Acum 15 ani m-am confruntat cu aceasta simpla intrebare: de ce o viata atat de complicata, atunci cand totul poate fi simplu??
Am cautat mai departe decat un simplu raspuns, caci eu insami, pe parcursul timpului, am cautat sa imi dezvolt cunoasterea, in timp ce unii semeni ai mei ori stateau confortabil in fotoliu la TV, fara altceva in gand decat sa le treaca timpul, ori stateau la taclale la o tigara si o cafea cu alte maruntisuri, despre subiecte bune de dispretuit, de luat in ras, de "bascalie" vesela, cu sau fara rautate, la adresa tuturor celor care faceau parte din viata lor. Extremele se ating, daca nu au puterea si/sau volumul sa deschida o spirala: cu totii erau in
acea parte a simplitatii vietii care era dorita si de mine, si de prietena mea cu intrebarea, cu exasperarea ei??
Am ajuns insa in momentul (caci capatul nici nu mi-l mai doresc...ar fi plafonare, oricat de sus ar fi acest plafon, nu?!) cand pot sa creionez ... o rafinare a celor pe care le-am gandit si simtit, referitor la acest subiect.
Caci am ajuns la intelegerea conceptului de rafinare a complexitatii. Doar la radacina. Si am fost fericita ca nu am ratat aceasta radacina...
Or mai fi scris si altii, dat eu am fost atat de ocupata cu A TRAI incat nu am avut timp sa citesc foarte mult in viata.
Asadar smplitatea este de doua feluri:
1. saracia de cunostere si exprimare;
2. rafinarea complexitatii de cunoastere, care cuprinde esentele tuturor cunoasterilor acumulate si face loc unei infinitati, in continuare, care conduce astfel la universalizare infinita !!!
Prima este radacina celeilalte. Ea nu trebuie dispretuita, caci este un punct din infinitatea universala.
Tindem catre rafinarea complexitatii, caci ea defineste inaltarea prin evolutii: stii multe - dar traiesti simplu. Este in noi, caci suntem mult mai mult decat simpli oameni pe care ne vedem zilnic in viata... Fiecare om se naste pe calea aflarii adevarului: fiecare om are o cheie la aceeasi poarta, iar cand a facut tot ceea ce avea altceva de facut in viata sa – merge mai departe, deschizand la randul sau poarta catre eternitate. Abia dupa ce a deschis si aceasta poarta, vede ca de fapt simplitatea si complexitatea se reunesc armonic in fiecare clipa a vietii.
Cuprinderea complexitatii conduce la rabdare, toleranta in fata complexitatii personalizate a altora, incredere in ţelul comun al tuturor cailor inaltate care se pot intrevede de pe Pamant: sacrificiu, altruism, echilibru prin iubire: fara oprire.
Simplitatea de dincolo de complexitate face loc infinitului de cunoastere.
Fara sa mai fie vreodata saracie – ea ramane pentru eternitate radacina spirituala rafinata a devenirilor.
Am cautat mai departe decat un simplu raspuns, caci eu insami, pe parcursul timpului, am cautat sa imi dezvolt cunoasterea, in timp ce unii semeni ai mei ori stateau confortabil in fotoliu la TV, fara altceva in gand decat sa le treaca timpul, ori stateau la taclale la o tigara si o cafea cu alte maruntisuri, despre subiecte bune de dispretuit, de luat in ras, de "bascalie" vesela, cu sau fara rautate, la adresa tuturor celor care faceau parte din viata lor. Extremele se ating, daca nu au puterea si/sau volumul sa deschida o spirala: cu totii erau in
acea parte a simplitatii vietii care era dorita si de mine, si de prietena mea cu intrebarea, cu exasperarea ei??Am ajuns insa in momentul (caci capatul nici nu mi-l mai doresc...ar fi plafonare, oricat de sus ar fi acest plafon, nu?!) cand pot sa creionez ... o rafinare a celor pe care le-am gandit si simtit, referitor la acest subiect.
Caci am ajuns la intelegerea conceptului de rafinare a complexitatii. Doar la radacina. Si am fost fericita ca nu am ratat aceasta radacina...
Or mai fi scris si altii, dat eu am fost atat de ocupata cu A TRAI incat nu am avut timp sa citesc foarte mult in viata.
Asadar smplitatea este de doua feluri:
1. saracia de cunostere si exprimare;
2. rafinarea complexitatii de cunoastere, care cuprinde esentele tuturor cunoasterilor acumulate si face loc unei infinitati, in continuare, care conduce astfel la universalizare infinita !!!
Prima este radacina celeilalte. Ea nu trebuie dispretuita, caci este un punct din infinitatea universala.
Tindem catre rafinarea complexitatii, caci ea defineste inaltarea prin evolutii: stii multe - dar traiesti simplu. Este in noi, caci suntem mult mai mult decat simpli oameni pe care ne vedem zilnic in viata... Fiecare om se naste pe calea aflarii adevarului: fiecare om are o cheie la aceeasi poarta, iar cand a facut tot ceea ce avea altceva de facut in viata sa – merge mai departe, deschizand la randul sau poarta catre eternitate. Abia dupa ce a deschis si aceasta poarta, vede ca de fapt simplitatea si complexitatea se reunesc armonic in fiecare clipa a vietii.
Cuprinderea complexitatii conduce la rabdare, toleranta in fata complexitatii personalizate a altora, incredere in ţelul comun al tuturor cailor inaltate care se pot intrevede de pe Pamant: sacrificiu, altruism, echilibru prin iubire: fara oprire.
Simplitatea de dincolo de complexitate face loc infinitului de cunoastere.
Fara sa mai fie vreodata saracie – ea ramane pentru eternitate radacina spirituala rafinata a devenirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu