a facut-o o institutie faimoasa, Scotland Yard: i-a pus catusele. Establishmentul politic american si nu numai, are o problema. De credibilitate. Ea poarta si un nume: Wikileaks sau Julian Assange. Un lucru e clar: civilizatia tehnologica a luat-o cu mult inaintea cutumelor demodate ale politicii planetare. Leadership-ul mondial nu realizeaza faptul ca puterea de rostogolire a informatiei in universul contemporan este atat de ridicata incat nu mai poate fi oprita de nimic. Sa presupunem ca domnul Assange va fi intr-un fel s-au altul blocat definitiv in demersurile sale. Mai devreme ori mai tarziu va reaparea insa un nou Wikileaks. Lumea, care parea cuprinsa pe termen indefinit in letargia crizei economice mondiale a primit un bobarnac de la australianul rebel, s-a trezit ca prin vis si e avida de informatii. Celebrul site a ridicat doar un colt de pres care ascunde serparia ce se piteste vinovat in spatele usilor inchise. Sa ne imaginam ce s-ar intampla daca presul ar fi indepartat cu totul....Ar intra mapamondul intr-o criza politico-economico-financiara? S-ar produce revolte, cumva anarhism? Se prea poate, dar nu pe aici, pe la noi. Stelian Tanase avea dreptate intr-un comentariu recent: Romania mai mult ca orice alta tara are nevoie de un scandal Wikileaks! Dar teama mi-e ca el nu se va produce niciodata... Domnul Assange merita premiul Nobel pentru pace. Pe care nu-l va obtine nicicand. Academia norvegiana nu i-l va acorda cum vad ca acuma se codeste sa i-l ofere chinezului rastignit prin puscariile comuniste asiatice. Douazeci si doua de state au declarat ca boicoteaza ceremonia. De nu ma insel, printre ele si Romania. De, libertate, democratie – niste rahaturi nu-i asa? - cum sa strici relatiile cu una dintre cele mai mari piete financiare? CNN-ul, New York Times, Guardian, in general marile mijloace de presa occidentale sunt pline de informatii despre cutremurul Wikileaks. La noi insa e pace. Ne intrebam doar cum sa le zicem romilor. Tigani ori nu? Ori daca scapa fiul placintaresei milionare de arestul preventiv. Sau si mai grav, daca tocurile Elenei Udrea salta de cinsprezece centimetri...

Din nou despre orgolii

Cuprins de febra gadget-urilor pe care Alexandra, fiica mea mai mare mi le-a adus cadou din America, am reusit totusi cat de cat sa urmaresc fosgaiala politica din ultima perioada. Un lucru e cert. Sa fiu iertat pentru un truism pe care din nenumarate motive simt nevoia sa-l repet: clasa politica romaneasca este inconfundabil si incomensurabil una mizerabila. Daca pe cei de la putere i-am vazut si ii tot vedem ce hram poarta de cativa ani incoace, din nefericire nici despre opozitie nu se poate spune nimic bun. Cel mai la indemana exemplu este cel al recent decedatei motiuni de cenzura. Orgoliile celor doi lideri Antonescu si Ponta au dat cu ea de pamant fara ca sa percep vreo remuscare in fata esecului. PSD-ul cu tanarul Ponta pe post de carmaci nu prea stie ce are de facut. Nu stie calea spre inimile oamenilor. Douazeci de ani de democratie au mai ascutit mintile romanilor. Ei nu se mai indreapta ca oile spre partidul care sta pe margine, chibiteaza si asteapta ca sa-i vina randul la halirea banului public. Recentul sondaj de opinie ne arata ca procentele care dispar din zestrea pedelicilor nu se contabilizeaza in magazia social-democrata. Cand tii discursuri despre saracie cu cravata rosie la gat si cu Guevara pe post de mentor alterat dar mai ales cand actual indrumator iti este Adrian Nastase , nici nu prea ai cum sa aduni voturi. Stim cu totii bine cine a fost si este Adrian Nastase. Nu cu el se face primavara in Romania...Sa fiu iertat dar in atare conditii, “prostanacul” mi se parea chiar intelept.

In partea cealalta domnul Antonescu stie una si buna: de toate relele din tara asta e vinovat Traian Basescu...Mai nou observ ca doar ce a zis ceva viitorul lider al PDL Vasile Blaga despre o eventuala reconciliere cu PNL-ul si liberalii deja au prins aripi. Sau cum s-ar zice despre curve, "dintr-un zis abia a vrut"... Ori ca sa nu exagerez, n-ar zice ba. Daca in relatia cu PSD-ul orgoliile au distrus o intelegere care poate era in stare sa demoleze Guvernul, in cea cu PDL-ul ele se evapora fara vreo tresarire de constiinta. Curvasaria politica e la ea acasa asa cum de altfel se gaseste de vreo douazeci de ani. Multi comentatori spun ca procentele de nemultumiti trec cu arme si bagaje in “tabara” lui Dan Diaconescu. N-as prea crede. Un partid pestilential si inca inexistent precum potentialul Partid al Poporului nu are mari sanse de izbanda in opinia mea la viitoarele alegeri. Pentru a crea, a ridica si a tine un partid nu este nevoie doar de doua zile de arest preventiv...Este nevoie de organizatori de talia lui Blaga ori Dragnea si nu-l vad deloc pe “actorul” Gabriel Fatu – una dintre vedetele fara sare si piper ale diaconescului preluand un asemenea post. Ori, cine stie, ramane varianta jurnalistului craiovean Ion Spanu, ca bag sama', e bun la toate: si la "exegeza" lui Eminescu ori Heidegger, si la cazul  Elodia si la cate si mai cate... Nu poti edifica o formatiune politica cu pretentii pe misterul disparitiei unei avocate cam usuratice de felul ei si care ti-a facut audienta sapatamani intregi. Audienta politica este totusi substantial diferita de misterele puse in scena de un asa zis jurnalist cu pretentii prezidentiale.

Observ ca opozitia a mai depus o motiune de cenzura. Nu-i inteleg rostul. Deopotriva, PNL si PSD stiu ca nu au nicio sansa de izbanda. Prin previzibilul ei esec, opozitia politica din Parlament nu face decat sa demonstreze o data in plus ca e slaba, dezorganizata, ca nu gaseste cai de comunicare in niciun fel si mai ales ca orgoliile distrugatoare sunt mai presus de orice. Sa ne mai miram ca PDL-ul dupa o guvernare de pace ca pe timp de razboi mai are inca 14% in sondaje?  

Liberalism desucheat

Stiu ca scriu un truism dar el trebuie repetat ori de cate ori se iveste prilejul: in Romania, statul este prea puternic. Se pare ca patru decenii de totalitarism ne-au plecat de tot capul. Un stat are tendinta naturala de a-si subjuga populatia. Romania nu a fost niciodata cu adevarat un stat liberal. Si cand scriu liberal nu ma refer strict la conducerea politica a tarii de catre un partid care s-ar putea revendica de la acesta doctrina de succes. Nici in trecut, nici acum. Caci ce poate avea in comun cu liberalismul actualul partid de guvernamant care-si afiseaza pompos numele: Partidul Democrat - Liberal ? Masurile pur si simplu represive, de sufocare a initiativei private nu au nimic in comun cu libertatea economica ori cu libera initiativa. Nu mai departe de acuma cateva zile, am citit in ziare despre o noua initiativa care nu face altceva decat sa gatuie mai tare mediul de afaceri. Guvernul vrea sa treaca o lege prin care cei care-si deschid o afacere vor trebui s-o inregistreze musai si la Camera de Comert. Stiu ca aceasta institutie - caruia sincer, nu-i prea vad rostul, este politizata, ca de altfel orice organizatie mai de seama din Romania. Cand lucram in administratia publica, sefa de cabinet a prefectului tragea sforile pentru una dintre functiile de conducere. Oana era o activista pur sange, si cu toata tineretea ei, avea state foarte vechi in partid.
In loc sa vina cu simplificarea conditiilor de infiintare a unei afaceri, statul nu gaseste altceva mai bun de facut decat sa mareasca timpul, hartogaraia, cheltuielile si sa intinda la maxim nervii celor - din ce in ce mai putini- care indraznesc sa-si deschida o firma. Are o asemenea masura ceva in comun cu unul dintre principiile de baza ale liberalismului modern? In niciun caz!
Deunazi, parlamentarul “liberal” Dumitru Ghise - turnator dovedit cu acte in regula, a venit cu o propunere demna de literatura lui Orwell: securistul acesta infect si grandoman, vrea nici mai mult nici mai putin decat controlul psihiatric al ziaristilor! Vrea inregimentarea acestora intr-un soi de breasla profesionala, si mai mult, doreste ca jurnalistii sa aiba carnetel precum curvele de odinioara! Romania aduce din ce in ce mai mult cu o tara asiatica uitata de lumea civilizata si nu cu una cu pretentii europene. Initiativa, pe cat de dezgustatoare pe atat de periculoasa, vine- sa nu uitam, din partea unui pretins liberal si mai ales din partea unui parlamentar “de opozitie” ! Acuma vreo cateva luni, Olguta Vasilescu, o alta mandra politica cu pretentii dar cu mentalitate de mahala, punea si ea pe tapet un gen de initiativa care ar fi ingradit libertatea Internetului. Si Olga venea tot de la un partid de opozitie. Pai daca opozitia politica la statul din ce in ce mai autoritar al regimului Basescu se traduce prin ingradiri si mai mari, noua ce ne mai ramane de facut? Pe cine am putea vota peste doi ani daca recolta de oameni politici este atat de redusa ca si capacitate de a intelege odata pentru totdeauna ca traim intr-un stat de drept, unde libertatea de exprimare si cea de asociere sunt stipulate in legea fundamentala? Stiu, un inaintas ilustru britanic spunea ca in mintea unui lider politic fie el cel mai luminat cu putinta, zac germenii (ori mai bine spus visurile) totalitarismului. Si totusi au trecut doar douazeci de ani de la alungarea comunismului. Sa fie atat de scurta memoria tovarasului Ghise - altadata pe semne, un slujbas marunt din Brasov, pe deasupra si turnator la Securitate, incat sa uite faradelegile de atunci, sclavia moderna in care traia si in care-si ducea viata lui de vierme nepricopsit?
Statul este prea puternic pentru ca oamenii care-l compun sunt prea slabi. Si daca sunt prea slabi este nevoie de semeni care sa-i protejeze si nu de "tatuci". Cu siguranta nu de animale politice din stirpea lui Ghise ori Vasilescu…

Constiinte fara de constiinta. Dorin Tudoran fata cu Securitatea

Poetul disident Dorin Tudoran cunoscut in dosarele Securitatii drept “Tudorache” si-a aflat turnatorii. Este vorba despre cei mai buni prieteni, nume insemnate si foarte cunoscute ale culturii romane contemporane: Andrei Brezianu cu numele conspirativ Dan, Eugen Uricaru – Udrea,  Mircea Iorgulescu – Dorin (sic!) si Mihai Botez fara nume conspirativ caci omul isi semna delatiunile direct si fara menajamente. 

Lecturarea acestui articol din Evenimentul Zilei  imi da fiori pe sira spinarii. Am mai scris pe blog ca  in urma cu doi ani am reusit sa intru prin intermediul CNSAS (o instituie exceptionala si careia ii doresc viata multa si multe dezvaluiri!) in posesia dosarului de la Securitate al tatei. Pe numele sau Alexandru Prodan – “Filosoful” dupa cum il botezara celebrele “organe” de represiune, Securitatea a deschis un dosar in primavara anului 1978. Cei care l-au turnat cel mai abitir si cu placere nedisimulata parca, au fost asa numitii prieteni ce proveneau din randul colegilor de cancelarie de la liceul unde era profesor. Imi pare rau ca nu am in fata dosarul pe care m-am hotarat sa-l fac public intr-un viitor apropiat si pe care voi incerca sa-l dezvalui aici. Unul dintre cei mai abili si cei mai prolifici turnatori era profesorul inginer Spataru cunoscut in dosar sub numele conspirativ Stanciu. Individul ii era foarte apropiat tatei caci lasand la o parte stiinta de carte din domeniul lui (foarte mare din cate am inteles, absolvise doua facultati tehnice, ceea ce sa recunoastem, la vremea aceea nu era la indemana oricui..) era si un pasionat de literatura. Mi-amintesc ca tata il aprecia mult pe “tovarasul Stanciu”…Printre delatori se numarau oameni care in aparenta erau alaturi de tata “disidenti ai inaltei moralitati” din institutia de invatamant cu pricina. Doar aparent dupa cum spuneam, pentru ca in momentul in care au fost chemati ore in sir in birourile infamei institutii sa dea declaratii despre Alexandru Prodan, au facut-o nestingherit, fara o minima opozitie si intr-un suvoi de pagini demne de o “opera” literara. De fapt disidenta tatei consta in cateva lucruri de mult bun simt, normale intr-o tara normala. Dar Romania nu era o tara normala cum din pacate nu este nici astazi. Acuzele erau legate de comentarea emisiunilor postului de radio “Europa Libera” in public, de numarul prea mare de corigenti la limba romana (materia pe care cu multa dragoste o preda), de faptul ca nu a dorit sub nicio forma sa-si dea acceptul pentru trimiterea unui numar de elevi ai clasei unde era diriginte pe santierul nenorocit “Dunare – Marea Neagra”. Sa nu uitam, evenimentele se petreceau in plina dictatura megalomana a lui Nicolae Ceausescu, in perioada 1977 – 1978. Suferintele tatei isi aveau originea in anii tineretii cand fusese inchis vreme de sase ani in studentie pentru “manifestari antidemocratice” alaturi de un grup insemnat de studenti de la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii Bucuresti. Securitatea nu uita si nu ierta, asa ca el avea un “cui” infipt in zidurile tenebroasei institutii care intr-un final i-a si adus pieirea prematura. La doar patruzeci si opt de ani, exact in timpul anchetelor nesfarsite de la sediul Securitatii Dolj, tata si-a pus capat zilelor.

Poate ca Dorin Tudoran este cumva uimit sa constate ca turnatorii lui cei mai ordinari sunt sau i-au  fost prieteni apropiati, de altfel oameni foarte apreciati odinioara ai societatii romanesti. Mi-amintesc ca in urma cu mai bine de doua decenii il ascultam fascinat pe Mircea Iorgulescu la acelasi post de radio “Europa Libera”. Aveam o impresie deosebita despre Mihai Botez, nu-i asa si el “disident” intr-un univers despre care cei tineri cunosc foarte putine si despre care atunci cand din intamplare mai afla cate ceva li se pare de-a dreptul ireal. Dar toti acesti oameni s-au dovedit a fi niste sacali, posesori ai unor constiinte searbede (daca le-or fi avut…) care, cine poate sti?- s-au comportat astfel din invidie profesionala ori mai rau din lacomie materiala sau pentru niste farame de avantaje sociale, oferindu-si sufletul lor neinsemnat insusi Diavolului. Pentru ca nu as vrea sa se uite, in opinia mea Directia Securitatii Statului personifica insusi Necuratul! 

Nu stiu cum as fi procedat daca as fi fost supus presiunilor infamei institutii pentru a deveni delator. Prin urmare nu stiu daca am caderea de a acuza acesti indivizi. Ceea ce frapeaza insa este nerusinarea si nesimtirea pe care cei deconspirati astazi din dosarul domnului Tudoran, adica Brezianu, Uricaru si Iorgulescu caci Botez a murit intre timp, isi apara activitatile ordinare, mizerabile de odinioara. De fapt isi apara propriile constiinte aride de sirul de acuze, de oprobiul public in care iata, sunt azvarliti! Din pacate, nici in ceasul din urma nu vor sa recunoasca faptul ca au gresit si in consecinta sa-si asume cu o minima demnitate activitatile imunde. Lipsa curajului si a barbatiei este din pacate pe langa altele, o tara nationala la barbatii asa numiti “de seama” ai Romaniei..

Cat despre despartirea, delimitarea operei artistice, unele dintre ele remarcabile de constiinta si faptele creatorilor, acesta este o problema cu adevarat uriasa pe care altii au disecat-o cu siguranta mult mai bine decat as putea face-o eu aici si acum. Cert este ca adesea, in spatele unor cariere de mare valoare, fie ele literare sau de alta natura, se pitesc adesea constiinte incarcate de nelegiuiri strigatoare la cer, de intamplari hidoase care nici intre-un caz n-ar trebui sa te lase sa mai dormi linistit…Oare?   

Donati un leu pentru Florentina...

Pentru ca din cele sapte zile ale saptamanii cinci mi le petrec singur, am sentimentul ca aceasta stare de fapt reprezinta cel mai nefast lucru din lume. Intr-o discutie fluidizata o leaca de melancolie pe care am purtat-o deunazi alaturi de cumnatul meu, chirurgul Aurel Puianu din Targoviste, i-am facut aceasta marturisire de seara. M-a privit prelung, adanc si dupa o tacere semnificativa si a adaugat: “Nu Mircea, nu singuratatea e cel mai rau lucru din lume ci boala…Singuratatea vine pe locul urmator…”
In acest top ad-hoc al intamplarilor funeste care se pot abate asupra unui om, boala este cu adevarat cel mai de nedorit element din lungul sir de evenimente din care pana la urma este alcatuita viata. Nu aveam cum sa nu-i dau dreptate. Cine ar putea cunoaste mai bine, cine ar putea argument mai corect in “sprijinul” dezechilibrului care se produce intr-un moment sau altul in organism si caruia toti ii dam numele de boala decat un medic care are mai bine de doua decenii de experienta in domeniu?
Florentina Vana a avut o chemare interioara careia i-a dat forma la un moment dat: a luptat, a invatat mult si a devenit medic pediatru. Dar Florentina- cea chemata sa oblojeasca suferinta tancilor, sa ostoiasca durerea parintilor, cea a carei tinerete absoluta incepea sa-si spuna cuvantul intr-o cariera cel mai probabil de succes, este la randul ei lovita de o boala dintre cele mai grave: neurinom acustic la urechea dreapta. Pe intelesul nostru, al necunoscatorilor, aceasta maladie inseamna de fapt un soi de tumoare benigna care este musai sa fie operata. Florentina s-a mai intersectat in trecut cu neurinomul astfel ca astazi ea nu aude cu urechea stanga si prezinta totodata o semipareza pe aceiasi parte. Pentru mai multe amanunte va indemn sa va opriti o clipa si sa accesati site-ul ei aflat la adresa: http://florentina.gotdns.com
Pentru a putea trai in continuare cat de cat normal, medicul Florentina Vana are nevoie urgenta de o interventie chirurgicala in Germania si care necesita nu mai putin de 50.000 de euro. Prin eforturile unor colegi si prieteni inimosi, Florentina a reusit sa stranga o parte e adevarat redusa, din aceste fonduri. Imaginati-va viata ei precum nisipul unei clepsidre ce se scurge din ce in ce mai repede in directia nedorita. Articolul acesta este unul scris in sprijinul Florentinei , cea care intr-o viata normala este un inger pazitor chemat sa apere viata si sanatatatea celorlalti ingeri ce intr-un moment sau altul, mai devreme ori mai tarziu am fost toti. Florentina se va mai putea bucura de zilele insorite ori mai putin insorite, de zambetul celor din jur, a familiei, a prietenilor, a copiilor din jurul ei doar prin sprijinul nostru, al vostru, al tuturor celor carora bunul Dumnezeu le-a picurat in suflet un strop de empatie. Nimic nu este prea putin pentru ajutorul Florentinei. Puneti-va o clipa doar in locul unui semen care, atunci cand viata ti se pare infinita (si la 26 de ani cum sa ti se para altfel?!) este lovit naprasnic printr-un gest imposibil de decriptat al Celui de sus…
Marturisesc ca de-a lungul carierei mele de jurnalist ori mai nou de bloger, nu am scris niciodata un articol in sprijinul unei cauze. Am colportat la randul meu zvonuri, am criticat guvernari proaste ori foarte proaste, mi-am dat cu parerea despre filme, carti si muzica. Nimic altceva, nimic pus in sprijinul cuiva sau a ceva… N-o cunosc pe Florentina VANA- ea este doar prietena si colega cu nepoata mea, nu –i stiu caracterul, nu-i cunosc parintii – de altfel oameni cat se poate de simpli, nu-i stiu prietenii ori tovarasii dar stiu ca Flori este un om aflat intr-un moment de rascruce al vietii ei scurte care poate fi salvata cu multi bani dar mai ales cu un strop de iubire fata de aproapele….
Ajutati-o pe Florentina Vana. Ajutati-o sa supravietuiasca intr-o lume supusa permanent unor malversatiuni zilnice, intr-un univers indoielnic moral dar in care, pana la urma, orice nou rasarit de Soare reprezinta o binecuvantare…

CCR: sut si gol !

Guvernul “micutului” e pe copca. Nu cred ca prinde luna septembrie. Curtea Constitutionala a dat aviz negativ taierii pensiilor nu si salariilor. Cand te gandesti ca institutia e alcatuita in proportie mare din bosorogi, realizezi ca oamenii sunt direct interesati. E greu sa pici de la noua – zece mii de lei pensie pe luna (ori mai mult…) la 1500 – 2000 cat s-ar fi preconizat prin reducere. Oricum, hotararea luata cu forcepsul demonstreaza cateva lucruri peste care nu se poate trece cu vederea. Primul ar fi ca lupta de acum vreo saptamana din Parlament cu privire la candidatii alesi pentru CCR a cam fost in van si ca presiunile facute de papusa gonflabila Anastase la indemnul domnului Basescu pentru numirea anumitor protejati politici e lipsita oarecum de noima. Oamenii s-au dovedit fie si in al doisprezecelea ceas, independenti. Intr-o Romanie in care se incearca reinstaurarea cenzurii, s-o recunoastem, e ceva.

Al doilea ar fi ca acordul cu FMI cam scapa de sub control, ceea ce implica neacordarea urmatoarei transe de la instituia financiara mondiala de care inteleg ca depinde direct plata salariilor si a pensiilor. Acest fapt nu poate sa duca decat la cresterea taxelor si cel mai important, a TVA. Dupa unele voci, principala taxa din care se alimenteaza bugetul national ar putea sari la 25% !! De aici vor urma scumpiri in lant. Se vor “recalibra” combustibilii, apoi marfurile. Din pacate, saracia va cuprinde paturi din ce in ce mai insemnate de cetateni. Cum bine spunea un studi al Academiei Romane, toamna acestui an ar putea detona o bomba cu efectul unui cataclism de magnitudinea celui din decembrie 1989. Mamaliga – exista acesta posibilitate – ar putea sa explodeze din nou. Vor gasi de aici elixir pentru supravietuire formatiuni politice astazi uitate precum PRM ori PNG. Sa nu ne miram ca in cazul unor eventuale alegeri anticipate, Gigi Becali  va iesi cu crucea in brate din puful cu miros de naftalina al Parlmaentului European si se va repezi sa rupa o halca din dezamagitii care ii votasera odinioara pe alde Basescu si PDL. E demonstrat istoric ca saracia, pauperizarea si deznadejdea genereaza nationalism. De aici si pana la miscari politice extreme nu mai e decat un pas ce poate fi facut cu mare usurinta intr-o tara precum Romania care nu are un exercitiu democratic bogat in ani si etape.

Al treilea ar fi acela ca Guvernul domnului Emil Boc e musai sa plece. Credibilitatea lui in aceste moment e in moarte clinica. CCR n-a facut altceva decat sa-i picure otrava in vene. Nu cred ca un guvern care s-a dezonorat profund in ochii opiniei publice mai are vreo sansa de supravietuire. Oricum e pe perfuzii cu iz cotrocenist, unepersit si udemerist. Lucrurile se precipita si s-ar putea sa vedem un pas inapoi al UNPR sau UDMR ceea ce ar lasa guvernarea in aer caci cand corabia se scufunda primii care fug sunt sobolanii...

Ultimul lucru la care vreau sa ma refer in noile conditii ale scenei politice volatile rezida dintr-o intrebare. Cine vine in loc? Personal raman la opinia ca un guvern de tehnicieni este cea mai buna solutie. Caci am vazut masura competentei domnilor Boc, Berceanu, Videanu ca sa nu mai vorbim de cea a unor Funeriu ori Mihail Dumitru. Dar mi-e tare teama ca nici domnii Antonescu (un fute-vant bun de gura si care pe semne e plecat din moment ce prima reactie a PNL in legatura cu hotararea CCR a fost rostita de un individ lipsit total de charisma si care abea citeste de pe hartii – Radu Stroe) ori Victor Ponta – tanarul guevarist de carton cu apucaturi de atoatestiutor nu sunt o solutie. Caci clasa politica romaneasca nu mai are de mult solutia. Ea se afla din pacate atat de departe de noi incat e greu sa ne-o si imaginam…

Clientela politica

“Pentru treizeci de mii de clienti politici, pierdeti noua milioane de voturi” se pare ca le-ar fi spus Traian Basescu parlamentarilor PDL la intalnirea de taina de la Snagov. S-o recunoastem, omul spune lucrurilor pe nume, dar cam atat. Ma indoiesc ca va renunta cineva la clientela politica din teritoriu, caci la mijloc e un intreg lant de complicitati greu de inchipuit pentru neinitiatii in fantasmele mizerabile ale politicii romanesti. Cel mare il numeste pe cel imediat inferior lui, acesta pe cel de sub el si tot asa. Cel care da bani este mereu cel situat pe treapta cea mai de jos in ierarhie. Si cum e nevoie de multi bani prin urmare de numerosi clienti politici, de cumetrii ordinare si nepotism fara scrupule, nimeni nu este dispus sa renunte la acest mod otravit de a face politica.

 Domnul Basescu si-a racit gura de pomana la intalnirea de alaltaieri si o stie si el mai bine ca toti. Partidul Democrat-Liberal a adus acest mod infam de a face politica inaugurat de pesedeii anilor ’90, la un nivel de acaparare si in acelasi timp de obturare a vietii social-politice greu de imaginat. Ne vom fi intrebat unde sunt banii tarii care s-au furat prin devalizarea non-stop a resurselor Romaniei vreme de doua decenii. Raspunsul e cat se poate de simplu: in buzunarele unei clientele de partid, mai mereu aceiasi indiferent de formatiunea politica aflata la un moment sau altul la conducere. In fapt e vorba de nu mai mult de cinci sute maxim o mie de indivizi care au prosperat incredibil de mult intr-un rastimp foarte scurt. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu sunt un adept al egalitarsimului, ba din contra. Dar sunt ferm impotriva afacerilor cu statul din care s-au ingrasat peste masura tot felul de lefegii care in conditii normale nu sunt in stare sa vanda pe piata libera un kil de mere . Ceea ce e cu totul de speriat e faptul ca nici in al doisprezecelea ceas genul acesta de politica nu pare a se opri, pentru ca imbogatitii tranzitiei au investit in campanii si acuma isi vor banii inapoi. Cecul insa e platit de noi toti, adica de catre cei saraci. Caci definitia neaosa a capitalismului spune simplu: “cine are i se va da, cine n-are i se va lua”.

In ritmul acesta nebun, Romania isi va pierde identitatea nationala in cateva decenii caci in loc sa luam masuri , sa revolutionam viata social-politica, asistam impasibili cum tara ni se scurge printre degete. Nu stiu de ce, dar am sentimentul ca nepotii si stranepotii nostri vor invata la istoria studiata in alta limba decat cea romana, ca pe aici prin aceste locuri, candva a fost o tara care avea de toate, “campie, mare, munte, clima perfecta” dar aproape deloc caractere.

Situatia este albastra...

Am vazut asta seara stirile Euronews. Ne-a fost dedicat un intreg reportaj. Suntem o tara importanta, ce mai… Demonstratia de ieri din piata Victoriei, zecile de mii de oameni si comentariile de rigoare ale prezentatorului. “Romania, a doua cea mai saraca tara din Uniunea Europeana…” A urmat apoi un interviu direct de peste Ocean cu domnul Jeffrey Franks, seful misiunii FMI in Romania. Omul a raspuns concis. “Erau singurele masuri care se puteau lua? (taierea veniturilor oamenilor)” l-a intrebat redactorul Euronews? “Nu…Dar Romania trebuie sa mentina deficitul bugetar intre anumite limite” a raspuns contabilul Fondului cu panorama Casei Albe in spate. A urmat dupa interviu, o analiza foarte exacta a situatiei Romaniei , cu grafice interpretate riguros. Mi-a fost rusine. Pur si simplu mi-a fost jena ca sunt roman si ca tara asta mizerabila mai da cate o veste Europei cam ca la gazeta de perete: “Nu faceti ca ei!”
Din pacate situatia noastra este mult mai delicata decat a Greciei. Ei nu si-au batut joc de productie, n-au vandut intreprinderile la bucata, n-au trait doar dintr-un comert cu produse care nu le apartin. Noi exact asta am facut vreme de doua decenii, condusi de o clasa politica inconstienta. Am distrus tot ce ne-a stat in cale: intreprinderi, agricultura, sisteme de irigatii. Pe locul lor am ridicat mall-uri in care se lafaie produse facute oriunde dar numai in Romania nu, iar pamantul zace parloaga. Si apoi am dat fuga prin pile, cunostinte, influenta politica sa ne angajam la stat. “Economia duduia” dar ea deja intrase in moarte clinica. Ne-am repezit sa ne-ndatoram in bancile straine one hundred percent, ne-am cumparat obiecte, case , masini in rate. Descoperiri de card gramada, datorii in banci cat cuprinde si deodata iluzia ca am ajuns si noi incet dar sigur pe urmele societatii de consum s-a spulberat…Astazi a venit nota de plata. Semnata de Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu, Nicolae Vacaroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Adrian Nastase, Emil Boc dar platita de noi cei lipsiti de celebritatea lor vinovata, in numar de douazeci de milioane care astazi suntem paria Europei civilizate.
Pe burtierele posturile de televiziune, curge o stire cum ca cersetorii romani dintr-un oras norvegian duc un adevarat razboi pe zona de influenta din centrul urbei. Ce stiri, nene!! Sunt curios cat mai dureaza pana va aparea si ea la Euronews. La capitolul relelor suntem imbatabili: cei mai multi tebecisti, cea mai mare coruptie, cel mai mare deficit bugetar, cel mai prost sistem sanitar….Suntem demni de (mila) Guiness Book… Cel de-al doilea mandat al lui Traian Basescu a inceput cu o mare minciuna. Care se perpetueaza ca un bolovan peste noi, vinovati de participare si de credinta in puterile ei hahaite…
Romania – o tara nefasta, cladita sub o zodie blestemata, populata de oameni care si-au anulat simtul binelui public (daca l-or fi avut vreodata) dar condusa de vedete politice dintre cele mai abjecte….
Ne meritam din plin conducatorii pe care-i avem si care astazi, tardiv, sunt luati la refec cu oua si clatiti cu apa minerala…

Ce-i de facut?

Uite ca am ajuns sa-mi pun si eu acesta intrebare precum fauritorul primului stat comunist  in urma cu un secol. In circumstantele actuale din pacate ea nu este deloc retorica. Datoria publica a Romaniei a crescut uluitor intr-un ritm ce frizeaza iresponsabilitatea. Generatii intregi vor achita pretul pe care astazi un guvern incompetent il plateste pentru un firav si aproape nevazut echilibru economico-social. Infrastructura este sublima dar lipseste cu desavarsire. In patru randuri ministrul al Transporturilor,  domnul Radu Berceanu nu a reusit sa faca nici macar un kilometru de autostrada. Invatamantul, sanatatea , justitia, pensiile, ordinea publica sunt la pamant. Romania parca ar fi trecut prin cel de-al treilea razboi mondial. Si-n tot acest timp, Guvernul se comporta lamentabil reunindu-se in vechile locuri de lux ale comunistilor pentru a se ascunde de ochii presei. Presedintele il urecheaza doar pentru a-si mai face ceva capital politic necesar  unui ipotetic ascendent asupra partidului de suflet si eventual pentru proptirea in functii importante a propriei camarile. Boc, Blaga, Videanu si din nou acelasi Berceanu, par a fi devenit indezirabili la curtea Majestatii Sale. Si in tot acest timp ce fac cei care cu o iresponsabilitate vecina cu prostia ne conduc? Ne ofera “cozonac”, adica proiectul unei constitutii de care in aceste momente nimeni nu prea are nevoie. Legea suprema a unui stat modern nu se impune, ea vine ca o necesitate istorica de asezare a lucrurilor si care a “crescut” sau ar fi trebuit sa se dezvolte de-a lungul vremurilor moderne. Dar Romania a trait mereu si mereu la marginea modernitatii. Toate experientele dureroase prin care am trecut, ar fi trebuit sa genereze pentru guvernanti dar si pentru guvernati invataminte care acuma sa ne fi asezat cat de cat in randul tarilor civilizate. Dar tara parca este supusa unui blestem ancestral care consista in primul si primul rand in submediocritatea conducatorilor. In loc sa schimbi punctual ceea ce este depasit de evenimente, te apuci sa refaci din temelii constitutia. Macar daca ai plazmui-o bazat pe elemente moderne.  Lucrurile insa, par a se reintoarce incet dar sigur acolo de unde nu cu multa vreme am plecat. Concentrarea puterii in mainile a catorva oameni cu averi uriase, lipsa unei viziuni cu adevarat benefica tarii, sunt elementele principale din cate inteleg, ale virtualei noastre legi fundamentale. Si totusi, intrebarea din titlu persista: ce-i de facut?  Lucrurile am mai spus-o, sunt cat se poate de simple si ar trebui extrase daca nu de-a dreptul copiate din experienta  tarilor civilizate. Taierea cheltuielilor bugetare, cresterea taxelor si inevitabil cresterea somajului pe partea economica sunt cateva dintre elementele cat se poate de necesare cerute de altfel de FMI dar neaplicate de catre guvernul domnului Boc. Din punct de vedere constitutional, brevetarea unei singure camere pompos si deloc original intitulata “Camera reprezentantilor” ar trebui data deoparte. In lumea moderna legile care guverneaza un stat sunt filtrate de catre doua camere ale parlamentelor nationale. Nu intotdeauna ceea ce e simplu e si bun pentru ca lumea de astazi este cu mult mai sofisticata decat cea de acum o suta de ani. Rolul presedintelui ar trebui redus dramatic iar infama  Curte Constitutionala ar fi musai sa dispara. Nu sunt specialist in drept cu atat mai putin in drept constitutional, dar stiu ca legile au aparut cu cateva mii de ani in urma ca o necesitate a impunerii bunului simt in viata de zi cu zi. Caci daca toti ne-am comporta normal intr-o lume (utopic) normala, ce sens ar mai avea legea?

Am mai spus-o dar simt nevoia sa ma repet: pentru toate aceste minime masuri de bun simt este nevoie de vointa politica. Dar de unde vointa de acest gen la niste oameni care nu au in gand decat promovarea propriilor interese necesare conservarii perpetue la putere?

Sa vedem cat o tine....

Pfuaaa! Ce zi!! Sa vezi un judecator de la Curtea Suprema bagat in duba dedicata hotilor, violatorilor si criminalilor nu e de colea… Ba dupa mine e chiar un fapt istoric care demonstreaza ca in sistemul judiciar din Romania ceva pute atat de rau incat numai poate fi acoperit nici de CSM, nici de puterea politica, nici de catre societate…Credeam ca s-au cam epuizat subiectele…Si totusi, presa moare dar nu se preda… Asa cum scriam acuma vreo doua saptamani cand cu arestarera lui Catalin Voicu, procurorii anticoruptie i-au trimis la beci si pe judecatorul Costiniu flancat de miliardarii Locic si Casuneanu. “Lotul Voicu” iata prinde contur. Unii dintre cei cu care mai comunic (din ce in ce mai putini e adevarat) spun ca totul e o mascarada. Altii, care se tot perinda pe la televiziuni se tanguie sarind in apararea acuzatilor. Marea majoritatea insa pun telejustitia acestor zile pe seama presedintelui Traian Basescu. El ar fi cel care ar ordona din umbra cine si cand sa fie arestat sub lumina reflectoarelor camerelor de luat vederi. Nimeni insa nu se gandeste o clipa macar ca la fel cum in Italia anilor ’90 procurorul diPietro distrugea guvernarea crestin-democrata obisnuita de decenii in rele, asa s-ar putea intampla si in Romania. Poate pur si simplu un grup de procurori si judecatori cu adevarat cinstiti vor sa reduca putrigaiul celei mai blamate si hulite puteri din stat din ultimii douazeci de ani. Vedem peste tot conspiratii, jocuri infecte, mizerii de pe scena politica pentru ca vreme de doua decenii aceasta clasa politica si nu alta ne-a obisnuit cu scenarii, cu conspiratii cu razbunari, cu delatiuni, cu mita, cu toate relele de care s-a dovedit ca este capabila pierzandu-si credibilitatea incet dar sigur pana aproape de zero.  Da! Poate ca intr-adevar  anonimii diPietro din Directia Nationala Anticoruptie chiar vor sa faca treaba, poate ca satui de blamarea unei profesii, aceia de magistrat, altfel una dintre cele mai nobile, doresc sa faca o curatenie binevenita despre care orice se poate spune dar nu ca ar sosi prea tarziu. Ca sa fiu sincer, mi-ar placea sa-i vad bagati la duba si sau mai ales pe rechinii cei mari adica pe politicienii acestor vremuri despre care stim bine ca au  facut averi uriase tot prin vesnicul si nocivul trafic de influenta care astazi ii trimite fie si pentru o zi dincolo de gratii pe magistrati si oameni de afaceri. Caci sa fim seriosi, o stim cu totii, cancerul acesta infernal nu se propaga doar pe filiera PSD, el a cuprins pe indelete si PNL-ul domnului Tariceanu cat mai ales PDL-ul domnilor Boc, Blaga, Videanu si Berceanu. Cum scriam mai alaltaieri, dezvaluirile pe care le face Gazeta Sporturilor despre afacerile si traficul de influenta pedelist, altfel la fel de murdare precum cele astazi oferite pe tava de procurori, au trecut din pacate intr-un con de umbra. Dupa ce trece insa tsunamiul acestor retineri (la ora la care scriu nu stiu daca se vor metamorfoza in arestari) ar fi foarte indicat ca televiziunile (ele si numai ele…) sa se aplece din plin asupra filierei Silaghi – Sabo – Blaga. Ar fi pacat sa vedem doar paiul din curtea opozitiei cand in ochiul puterii sta ditai barna coruptiei….  

O dezamagire: Mircea Dinescu...

L-am urmarit asta seara pe Mircea Dinescu in dialogul saptamanal cu Stelian Tanase. Imi pare rau s-o spun, dar m-am simtit dezamagit. I-a lipsit savoarea altor seri in care era foc si para impotriva actualilor guvernanti. Mi-am tot frecat mintea de ce s-a petrecut aceasta metamorfoza deloc flatanta pentru poet. Apoi nu stiu, mi-a trecut prin cap ca omul a fost  intimidat de oamenii puterii. Nu mai departe de acum doua, trei saptamani tuna si fulgera impotriva camarilei lui Basescu. Facea un soi de apologie in stil personal a “revolutiei” saraciei care,- spera el- va scoate romanii in strada si la care deja se vedea parte componenta in genul unui Gavroche imbatranit in retete de sarmale cu carne de pasare si a berbecului la protap.. Asta seara in schimb a fost doar o umbra palida a revolutionarului de pana acum. Totul i se pare domnului Dinescu extrem de normal incepand cu cazul Voicu, trecand prin declaratiile paradoxal-inspaimantatoare ale Elenei Udrea si terminand cu “banalitatea” trimiterii pe un post de diplomat la Paris a lui Bogdan “Sida” Ionescu, nimeni altul decat cel care o aduce presupun la stadiu de paroxosim carnal pe fiica presedintelui. Singurul impotriva caruia a perorat a fost un individ – Razvan Corneteanu – pana ieri directorul general al cotidianului Adevarul, inlocuit subit de catre proprietarul publicatiei- Dinu Patriciu cu antipaticul  fante al corporatiilor de tutun Peter Imre. Imi pare rau s-o spun, dar se pare ca fie si pentru cei care ar trebui sa traiasca bantuiti de muze si total (ceea ce nu e cazul…) detasati de lumea materiala, averea, bunastarea, lucrurile sunt mai presus decat accesul in paginile manualelor de literatura. Nu stiu ce ma face sa cred dar scandalul acela de acum vreo luna in care via de la Giubega - Dolj arendata de Mircea  Dinescu ce urma datorita neplatii impozitului sa reintre in circuitul terenurilor  statului, cantareste mult mai mult  decat orgoliul unui chiabur modern ce doar parea  neinduplecat in fata nesimtirii puterii. Cu regret scriu dar cred ca de saptamana viitoare voi prefera documentarele repetate la infinit despre casele bantuite din Connecticut pe care canalul Discovery le ofera cu marinimie, decat discutia devenita searbada si lipsita de miez dintre un realizator care nu prea stie sa modereze o emisiune pentru televiziune (Tanase) si un razvratit (Dinescu) a carui revolutie permanenta  s-a sfarsit in stilul lui Caragiale pe drumul de tara dintre Calafat si Cetate…

"Academicianul" Traian (John Daniel's) Basescu...

Intr-una dintre replicile memorabile ale capodoperei "Parfum de femeie" din 1992, intrand in camera luxosului hotel new-york-ez unde erau cazati, Frank Slade (Al Pacino) ii cere lui Charlie Simms (Chris O'Donell) un pahar cu "Johnny Daniel's". Tanarul il corecteaza naiv, atragandu-i atentia ca de fapt prenumele celebrei marci de whisky este Jack....Replica nu se lasa asteptata si suna cu aproximatie cam asa: "...o fi pentru tine astfel, dar pentru un veteran ca mine el este Johnny...". Cam asa cred ca se intampla lucrurile si cu presedintele nostru drag. El este si a recunoscut-o,- un bun amic al sofisticatei si rafinatei bauturi cu origini anglo-saxone...Poate sunt rautacios dar n-am cum sa nu reproduc spusele unui politician pe care de altfel il detest si cu care odinioara, am avut prilejul sa fac un lung si jenant interviu, Corneliu Vadim Tudor. Domnul Tudor spunea (in batjocura, desigur...) ca singura lectura a presedintelui Basescu o reprezinta citirea etichetelor de Jack Daniel's, Johnny Walker si Chivas Royal. In conditiile date, ce s-au gandit reprezentantii Academiei Romane, ditamai institutia care nu-i asa?,- ar trebui sa reuneasca sub cupola ei carturari adevarati, savanti, cetateni cu moralitate se presupune nepatata? Ca nu-i rau sa aduca in mijlocul lor pe primul om al tarii, presedintele Traian Basescu, intaiul "cititor" al natiei, cel pentru care batranul Jack Daniel's s-a transformat de-a lungul vremurilor in mult mai apropiatul tovaras de betie Johnny....

Acest gest mi se pare unul de cea mai jenanta speta, care ii murdareste cu rahat deopotriva  pe cei care ofera - niste pupincuristi iremediabili de genul lui Razvan Theodorescu, experimentati in lins dosuri dar si pe cel care accepta o demnitate fara pic de legatura cu cariera personala. Sa ni-i amintim pe ADI (pentru cei mai tineri - Academician Doctor Inginer  - Elena Ceausescu) ori pe sotul ei, dictatorul impuscat acum douazeci de ani. Se pare ca intr-adevar functia iti ia mintile cu adevarat si dorinta de preamarire, de titluri, de glorie si alte insemne pe cat de pompoase pe atat de trecatoare, devine direct proportionala cu puterea personala. Ne intrebam la Revolutie cum s-a ajuns la cultul desantat al personalitatii lui Ceausescu? Simplu: printr-o nesfarsita complicitate care porneste de la iata, capetele ce ar trebui sa fie cele mai luminate ale acestei tari. Stau si ma intreb pe cand un imn de inaltatoare recunostinta pentru "doctorul" in grade etilice pe numele sau Traian Basescu, vremelinicul presedinte al Romaniei?... In loc sa oferi un titlu de acest fel unuia precum Mircea Dinescu caruia te grabesti sa-i iei totul, incercand o marginalizare lipsita de un minim bun simt, dai fuga sa-l faci "nemuritor" pe presedinte...Ce-or zice oare intelectualii  "de curte" Patapievici, Plesu, Liiceanu, Voinescu, Preda,Ungureanu la vederea unei astfel de stiri? Sunt convins ca pitindu-se fie si dupa bloguri vor tacea malc, ducand-si crucea unei  vinovatii pe care o vor inghiti de altfel, ca pe multe altele care au fost,  sunt si care cu siguranta or sa mai fie...

Antonie Solomon prins la-nghesuiala

Cand in seara celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor locale din 2004 am fost invitati, eu si vreo doi colegi in calitate de jurnalisti, de foarte proaspatul primar ales Antonie Solomon la un restaurant craiovean (doar ce iesisem din emisia unui program maraton de televiziune de patru ceasuri al carui obiect fusese tocmai alegerile) l-am vazut pe acesta tunand si fulgerand impotriva unei camarile alcatuite din cativa insi cam dubiosi care nu "caraiau": "Bai nenorocitilor, mi-a trecut glontul pe la ureche, baaaa!!!" Speriati colateral de aceasta "primire", am facut cale intoarsa si ne-am vazut de drum... Ce voia sa insemne asta? Voi explica imediat. Solomon avusese de infruntat in turul al doilea un candidat redutabil in persoana actualului europarlamentar (PD) Marian Jean Marinescu si pe care l-a invins la un scor imi amintesc, foarte strans. Sa nu uit un amanunt esential: la vremea aceea Antonie Solomon era mare pesedist si se jura ca asa va ramane pana va iesi din politica!! Juramantul desigur, a supravietuit vreun an si jumatate...Se zvonea prin urbe ca primarul  ar fi fost plin de datorii catre lumea interlopa care i-ar fi finantat indirect campania. Dupa criza de nervi amintita la inceput, am inclinat sa cred aceasta varianta, chit ca in general nu dau crezare zvonurilor. Deformatie profesionala sa-i spunem. Apoi taranusul venit odinioara de pe malul Dunarii din Carna - o localitate ca vai de ea si facuta printre altele, una cu pamantul la inundatiile istorice din 2006, a luat incet dar sigur in stapanire orasul pe care nu se sfieste sa-l declare pe oriunde si oricum, ca e sau nu momentul, "orasul din inima mea"... Omul e un demagog ordinar, de o incultura agresiva dar care are ceva har daca se poate numi astfel, de a rosti din cand in cand vorbe de duh grosiere din stirpea celor behaite la rastimpuri de un Funar, Becali ori Traian Basescu. La Antonie Solomon, cel astazi priponit putintel de procurori, mojicia s-a lipit ca marca de scrisoare de imaginea lui si asa primitiva si care culmea, a prins la cetatenii unui oras totusi academic. Cert este ca astfaltand ceva strazi, remodeland dupa bunu-i plac centrul "istoric" al Craiovei, organizand zgomotoase, imbecile si mai ales costisitoare "zile ale orasului", primarul nostru a castigat la pas cel de-al doilea mandat. Putini sunt cei care cuteaza totusi sa spuna ca pentru toate cele mai devreme enumerate, individul a indatorat orasul pe decenii de acum incolo, ca in foamea de bani devenita cronica a marit impozitele locale si ca, cine stie,- cine se joaca cu borcanul cu dulceata al licitatiilor de mare amplitudine e pasibil de "vararea" degetului in gura...Astazi, se pare ca primarului Solomon i s-a oprit o leaca dulceata in gat. Nu stiu pentru cat timp, am mari dubii ca judecatorii argeseni vor proceda la emitera unui mandat de arestare preventiva precum in cazul conex al lui Cornel Penescu. Nu stiu prea bine care sunt cauzele retinerii arogantului si guresului pana acuma cateva ceasuri primar al Craiovei. Se pare ca e vorba de mita care e foarte dificil de probat. Dar cu siguranta imaginile acelea socante, cel putin pentru cei care traiesc in orasul achizitionat ca pe o feuda de Antonie Solomon si in care ne este aratat cu catuse la maini si suit in duba politiei, erau pana astazi imposibil de imaginat. Ma gandesc totusi ca daca justitia si-a facut datoria in cazul valceanului Gutau si nu s-a speriat de apartenenta politica a acestuia, prietenul autodeclarat al presedintelui tarii din inima Olteniei nu va dormi prea bine pe tambalul amenajat in celula. Nici prin cap nu-mi trece ca justitia chiar ar putea sa functioneze vreodata in Romania, dar macar asa, pentru o perioada de timp e binevenita si o astfel de masura: mai sperie putin baronii locali care chiar au luat in stapanire tara...
S-ar putea totodata ca lucrurile sa fie cu mult mai adanci si tenebroase in privinta retinerii lui Solomon. Din cate se pare, la organizatia PDL Dolj ar urma sa fie alegeri si Antonie Solomon - presedintele organizatiei municipale este indreptatit, date fiind performantele  electorale, sa vaneze postul vesnicului Radu Berceanu,- seful de la judet, cel care cu orice se poate lauda dar nu cu alegeri victorioase. S-ar putea ca jocul cum spuneam sa fie unul de anvergura, de distrugere a imaginii in cadrul unei lupte politice de partid si nu un mizilic acolo de 50.000 de euro...Om trai si om mai vedea, dar adevarul nu cred ca si in alte dati, ca-l vom afla vreodata...

Bani pentru partid versiunea "Obiective de performanta"

Domnul Videanu, taranusul acela cu freza mai tare decat a lui Catalingi Macovei de la ANI, ne omoara de azi dimineata ca salariile uriase ale directorilor din ramura energetica se vor micsora si mai ales ca indivizii nu isi vor primi  bonusurile cu adevarat nesimtite la care chipurile, ar fi indreptatiti. Cica aceste bonusuri erau pentru eventuala "depasire a obiectivelor de performanta"...Care performanta ma interoghez mai rau decat un query aplicat unei baze de date, cand aceste intreprinderi sunt toate de stat? Inteleg ca domnii directori sa aiba niste venituri uriase daca ar presta munca de management la o firma privata, dar cand organizatiile pastorite sunt cvasibugetare, de unde pana unde sintagma asta inselatoare cu "performanta"? Ceea ce ma deranjeaza este ca jurnalistii preocupati sa le mai dea putin peste bot acestor netrebnici inteleptiti ad-hoc nu in salile bibliotecilor ci in spatele usilor inchise scornind afaceri dubioase, nu ating miezul problemei. Spre sa nu ma insel, dar misculatia asta ordinara a fost introdusa de guvernul Tariceanu, care in marinimia lui imbecila, devastatoare si absolut interesata le-a oferit oamenilor de partid protapiti in cele functii, purcoiul cu bani luna de luna  pompos intitulat "criteriu de performanta". Sper ca nu exista cineva cat de cat informat care sa creada ca in functiile de conducere de la companiile energetice ori din transporturi ori de aiurea cei numiti sunt profesionisti apolitici. De fapt nu stiu cat de profesionisti ori fi fiind, dar cu siguranta politruci sunt. Nu ai nicio sansa altfel. Restul sunt bazaconii pe care poate le mai crede nepotu' meu de clasa a cincea...Si daca eu partid te-am sprijinit sa ajungi in functie, tu imi esti dator cu niste firfirei cum s-ar spune; multi de tot. Caci cu siguranta o buna parte din salariile grosiere ale sefilor se intorc uneori inzecit in pusculita partidului sau cine stie, se indreapta direct spre conturi discrete si cat se poate de personale cu gust de ciocolata Milka. Crede cineva ca roaba de bani pe care insolenta Lulache fosta la Fondul Proprietatea o ridica luna de luna de la casierie o papa singura - singurica? Sa fim seriosi! Mai mult de atat, indivizii si cei care la un moment sau altul guverneaza Romania au pus si clauze pentru care ar merita fara discutie cate un glont in cefele late, prin care daca protejatii sunt demisi inainte de finalul mandatului incaseaza o avere care pentru majoritate inseamna leafa pe o suta de ani de singuratate. Nu le pasa nici cat negru sub unghie de banul public care subit ii imbogateste pe unii cu spatele tare sau pe unele cu dosul trainic si voluptos dar saraceste aducand la exasperare majoritatea tacuta. Adevarul e ca sistemul este unul tipic mafiot care functioneaza ca uns sprijinit de forta covarsitoare numita putere politica...

Diplomatul Diaconescu se dovedeste un tucalar impardonabil

Retragerea lui "Cristi" Diaconescu din PSD demonstreaza in opinia mea un soi de frustrare  care nu ar trebui sa se mai regaseasca la un individ copt, ajuns daca nu si trecut de cincizeci de ani. Am proptit prenumele intre ghilimele, pentru ca urasc modul acesta de exprimare la televiziune de genul "Cristi", "Victor", "Mircea"... Fostul magistrat care a rupt inima femeilor sterpe si a copiilor crescuti prin orfelinate, a reusit in timp sa-si construiasca o cariera politica bazata spune-se, pe seriozitate si competenta. Asa o fi fost cu toate ca din cate stiu, e foarte greu daca nu imposibil sa patrunzi in diplomatie fara niscai proptele. Le-o fi avut si domnia sa  taman la momentul oportun. Ceea ce frapeaza insa nu e faptul ca domnul Diaconescu este exponentul major si ultim al zicalei aceleia care spune ca "aparentele inseala". Vorba nevesti-mii, ti-l poti imagina vreo clipa pe distinsul si sarmantul diplomat umbland deghizat cu mustata si fes pe cap, ori furizandu-se pe la colt de strada? Greu daca nu imposibil de asezat intr-o asemenea postura cel care astazi a umplut ecranele televizoarelor. A avut si Cristi Diaconescu sfertul sau de ora de celebritate... Frustrarea domniei sale porneste cu siguranta de la faptul ca a fost santajat ordinar in ziua congresului PSD. Oricat ar incerca sa nege diplomatic ca nu astfel s-a procedat in cazul sau, dl. Diaconescu e total necredibil. Spunea la un moment dat Razvan Dumitrescu (e foarte greu sa iesi din anonimatul neaosului "...escu" dar moderatorul acela ingamfat cum spuneam in articolul anterior a reusit intrucatva) ca nimeni in tara asta nu are sanse la vreun post inalt atata timp cat nu e santajabil. Si dl. Diaconescu a avut acces la demnitati foarte inalte...E un silogism trist dar cat se poate de real.Si totusi, daca se stia cu niscaiva "scheleti prin dulap", de ce si-a depus o candidatura iluzorie la sefia pesedeilor? Cand vor invata oare politicienii nostri sa stea de o parte atunci cand se stiu cu musca pe caciula?
Cat priveste alaturarea domniei sale grupului "independentilor" condus de papagalii milionari Oprea si Nicolicea, numai simpla jonctiune de interese imi provoaca greata. Dar ce nu face omul pentru o functie? Caci cu siguranta daca zvonurile cooptarii d-lui Diaconescu in potentialul partid al lui Gaby Oprea (ministrul apararii Romaniei, totusi...) direct pe functia de lider charismatic se confirma, atunci urmatorul pas este cu siguranta si oferta unui post inalt in administratia tarii...
Pana la urma, toti o apa si un pamant si ma intreb care va fi urmatorul doborat de pe piedestalul pe care in prostia noastra televizuala i-am asezat si inca o mai facem, de-a lungul anilor pe acesti nemernici lasi, egoisti si mai ales de o lacomie infioratoare?....

Un pulifrici politic: Mihai Voicu

Observ ca de o buna bucata de vreme, ingamfatul Razvan Dumitrescu il cultiva din greu pe un “liberal” pe care am reusit sa-l cunosc cu cativa ani in urma mai exact in campania electorala din 2004, din timpul defunctei Aliante “Dreptate si Adevar”. La vremea respectiva, mi-a aparut in fata un pitifelnic, cu voce subtirica de imatur hormonal si cu ceva mai mult de un metru cinci zeci masurat la tocul usii. Venise din Capitala in Craiova – oras cu care nu avea nici in clin nici in maneca, dar de care s-a indragostit subit ca de, la vremea aceea inca se mai vota pe liste. Era, am inteles, protejat al lui Teodor Stolojan. Intr- o seara la o sedinta, pustanul necopt si cu cas la gura care facea naveta a intarziat. Desigur ca presedintele PD-ului judetean, domnul Berceanu nu a zis nimic; si celalalt co-presedinte al Aliantei, arhitectul Horatiu Buzatu, un zaltat cu ceva talente oratorice, usor charismatic dar de o neseriozitate geamana cu dezechilibrul psihic a tacut. Mihai Voicu, caci el este junele admirat si invitat deopotriva de realizatorii RTV si Antena 3, a scos pe data o chisca de cateva mii de dolari (daca nu ma insel, vreo trei) pe care i-a inmanat trezorierului campaniei spunand in gura mare: “Radule! (R.Berceanu), sunt trei mii aici!” Cam asa a reusit sa se faca remarcat. L-am intrebat de vorba pe acest individ insignifiant si total neinteresant in vreo doua randuri. Nu am reusit nicio clipa sa-mi dau seama daca are ceva glagorie din doua motive: ori bagajul sau de cuvinte era redus precum al unui elev de primara, ori se credea atat de destept incat nu avea ce sa tainuiasca cu noi astia din inima Olteniei si care l-am trimis in parlament. Pana la urma, cu ceva spate “stolojan”, cu ceva doloresi de stransura, Voicu a devenit deputat, ba mai mult, dupa alcatuirea guvernului Tariceanu intaiul, a prins functia de ministru pe relatia cu parlamentul; sper sa nu ma insel. Flacaul a trecut rapid de la protectia lui Teodor Stolajan care tocmai ce intrase in plan secund devenind consilier prezidential la cea oferita de Calin Tariceanu. Am incercat sa-l apelez  dupa ce a “pescuit” demnitatea aceea teribila pentru un netot ca el, dar in zadar. Deodata telefonul mobil la care raspundea in timpul campaniei electorale, incapuse pe mana unei secretare care spunea invariabil ca dl. ministru “nu e disponibil”. Nu stiu cum se face, dar toti pulifricii pe care i-am cunoscut si care mai devreme ori mai tarziu au dat de bani ori de demnitati, nu au mai raspuns la telefon. De, astia-s romanii. Cu siguranta e una dintre trasaturile care ne face, nu-i asa, atipici intr-o lume in care usurinta comunicarii a devenit litera de lege…


Observ ca Mihai Voicu are si un blog frecventat de aplaudacii lui ori de oameni care chiar cred in virtutiile liberalismului in general si ale jalnicului personaj in particular. Nu as fi avut nimic cu saracul de el Mihai Voicu. In definitiv e si el o neghina intr-o mare de buruieni politice, dar cand il vad cum explica ce ar trebui facut si mai ales cand vorbeste despre repere morale mi se cam urca sangele la cap. Mihai Voicu e pana la urma unul dintre reprezentantii “noii” generatii de politicieni de care, cu parere de rau, eu personal m-am cam saturat…

Un mic dar semnificativ "sondaj" de opinie

Sunt abonat la un newsletter al unei firme de recrutare. Erau cateva joburi bunicele si ma batea gandul sa trimit o aplicatie. La un moment dat, tot privind pe acolo, prin zona aceia de monitor interesanta doar pentru someri, mi-a atras atentia un sondaj ad-hoc de opinie. Intrebarea la care raspunsese un numar semnificativ de persoane, suna astfel: Ce profesii credeti ca merita cele mai mari salari? M-am gandit putin si am bifat casuta care mi-o indica pe cea de cercetator.  Apoi mi s-a permis sa vizualizez rezultatele. Atentia mi-a fost atrasa de faptul ca pe primele locuri, cu procente semnificative, situate intre douazeci si aproape patruzeci la suta, se aflau in ordine medicii, profesorii si cercetatorii. Socul cel mare vine cand privesti in subsolul clasamentului, ca sa ma exprim in limbajul domnului Tolontat spre o pilda. Politistii, magistratii (incluzand aici judecatorii si procurorii) au o marja de stima pecuniara din partea populatiei situata undeva intre un procent si ceva si patru si un pic. Cel mai rau insa nu stau reprezentantii fortelor de represiune ci functionarii din primarii, din ministere si vai de mama lor, cei din institutiile culturale. Cei care conduc tara, si nu ma refer la puterea executiva ci la cea legislativa, se ridica putin peste un procent. Datele verificarii acesteia oricat de nestiintifice, ne arata un lucru simplu, de fapt un secret de toti stiut si care se vede cu ochiul liber: ca increderea oamenilor in reprezentantii statului de orice natura ar fi ei, este cat se poate de mica, asimptotica spre valoarea nevaloare zero! In schimb, ramane ridicata cea dedicata medicilor ( e normal pe undeva, fiecare ne gandim la boala…), a profesorilor (fiecare avem, am avut sau vom avea copii la scoala) si surprinzator cea pentru cercetatori (cu toate ca nu toti - ba din contra - avem postat in sufragerie cate un doctor in matematici...). Cultura ca de obicei sta cel mai prost… Sunt numeroase cauzele care au dus la o asemenea ura as putea spune fara sa gresesc, a cetatenilor fata de anumite segmente sociale care s-au coagulat in adevarate caste. De aici cred ca ar trebui inceputa adevarata reforma a statului, cea mult clamata de presedintele Basescu. Cum sa doresti ca unui functionar arogant sa i se mareasca salariul? Dar unui functionar de la minister care incepe programul cand are chef? Ori unui politist dupa care dai cu tunul atunci cand chiar ai nevoie de sprijinul legii si care cand isi face simtita prezenta e cat se poate de indolent ca sa nu spun nesimtit? Ce sa mai vorbim de magistratii care fac scapati pe banda rulanta infractori notorii ori care chiar se incuscresc olecuta cu ei? Cat despre politicieni nu avem cuvinte caci racneste de la sine procentul: 1,72% dintre cei intervievati ii vad ca merita mai multi bani…

“Sondajul” a fost realizat pe Internet si la el  raspunsesera pana ieri 1981 de oameni, presupun aflati in cautarea unui loc de munca.

Dar iata cifrele:

Profesori – 22,72%

Cercetatori – 20,24%

Medici – 38,41%

Functionari din primarii – 1,31%

Functionari din ministere – 0,96%

Functionari din instit. culturale – 0,81%

Politisti – 3,8%

Procurori – 1,97%

Judecatori – 4,43%

Parlamentari – 1,72% 

Pierdut si regasit prin viscolul Capitalei

Am revenit in Bucuresti dupa ceva mai bine de zece zile. Credeam ca intre timp, iarna ne mai lasa din stransoare, dar  vad ca isi face de cap mai abitir decat in decembrie ori chiar in ianuarie. Ca sa-mi omor timpul pe drum, mi-am cumparat ceva presa de la chioscul din gara. De fapt nu mai e chiosc e ditai magazinul  care pe langa reviste ori ziare, mai vinde si niscai deodorante ori tigari. Am luat Evenimentul Zilei – format nou, care e aidoma celui aparut pana acuma duminica. Adica mai redus si ca dimensiuni si ca substanta. Se vede treaba ca si Ringierii trec prin criza la fel ca si ceilalti. Altadata mi-era drag sa-l rasfoiesc, sa-i adulmec tusul paginilor. Gaseai pitite printre ele anchete, evenimente interesante si dezvaluite in presa romaneasca in premiera, comentarii spumoase ori analizeze pertinente. Acuma pare doar un ziar de stransura. Mai mic, mai “nevinovat”, mai slab. Tabloidizarea acesta continua a presei romanesti s-a oprit la zidurile Romaniei Libere. E ultima reduta care inca pastreaza formatul pe care-l avea dinainte de Revolutie. Cat o mai rezista si cata rabdare o mai avea Dan Grigore Adamescu pentru acest “moft” jurnalistic de negasit altfel pe o piata print din ce in ce mai nesemnificativa, ramane de vazut. In acceleratul de Timisoara care nesperat, m-a oprit la timp in Gara de Nord, am avut companie o doamna trecuta de saizeci de ani. Am ajutat-o sa-si urce sacosele pe locul cuvenit. Le tinuse pana atunci langa picioare. De pe la Videle incolo am intrat in vorba. Tocmai o sunase fiica din Bucuresti. Dintr-una in alta si-a facut rapid cv-ul. Am aflat ca fusese agronom. Si ea si barbatul ei plecat de mult dintre cei vii. Imi spunea ca are un baiat si o fata. Toti cei care calatoresc cu trenul povestesc despre copii. Adica incearca sa se mandreasca, chit ca poate realitatea e cu totul alta. Gasesc pasamite un debuseu in a-si imprastia amintirile celor din preajma, fie ca acestia le doresc ori ba. Dar in lipsa de altceva mai bun am lasat-o sa –si rescrie franturi din memorii alaturi de mine. Imi spune la un moment dat ca fiul ii fusese director la o “celebra” publicatie bucuresteana: “Atac la persoana”. Am intrebat-o daca e jurnalist. Mi-a raspuns ambigu. Mi-a spus ca lucreaza la “Casa Presei Libere”... Asa o fi fost. Fata ii era stomatolog. Imi povestea ca barbatu-sau, pe care indata mi l-a scos sub forma unei fotografii decupate dintr-una mai mare si pierduta printre copertele buletinului de identitate, sustinea sus si tare ca “a mica” e frumoasa ca ea si desteapta ca el. M-am convins rapid, in gara, ca adevarul era cu totul altul. Rar mi-a fost dat sa vad o fiinta mai vulgara si mai urata decat dentista…M-am dus apoi in apropiere de statia CFR, la libraria “Ion Creanga”. O frecventam adesea odinioara, pe cand eram student in Polizu. Total schimbata, cu spatiul diminuat dar gemand de carti dupa care prin urbea noastra prafuita cam dai cu tunul. Am luat metroul spre locuinta unde aveam sa-mi petrec noaptea. Cand am urcat de prin maruntaiele marelui oras, am dat nas in nas cu un furnicar uman care incerca traspirat- in ciuda frigului patrunzator, sa se strecoare printre nametii asupra carora nu se vedea urma de lopata. Movile de gheata urmate imediat de munti de nea, m-au facut instantaneu sa injur “edilii” dar  si indolenta celor traitori pe aici. Spre seara s-a pus viscolul. Cantul lui aspru, care te congeleaza, se aude trist., melancolic chiar, prin fata ferestrei, prin balconul care acuma geme sub greutatea efemera a omatului. Iarna nu se da dusa, iar mie, in singuratatea unei garsoniere bucurestene din inima cartierului Balta Alba mi se pare ca incalzirea globala e un mit la fel de frumos precum iernile copilariei….

Sofer dement intr-o tara bolnava!

Nu mai vazusem de mult ceva care sa ma revolte intr-atat precum imaginile difuzate continuu astazi de posturile de stiri. Un om se urca pe ruta Jilava-Bucuresti intr-un autobuz apartinand RATB. Il observa la un moment dat pe sofer ca este din ce in ce mai "zglobiu". Pare sub influenta vizibila a alcoolului si se comporta ca atare: spune mascari, se leaga de oameni, injura, chiar opreste masina si danseaza, opreste autovehiculul care apartine statului cand vrea el, pretinde bani chiar daca ai abonament, in fine, o serie intreaga de infractiuni la legea circulatiei, a bunului simt si pana la urma a normalului. Cetateanul are indrazneala sa-i atraga atentia asupra comportamentului deocheat, dar face greseala vietii lui. Este luat la pumni si picioare de catre batausul pus in slujba oamenilor!!. Este coborat din autobuz, batut cu pumnii si picioarele, maltratat, umilit si lasat in plina iarna in mijlocul campului!! Ce este revoltator dupa toate cele spuse, abia acuma vina. Intervievat de crainicul postului Realitatea TV, directorul RATB pe al carui nume nu l-am retinut, dar ce mai conteaza in acesta furtuna de evenimente si imagini? - spune ca nu a vazut imaginile desprinse dintr-un cosmar... (dar pe care deja presupun ca le stia pe de rost o tara intreaga...) si ca pana nu se constata "adevarul" nu poate lua nicio masura! Mai mult decat atat, cel care depune plangere la politie este-, culmea nesimtirii !! - SOFERUL nenorocit si bataus!! Deci dupa ce ca saracul calator a platit biletul, a luat bataie cum scrie la carte, acuma te pomenesti ca e pasibil si de vreo amenda penala pentru ca l-ar fi deranjat pe infractor din mendrele sale bolnave! REVOLTATOR REVOLTATOR! REVOLTATOR!!! Astept cu interes pozitia primarului general al Capitalei, seful suprem al RATB-ului - domnul Sorin Oprescu, ale carui masuri nu pot fi decat doua mari si late: destituirea directorului RATB nu inainte ca acesta la randul sau sa-i descafaca contractul de munca soferului infractor si sa-l trimita in fata justitiei!! Dar cu siguranta nu se va intampla asa...Pentru ca totul pleaca de la coruptia generalizata, acest cancer nenorocit care ne macina existenta din primul moment cand am pasit afara din casa. Situatia de la RATB se descifreaza usor. Soferul isi face de cap pentru ca:
1. e pus pe ruta aceea de un sef de coloana care isi primeste mita din banii adunati cu "efort" peste zi de nemernic;
2. daca nu mai da banii, nemernicul este tras pe dreapta si pe semne , seara are familie de intretinut;
3. la randul sau seful de coloana da mai departe bani directorului pentru ca sa poata fi mentinut in functie;
4. tare mi-e teama ca si politia cunoaste foarte bine situatia dar este la fel de corupta: politistii trec cu vederea infractiunile comise de acesti adevarati stapani ai soselelor de provinicie pentru ca la randul lor le este cumparata tacerea!!
 Pana unde se poate ajunge in aceasta tara bolnava cu umilirea cetateanului de rand? Exista vreo limita in acest viespar numit Romania?! Dupa ce vezi secventele oripilante mai poti fi mandru vreo clipa (daca ai fost vreodata...) ca apartii acestei natii defecte?!
Tineri care cititi aceste randuri aveti solutia la indemana. Daca n-o stiti v-o spun eu parafrazandu-l pe Lenin: Emigrati! Emigrati! Emigrati!

"Chavez, probleme ma?!..."

Dictatorul venezuelan Hugo Chavez are probleme. Socialismul sau victorios si-a dat adevarata masura. In urma nationalizarii economiei, au inceput cum era de asteptat restrictiile. Dupa ce conditiile vietii de zi cu zi s-au inrautatit – ultima gaselnita este intreruperea energiei electrice, oamenii au iesit in strada. Cei mai suparati sunt ca in orice colt al planetei, studentii. Au cucerit cu miile strazile, s-a ajuns la ciconiri cu politia. Care a fost reactia dictatorului? A inchis vreo cateva posturi de televiziune care nu-i preluasera discursul demagogic si ca la mai toti dictatorii, interminabil…Dupa ce ani de zile ti-ai tot pacalit poporul cu virtutile socialismului, acuma incerci sa dregi busuiocul cu fraze care nu mai reflecta in niciun fel realitatea. Cum s-a vazut si in alte parti, oamenii nu au rabdarea necesara sa astepte generatii pentru un efemer trai mai bun. Efectul frazelor sforaitoare despre minunile marxismului e pe sfarsite. Drogul si-a facut treaba, acuma urmeaza desteptarea. Contestarea domnului Chavez nu poate insa decat sa-i faca pe americani sa-si frece palmele, caci ce poate fi mai interesant si mai productiv pentru ei decat ca un politician belicos pus pe scandal cu vecinii si autodeclarat dusman al tau ca natiune, sa aiba probleme majore la el acasa? Nu stiu daca CIA are vreo codita bagata prin zona. Tot ce se poate, Venezuela se afla in sfera americana de influenta si nu putea fi scapata cu una cu doua din mainile “inamicului” de la Nord. Dar mai presus decat presupuse ingerinte straine se gaseste nemultumirea populara izvorata din dezamagirea crunta a idilei cu o ideologie nefasta. La fel ca si in Iran, doar bazandu-se pe rezervele de titei, venezuelanii ar trebui sa traiasca mai mult decat decent. Dar la fel ca si acolo, restrictiile idologice, izolarea politica tot mai mare pe plan mondial nu au facut decat sa diminueze drastic asteptarile populare. Domnul Chavez s-ar putea sa-si faca bagajul. Prietenul fidel ii poate oferi oricand un loc sub soarele generos al Cubei unde sa-si traiasca nostalgic tot restul vietii sale de populist periculos.